Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2024
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11/ME din data de 23 octombrie 2024 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia Peală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, în conformitate cu art. 109 alin. (1), art. 104 alin. (7) şi (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală s-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare germane.
S-a dispus executarea mandatului european de arestare nr. 8A DS 5101 JS 40794/16 emis la data de 2 septembrie 2024 de către Judecătoria Speyer, Republica Federală Germania, pe numele persoanei solicitate A., şi predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane, în vederea executării unui rest de 298 de zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune în concurenţă formală cu fals în înscrisuri în două cazuri, abuz de încredere şi instigare la înşelăciune, prevăzute de art. 263 alin. (1), art. 267 alin. (1), art. 52, art. 266, art. 26 şi art. 53 din C. pen. german.
Totodată, s-a constatat că persoana solicitată A. nu a renunţat la beneficiile conferite de regula specialităţii.
Potrivit art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a luat măsura arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de astăzi, 23 octombrie 2024, până la data de 21 noiembrie 2024, inclusiv, predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane urmând să se realizeze în 10 zile, calculate de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei în data de 11 octombrie 2024, sub nr. x/2024 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a solicitat luarea măsurii arestării persoanei solicitate A., în procedura prevăzută de art. 102 din Legea nr. 302/2004 republicată, având în vedere semnalarea introdusă în Sistemul de Informaţii Schengen pe numele acestuia, în baza mandatului european de arestare nr. 8A DS 5101 JS 40794/16 emis la data de 2 septembrie 2024 de către Judecătoria Speyer, Republica Federală Germania, în vederea executării unui rest de 298 de zile închisoare din pedeapsa aplicată pentru comiterea infracţiunilor de escrocherie, fraudă ce coincide penal cu falsificarea documentelor în două cazuri, încălcarea încrederii şi incitarea la fraudă, fapte prevăzute de art. 263 (1), 267 (1), 266, 26, 52, 53 din C. pen. german.
Curtea de apel a reţinut că, pentru a fi pus în executare un mandat european de arestare, trebuie verificată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, care se referă la: a) existenţa unui mandat european de arestare valabil emis, de către o autoritate judiciară, care să conţină toate informaţiile impuse de art. 8 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI [art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată] şi să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 2 din Decizia-cadru; b) absenţa incidenţei unor motive de refuz obligatoriu sau facultativ dintre cele prescrise de art. 3, 4 şi 4a din Decizia-cadru (art. 99 din Legea nr. 302/2014 republicată); precum şi c) excluderea oricărui risc real că drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei ar fi grav periclitate în statul membru emitent, CJUE statornicind într-o manieră tranşantă că respectul datorat drepturilor şi libertăţilor individului nu poate să fie sacrificat nici de principiul eficacităţii cooperării judiciare şi nici de principiile încrederii şi recunoaşterii reciproce.
Instanţa de fond, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare a constatat că, prin mandatul european de arestare nr. 8A DS 5101 JS 40794/16 emis la data de 2 septembrie 2024 de către Judecătoria Speyer, Republica Federală Germania, s-a solicitat arestarea şi predarea lui A., în vederea executării unui rest de 298 de zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune în concurenţă formală cu fals în înscrisuri în două cazuri, abuz de încredere şi instigare la înşelăciune, prevăzute de art. 263 alin. (1), art. 267 alin. (1), art. 52, art. 266, art. 26 şi art. 53 din C. pen. german.
În continuare s-a arătat că, în cuprinsul mandatului european de arestare se reţine că la data de 11 iunie 2012, persoana condamnată şi persoana cercetată separat, numitul B., s-au dus la banca Sparkasse din Speyer, unde au solicitat un credit în rate, în sumă de 19.500 Euro, pentru finanţarea unui autoturism. Cu această ocazie, au prezentat o dovadă falsificată a veniturilor numitului B., după care, creditul a fost aprobat şi plătit. Persoana condamnată a retras suma reprezentând creditul din contul de împrumut şi a păstrat-o pentru sine.
La data de 14 iunie 2012, persoana condamnată a virat 4000 EURO din contul martorului C., pentru care avea împuternicire, în contul său propriu, fără ştirea şi voinţa martorului, apoi a retras banii de la un bancomat şi i-a păstrat pentru sine.
