Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 06.06.2023, sub nr. x/2023, reclamanta PAROHIA MOVILA a chemat în judecată pe pârâţii UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MOVILA, PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI MOVILA şi GUVERNUL ROMÂNIEI, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pronunţată, să dispună:
1) Anularea parţială a Hotărârii Consiliului Local nr. 27 adoptată, de Consiliul Local al localităţii Movila, din data de 19.08.1999, cu completările şi modificările ulterioare, prin care s-a însuşit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Movila, în sensul eliminării poziţiei 4 din Sisteme infrastructură cu terenuri aferente, prin care s-a introdus în domeniul public al comunei terenul cu destinaţie de cimitir;
2) Anularea parţială a hotărârii de Guvern nr. 2753/2001, anexa nr. 27, în ceea ce priveşte poziţiile cimitir, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României nr. 205bis, partea I, în data de 26.03.2002, prin care a fost atestată apartenenţa la domeniul public al Unităţii Administrativ Teritoriale Movila a cimitirelor Parohiei. Prin sentinţa civilă nr. 1350 din 13 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2179 din 28 decembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii, tardivităţii, lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiate.
A admis acţiunea formulată de către reclamanta Parohia Movila, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Movila, Consiliul Local Al Comunei Movila şi Guvernul României.
A anulat în parte Hotărârea Consiliului Local al Comunei Movila nr. 27 din 19.08.1999, prin care s-a însuşit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei Movila, respectiv poziţia prin care s-a introdus în domeniul public al comunei terenul cu destinaţie de cimitir.
A anulat în parte Hotărârea Guvernului nr. 2753/2001, anexa nr. 41, în ceea ce priveşte poziţia cimitir.
A obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru).
3. Cererile de recurs ce fac obiectul judecăţii
Împotriva sentinţei civile nr. 2179 din 28 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal au promovat recurs pârâţii Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Movila şi Consiliul Local Movila.
3.1. Recursul promovat de pârâtul Guvernul României
Pârâtul Guvernul României a formulat recurs împotriva sentinţei de mai sus, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.
3.2. Recursul promovat de pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Movila şi Consiliul Local Movila
Pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Movila şi Consiliul Local Movila au formulat recurs împotriva aceleiaşi sentinţei, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii, în sensul respingerii acţiunii.
4. Apărările formulate în cauză
Împotriva recursurilor promovate, intimata-reclamantă Parohia Movila a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursurilor, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recurentul-pârât Guvernul României a depus note de şedinţă cu privire la recursul promovat de pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Movila şi Consiliul Local Movila, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.
5. Răspunsul la întâmpinare
Recurenţii-pârâţi Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Movila şi Consiliul Local Movila au formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei-reclamante Parohia Movila, în cadrul căruia au solicitat, în esenţă, înlăturarea apărărilor formulate de aceasta, ca neîntemeiate.
6. Alte aspecte procesuale
În şedinţa publică din data de 08 octombrie 2024, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinarea intimatei-reclamante Parohia Movila, pentru considerentele expuse în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
7. Procedura de soluţionare a recursului
În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 10.05.2024, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08.10.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ., a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.
8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursurile formulate de recurenţii-pârâţi Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Movila şi Consiliul Local al Comunei Movila sunt nefondate, urmând a fi respinse, în considerarea argumentelor în continuare arătate:
Asupra recursurilor declarate în cauză.
Recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare şi interpretare a normelor de drept material incidente respectiv a dispoziţiilor art. 554204 şi a dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor invocate de această parte cât şi în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii pronunţată cu privire la fondul cauzei.
