Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2024
Asupra cauzei penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, excepţie invocată de condamnatul contestator A..
Pentru a hotărî în acest sens, s-a menţionat că în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege, iar, pe de altă parte, fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii, respectiv faptul că soluţionarea cauzei depinde de admiterea sau nu a excepţiei de neconstituţionalitate, excepţia trebuind deci să aibă o legătură indisolubilă cu soluţia ce sa va dispune în cauză.
Din această perspectivă s-a remarcat faptul că în cauză excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 este invocată într-o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., conform cărora se poate formula contestaţie împotriva executării hotărârii penale atunci când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Analizând cuprinsul dispozitivului şi motivării deciziei penale nr. 856/01.07.2022 a Curţii de Apel Galaţi, s-a constatat însă că nu există vreo nelămurire ori vreo împiedicare la executare iar chestiunea aplicabilităţii în speţă a dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi cu privire la infracţiunea de omor calificat reţinută în sarcina condamnatului contestator A. a intrat în autoritate de lucru judecat, fiind deja analizată şi tranşată de instanţa de apel, astfel încât nu mai poate fi modificată pe calea unei contestaţii la executare.
Ca atare, s-a constatat că, în concret, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu poate avea o legătură concretă cu soluţionarea cauzei, câtă vreme, raportat la datele cauzei, chiar declararea ca neconstituţională a acestui text de lege nu ar putea influenţa în vreun fel soluţia pronunţată în contestaţia la executare, neexistând motive de reformare a deciziei penale 856/01.07.2022 a Curţii de Apel Galaţi, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Împotriva încheierii din 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, recurentul A. a declarat recurs.
În motivarea recursului, a menţionat că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 sunt neconstituţionale, apreciind că se încalcă dispoziţiile art. 11, 16, 124 şi 148 din Constituţia României, în lipsa stabilirii limitelor de pedeapsă rezultante si/sau a modalităţii de aplicare a cauzei speciale de reducere a pedepsei, pentru care pedeapsa este detenţiunea pe viaţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
I. Scurt istoric al cauzei.
Prin decizia penală nr. 856/01.07.2022 a Curţii de Apel Galaţi s-a dispus, printe altele, admiterea apelurilor declarate de inculpaţii A., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Slobozia, B. , în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Focşni, şi C. , în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Galaţi.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 70/02.08.2021 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A., B. şi C. şi, în rejudecare:
S-au înlăturat dispoziţiile privind soluţionarea laturii penale a cauzei faţă de inculpaţii A. şi B..
A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 188, art. 189 alin. (1) lit. a) şi d) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 43 alin. (5) din C. pen.
În baza disp. art. 65 alin. (2) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu părţile civile D. şi E. şi de a se apropia de acestea, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie calificată, prevăzută art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 233, 234 alin. (1) lit. a) şi d) din C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 77 lit. a) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 43 alin. (5) din C. pen.
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. lit). a, b, h şi n din C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu părţile civile D. şi E. şi de a se apropia de acestea, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea aceloraşi drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) şi n) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. art. 342 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 41 alin. (1) din C. pen. în ref. la art. 43 alin. (5) din C. pen.
A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă fără drept, prevăzută de art. 343 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 41 alin. (1) din C. pen. în ref. la art. 43 alin. (5) din C. pen.
A fost condamnat inculpatul A. inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 41 alin. (1) din C. pen. în ref. la art. 43 alin. (5) din C. pen.
A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 41 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 43 alin. (5) din C. pen.
În baza disp. art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. a) din C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite şi i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă a detenţiunii pe viaţă.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea aceloraşi drepturi prevăzute de art. 66 lit. lit). a, b, h şi n din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
Împotriva deciziei penale nr. 856/01.07.2022 a Curţii de Apel Galaţi, inculpatul A. a formulat contestaţie la executare, invocând dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
În contestaţia formulată a invocat excepţia neconstituţionalităţii prevederilor art. 19 din Legea 682/2002.
II. Cu privire la recursul declarat.
Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.
Se constată, aşadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituţionalitate, în sensul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti.
Drept urmare, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiţie şi, pe cale de consecinţă, un control de pertinenţă al instanţei de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluţionarea cauzei.
Cu referire la condiţia de admisibilitate, privind legătura cu soluţionarea cauzei, aceasta priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa asupra cauzei deduse judecăţii, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanţei judecătoreşti. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, condiţie care nu poate însă să determine, doar prin ea însăşi, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerinţelor prevăzute de lege, sesizarea Curţii Constituţionale.
Prin sintagma "să aibă legătură cu soluţionarea cauzei" se înţelege că o normă legală are legătură cu soluţionarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată şi aplicată depinde hotărârea ce se va pronunţa, fiind esenţială pentru rezolvarea respectivei pricini.
Instrumentul excepţiei de neconstituţionalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părţilor pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituţionalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluţionare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziţii legale ce poate fi incidentă în desfăşurarea unui proces penal, fără a influenţa însă modul de rezolvare a acestuia.
Examinând textul indicat de recurentul A. ca fiind neconstituţional, se constatată că nu există legătură între textul invocat şi obiectul cauzei. Astfel, Curtea de Apel Galaţi, în mod corect, a constatat că dispoziţia legală criticată nu are legătura cu soluţionarea contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. şi aceasta deoarece se constată că nu există vreo nelămurire ori vreo împiedicare la executare iar chestiunea aplicabilităţii în speţă a dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi cu privire la infracţiunea de omor calificat reţinută în sarcina acestuia. fiind soluţionată definitiv prin decizia penală nr. 856/01.07.2022 a Curţii de Apel Galaţi.
Prin urmare, în ceea ce priveşte examenul legăturii excepţiei de neconstituţionalitate ridicate cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită legătura concretă între dispoziţia invocată şi soluţionarea cauzei, întrucât, chiar declararea ca neconstituţională a acestui text de lege nu ar putea influenţa în vreun fel soluţia pronunţată în contestaţia la executare, neexistând motive de reformare a deciziei penale 856/01.07.2022 a Curţii de Apel Galaţi, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., aşa cum, în mod corect a reţinut Curtea de Apel Galaţi.
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2024.