La o dată care nu poate fi stabilită mai precis, anterior datei de 21 decembrie 2015, persoana condamnată l-a determinat pe martorul D. să încheie un contract de împrumut cu E., în valoare de 19.630 EURO, pentru achiziţionarea unui BMW second-hand, convenindu-se de la bun început că vehiculul va fi utilizat doar de persoana condamnată şi că aceasta îi va transfera numitului D. ratele care urmau să fie plătite. Persoana condamnată nu putea contracta un credit în nume propriu din cauza lipsei de venituri suficiente, lucru de care D. avea cunoştinţă. În conformitate cu intenţia sa stabilită în prealabil, persoana condamnată nu i-a plătit nicio rată lui D., iar D. nu a plătit nicio rată băncii E., astfel încât s-a produs un prejudiciu echivalent.
La data de 13 iunie 2021, persoana condamnată 1-a determinat pe martorul C. să încheie un contract de credit în rate, în valoare de 19:900 EURO, la banca Sparkasse din Speyer, pretinzând faţă de C. care nu cunoştea limba, că suma împrumutată urma să fie utilizată pentru a cumpăra o maşină. El a prezentat băncii dovezi falsificate ale salariului martorului, motiv pentru care banca a aprobat împrumutul şi a efectuat plata. Pe baza împuternicirii sale asupra contului de credit, persoana condamnată a virat banii în propriul său cont şi i-a folosit pentru sine.
Totodată, instanţa a reţinut că faptele care au motivat emiterea mandatului european de arestare pot constitui, potrivit legislaţiei penale române, infracţiunile de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen., de uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 din C. pen. şi de acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) şi (3) din C. pen.
De asemenea, a avut în vedere împrejurarea că, pentru faptele care au dus la condamnarea persoanei solicitate de către instanţa din Republica Federală Germania şi care au motivat emiterea mandatului european de arestare, independent de denumirea dată acestora în legislaţia statului membru emitent, examenul dublei incriminări nu trebuie efectuat, cât timp durata maximă a pedepsei privative de libertate în statul în relaţie este de 5 ani şi se încadrează în lista celor 32 categorii de infracţiuni care nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări (aşa cum rezultă din rubricile c).1 şi e).I din mandatul european).
Curtea de Apel Târgu-Mureş a mai constatat că mandatul european de arestare nr. 8A DS 5101 JS 40794/16 din 2 septembrie 2024 conţine toate informaţiile prevăzute de art. 8 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI [art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată] şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 din Decizia-cadru [art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată]. Suplimentar, nu a identificat vreun motiv de refuz al executării dintre cele prevăzute de art. 3, 4 şi 4a din Decizia-cadru (art. 99 din Legea nr. 302/2014 republicată) şi nici vreun risc real că drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei ar fi grav periclitate în statul membru emitent.
În continuare, a avut în vedere şi împrejurarea că, la momentul ascultării sale, la termenul din data de 22 octombrie 2024, persoana solicitată A., deşi a declarat că doreşte să execute restul de pedeapsă în Germania, nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, precizând, totodată, că nu renunţă la beneficiile conferite de regula specialităţii, acesta susţinând că în mod nelegal şi netemeinic a fost condamnat de către instanţa germană şi că nu i s-a comunicat hotărârea de condamnare. De asemenea, avocatul său a invocat motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 4 pct. 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI) -rezidenţa în România a persoanei solicitate.
Referitor la motivul facultativ de refuz al predării, curtea a subliniat că acesta nu este aplicabil deoarece, aşa cum rezultă din comunicarea nr. 107554/DM/S3/GC/14 octombrie 2024 a Inspectoratului General pentru Imigrări, în prezent, A. nu mai deţine un permis de şedere temporară sau pe termen lung în România, eliberat conform O.U.G. nr. 194/2002 republicată, ultimul permis de şedere temporară fiind valabil până la data de 11 august 2024. În această situaţie, chiar dacă A. a beneficiat de un drept de şedere pe teritoriul României succesiv, în perioada 10 iunie 2013-11 august 2024, în contextul în care, la acest moment nu mai beneficiază de acest drept, el nu are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, calculaţi la data de astăzi, a pronunţării hotărârii privind executarea mandatului european de arestare.
Ca urmare, curtea a apreciat că se impune predarea persoanei solicitate autorităţilor din Germania şi, reţinând că nu există niciun impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Judecătoria Speyer la data de 2 septembrie 2024 pe numele persoanei solicitate A., cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii, precum şi, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 28 octombrie 2024, fiind fixat termen pentru soluţionare la data de 31 octombrie 2024, ocazie cu care au fost luate concluziile apărării contestatorului şi ale reprezentantului Ministerului Public asupra contestaţiei de faţă, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 11/ME din data de 23 octombrie 2024 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în conformitate cu art. 109 alin. (1), art. 104 alin. (7) şi (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală s-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare germane.