Aspectele de nelegalitate privind soluţionarea excepţiilor cu privire la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului-pârât Guvernul României se invocă greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004 în condiţiile în care această autoritate nu are calitate de emitent al HCL Movila nr. 27/1999.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 faţă de solicitarea de anulare în parte a H.G. nr. 1353/2001 recurentul-pârât invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7 alin. 1 şi (3) din Legea nr. 554/2004 în condiţiile în care, fapt de necontestat reclamanta nu a îndeplinit condiţia de admisibilitate a formulării plângerii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 anterior sesizării instanţei de judecată şi pe de altă parte reclamanta nu a probat intrarea în circuitul civil pentru a fi incidente dispoziţiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Cu excepţia tardivităţii formulării acţiunii respinsă prin sentinţa atacată se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 în condiţiile în care acţiunea a fost introdusă la data de 17.02.2023 cu depăşirea termenului de decădere de 1 an de la data publicării/aducerii la cunoştinţă publică - respectiv 26 martie 2002 inclusiv anexele hotărârii de guvern.
În ceea ce priveşte soluţia dispusă asupra fondului, respectiv admiterea acţiunii şi anularea în parte a H.G. nr. 1353/2001 se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 a Legii nr. 102/2014 privind cimitirele şi ale Legii nr. 489/2006.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acestei, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data adoptării actului criticat, în prezent abrogat prin O.U.G. nr. 57/2019, hotărârile adoptate de consiliile locale prin care sunt însuşite inventarele bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, se centralizează de către comisiile judeţene, fiind înaintate Guvernului care, prin hotărâre atestă apartenenţa bunurilor la domeniul public al judeţului sau al celorlalte unităţi administrativ-teritoriale. Aşadar, prin natura sa, actul de atestare a bunurilor în domeniul public local nu creează drepturi noi, nu stabileşte şi nici nu modifică regimul juridic al acestora, deci nu este de natură a vătăma vreun drept, ci doar de a constata apartenenţa acestor bunuri.
Prin asemenea acte administrative, consiliile locale/judeţene stabilesc doar regimul juridic diferenţiat cu privire la bunurile lor, hotărârile neavând nici un efect asupra proprietăţii altor persoane.
În raport de dispoziţiile Legii nr. 102/2014 şi ale Legii nr. 489/2006 se arată faptul că autorităţile publice locale au obligaţia de a înfiinţa şi de a avea în proprietate cimitire în fiecare localitate, iar aceste cimitire nu pot fi administrate de parohiile locale ci de operatorii economici care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 102/2014.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în principal admiterea excepţiilor invocate şi în subsidiar respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
Recursul declarat de recurenta-pârâtă UAT Comuna Movila este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 atât în ceea ce priveşte respingerea excepţiei tardivităţii formulării acţiunii şi excepţia lipsei de interes a reclamantei cât şi în ceea ce priveşte soluţia dispusă pe fond de anulare în parte a hotărârilor contestate.
Cu privire la excepţia tardivităţii formulării acţiunii se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 11 şi 12 şi art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 şi art. 21 din Legea nr. 213/1998 faţă de faptul că termenul de 6 luni pentru formularea acţiunii în anularea HCL nr. 27/1999 a început să curgă la 19.07.2022 şi s-a împlinit la data de 19.01.2022, acţiunea fiind înregistrată tardiv la data de 17.02.2023.
Cu privire la excepţia lipsei de interes se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 33(1]) lit. d) C. proc. civ. şi art. 1 din Legea nr. 554/2004 în opinia recurentei-pârâte reclamanta nejustificând interesul legitim privat vătămat pentru formularea acţiunii, în condiţiile în care nu s-a probat de reclamantă că a urmărit procedura de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzut de Legea nr. 18/1991.
Se invocă şi incidenţa Deciziei RIL 8/2020.
În ceea ce priveşte soluţia dispusă pe fond recurenta-pârâtă invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 18/1991 şi art. 7 din Legea nr. 213/1998, art. 644 şi art. 645 C. civ. şi art. 9 din D.177/1948.
În esenţă se arată că reclamanta - intimată nu şi-a probat dreptul de proprietate asupra terenului cu destinaţie de cimitir comunal, iar imobilul în litigiu avea din 1930 destinaţia de cimitir comunal, fiind atestat ca aparţinând domeniului public al Comunei Movila, recurenta-pârâtă arătând că a considerat imobilul ca cimitir comunal fapt pentru care a efectuat investiţii în perioada 2018-2022.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate în principal admiterea excepţiilor şi pe fond rejudecarea în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepţia nulităţii recursurilor şi în subsidiar a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Motivat în şedinţa publică din 8 octombrie 2024 Curtea a respins excepţia nulităţii recursurilor invocate de reclamanta-intimată.