S-a dispus executarea mandatului european de arestare nr. 8A DS 5101 JS 40794/16 emis la data de 2 septembrie 2024 de către Judecătoria Speyer, Republica Federală Germania, pe numele persoanei solicitate A., şi predarea acestuia către autorităţile judiciare germane, în vederea executării unui rest de 298 de zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune în concurenţă formală cu fals în înscrisuri în două cazuri, abuz de încredere şi instigare la înşelăciune, prevăzute de art. 263 alin. (1), art. 267 alin. (1), art. 52, art. 266, art. 26 şi art. 53 din C. pen. german.
Totodată, s-a constatat că persoana solicitată A. nu a renunţat la beneficiile conferite de regula specialităţii.
De asemenea, s-a reţinut că, prin ordonanţa din data de 10 octombrie 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 10 octombrie 2024 ora 19:42 până la data de 11 octombrie 2024 ora 19:42, prin încheierea din data de 11 octombrie 2024 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, potrivit art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 11 octombrie 2024, până la data de 25 octombrie 2024, inclusiv, iar prin sentinţa penală nr. 11/ME din 23 octombrie 2024, a aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 s-a luat măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 23 octombrie 2024 până la data de 21 noiembrie 2024, inclusiv, predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane urmând să se realizeze în 10 zile, calculate de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că autorităţile judiciare din Germania (Judecătoria Speyer) au emis, la data de 02 septembrie 2024 mandatul european de arestare nr. 8A DS 5101 JS 40794/16 pe numele persoanei solicitate A. pentru executarea unui rest de 298 de zile închisoare din pedeapsa aplicată pentru comiterea infracţiunilor de escrocherie, fraudă ce coincide penal cu falsificarea documentelor în două cazuri, încălcarea încrederii şi incitarea la fraudă, fapte prevăzute de art. 263 (1), 267 (1), 266, 26, 52, 53 din C. pen. german.
Raportat la infracţiunile pentru care persoana solicitată a fost condamnată, Înalta Curte constată că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, similar primei instanţe reţinând că faptele ce fac obiectul mandatului european de arestare au echivalent în legislaţia română în infracţiunile de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen., de uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 din C. pen. şi de acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) şi (3) din C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin.(2) al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Analizând actele dosarului se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată şi nu există niciun motiv, obligatoriu sau opţional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
Potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal, în cuprinsul căruia se menţionează dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialităţii. Conform alin. (6) al aceluiaşi articol, în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.
Dispoziţiile art. 104 alin. (7) din aceeaşi lege prevăd că, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
În cauză, în faţa instanţei de fond, persoana solicitată nu a formulat obiecţii în ceea ce priveşte identitatea sa şi, fiind ascultată, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile procesuale pe care le are în cadrul acestei proceduri, precum şi conţinutul şi efectele regulii specialităţii, persoana solicitată A. a declarat că nu consimte să fie predată autorităţilor germane, aspecte consemnate în cuprinsul declaraţiei persoanei solicitate dată în faţa procurorului, din 10 octombrie 2024 .
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că, din actele dosarului nu rezultă existenţa vreunuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În acest sens reţine că, în mod constant, atât în faţa procurorului, cât şi în faţa curţii de apel, precum şi la termenul din data de 31 octombrie 2024, persoana solicitată a arătat că nu doreşte să fie predată autorităţilor germane. Totodată, a învederat că a depus actele în vederea obţinerii unui nou permis de şedere în România,
Se constată că dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanţa română poate refuza executarea acestuia.
Or, persoana solicitată A. nu a făcut dovada rezidenţei legale pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, chiar acesta relatând, în cuprinsul declaraţiei date în faţa curţii de apel că, în principiu, doreşte să execute pedeapsa în Germania, pentru a fi aproape de copiii săi care se află în această ţară.
Mai mult, situaţiile prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română şi nu motive obligatorii, astfel că instanţa română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta. În aceste condiţii, se constată că motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare, aşa cum le-am detaliat anterior, nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, şi, ca atare, criticile apărării din această perspectivă nu pot fi primite.
Concluzionând, Înalta Curte constată că, în mod temeinic prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Germania la data de 02 septembrie 2024 pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie.
Pentru motivele anterior expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 11/ME din data de 23 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., în cuantum de 1163 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariul interpretului de limbă turcă se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 11/ME din data de 23 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., în cuantum de 1163 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă turcă se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 octombrie 2024.