Pe recursurile declarate, Curtea le apreciază prin considerente comune, ca nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente.
În opinia Curţii sentinţa de fond este legală atât în ceea ce priveşte soluţia de respingere dată excepţiilor de procedură şi de fond invocate de recurenţii-pârâţi cât şi în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii şi de anulare în parte a hotărârilor contestate.
Respingerea excepţiilor invocate de ambii recurenţi este dată interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor incidente prevăzute de C. proc. civ. şi de Legea nr. 554/2004.
Excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 faţă de solicitarea de anulare parţială a H.G. nr. 1353/2001 anexa nr. 41, în ceea ce priveşte poziţia cimitir în mod legal a fost apreciată ca neîntemeiată şi respinsă ca atare de prima instanţă.
Faptul ce necontestat reclamanta-intimată nu s-a adresat cu plângere prealabilă la emitent cu privire la H.G. nr. 1353/2001 anterior sesizării instanţei pentru a se solicita revocarea acestui act administrativ cu caracter individual.
În mod corect prima instanţă a constatat că această hotărâre a intrat în circuitul civil şi în consecinţă în cauză erau incidente dispoziţiile art. 7 alin. 5 din Legea nr. 2004 în sensul că acest act nu mai putea fi revocat de autoritatea care l-a emis recurentul-pârât Guvernul României ci numai anulat de instanţa de judecată în condiţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004.
În mod corect s-a constatat că H.G. nr. 1353/2001 a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, ca efect al atestării apartenenţei terenului cu destinaţia de cimitir la domeniul public al Comunei Movila - judeţul Ialomiţa şi în consecinţă nu mai era obligatorie procedura prealabilă, nemaifiind posibilă revocarea hotărârii de emitentul actului contestat.
Excepţia tardivităţii formulării acţiunii în mod corect a fost respinsă de prima instanţă care a aplicat dispoziţiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în sensul că acţiunea formulată de reclamanta-intimată în calitate de terţ pretins vătămat a fost formulată în termenul de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Fiind contestată în calitate de terţ, termenul de 1 an privind contestarea a început să curgă de la data luării la cunoştinţă a H.G. nr. 1353/2001 - respectiv a anexelor cuprinse vizând termenul în litigiu, iar această dată nu este data publicării în Monitorul României respectiv data de 26.03.2002.
Din actele dosarului, depuse de reclamantă rezultă că aceasta a luat la cunoştinţă de anexe privind situaţia juridică a termenului cu destinaţia de cimitir în cursul anului 2022, iar acţiunea formulată la 17.02.2023 este în termenul de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 termen care a început în cauză de la data luării la cunoştinţă în cursul anului 2022.
În consecinţă Curtea apreciază că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 7 şi 11 (2) din Legea nr. 554/2004.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de recurentul-pârât Guvernul României a fost în mod legal respinsă de prima instanţă care a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 32 alin. 1 şi 36 C. proc. civ. şi art. 2 alin. 1 lit. b) şi art. 13 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă în calitate de emitent al H.G. nr. 1353/2001, faţă de obiectul acţiunii reclamantei solicitarea de anulare parţială a acestei acţiunii administrative cu caracter individual prin care în mod nelegal în opinia reclamantei a fost atestat ca aparţinând domeniului public al comunei Movila un teren cu destinaţia de cimitir parohial.
Excepţia de fond a lipsei de interes a reclamantei invocată de recurenta-pârâtă Comuna Movila şi reiterată şi în recurs ca aspect de nelegalitate a fost în mod legal respinsă de prima instanţă în raport de dispoziţiile art. 33 (1) lit. d) C. proc. civ. şi art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Prima instanţă a interpretat şi aplicat corect aceste dispoziţii legale în raport de obiectul cauzei, solicitarea reclamantei în calitate de persoană juridică - pretins vătămată prin emiterea unor acte administrative cu caracter individual privind apartenţa unui anumit termen cu destinaţie de cimitir la domeniul public faţă de care reclamanta-recurentă se consideră vătămată deoarece contestată pe fond situaţia juridică a bunului.
În mod corect prima instanţă a constatat că verificarea legalităţii, respectiv a interesului/dreptului pretins vătămat vizează fondul acţiunii şi a respins excepţia lipsei de interes.
Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile Deciziei RIL nr. 8/2020 deoarece în cauză reclamanta-intimată nu invocă un interes legitim public pentru a contesta H.G. nr. 1353/2001, ci un interes legitim privat pretins vătămat prin atestarea unui termen cu destinaţia de cimitir parohial ca aparţinând domeniului public al Comunei Movila.
Iar incidenţa sau nu a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 18/1991 reprezintă un aspect de fond, care priveşte pe fond soluţia de anulare în parte a H.G. nr. 1353/2001, în raport de specificul acţiunii, cu acest obiect, formulate în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte criticile de nelegalitate care privesc pe fond soluţia de admitere a acţiunii şi de anulare în parte a H.G. nr. 1553/2001 Anexa nr. 41, în ceea ce priveşte poziţia "cimitir" şi a Hotărârii Consiliului Local Movila nr. 27/1999.
Curtea apreciază legalitatea soluţiei de admitere în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. respectiv interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente, respectiv dispoziţiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acestuia.
Prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 213/1998 în verificarea legalităţii H.G. nr. 1353/2001 şi a Hotărârii Consiliului Local Movila nr. 27/1998, prin care a fost inclus şi atestat ca aparţinând domeniului public al Comunei Movila imobilul teren cu destinaţia cimitir evidenţiată la poziţiile nr. 4 din inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei Movila jud. Ialomiţa.
Situaţia premisă stabilită corect de prima instanţă este aceea că prezinta acţiune nu este o acţiune în revendicare civilă de compensare a titlurilor de proprietate ale părţilor implicate, ci o acţiune formulată în condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 prin care se contestă legalitatea atestării unui imobil, cu destinaţia de cimitir parohial la domeniul public al Comunei Movila jud. Ialomiţa.
În raport de această premisă susţinerile din recursul declarat de recurenta-pârâtă Comuna Movila privind lipsa titlului de proprietate asupra terenului, în lipsa reconstituirii dreptului de proprietate pentru reclamanta-intimată în baza Legii nr. 18/1991 nu sunt fondate.
Acţiunea formulată nu este o acţiune în revendicare, în cauză atât reclamanta - intimată cât şi recurenta-pârâtă Comuna Movila nu au depus titlu de proprietate, înscris în cartea funciară, analiza legalităţii actelor contestate fiind realizată de prima instanţă în mod corect strict sub aspectul legalităţii atestării la domeniul public al Comunei Movila a terenului cu destinaţia de cimitir, în raport de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 213/1998.
În mod corect prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică în sensul că includerea unui imobil în inventarul centralizat al bunurilor aparţinând domeniului public al statului nu constituie în sine un titlu de proprietate în favoarea statului, valabilitatea atestării domeniului public al statului fiind condiţionată de existenţa ca premisă a unui mod legal de dobândire a proprietăţii publice în urma din modalităţile arătate în cuprinsul art. 7 din Legea nr. 213/1998.
Prima instanţă a constatat în mod corect că recurenta-pârâtă Comuna Movila nu a depus la dosar vreun titlu în sensul art. 7 din Legea nr. 213/1998 care să justifice atestarea terenului cu destinaţia de cimitir în domeniul public al Comunei Movila, susţinerea acestuia în sensul că din 1930 terenul avea destinţia de cimitir comunal - nefiind probată.
Pe de altă parte reclamanta-intimată a probat cu acte în sensul că la data atestării ca aparţinând domeniului public emiterii actelor contestate terenul în litigiu avea destinaţia de cimitir parohial şi era folosit şi exploatat ca atare de către reclamanta - intimată în raport de dispoziţiile art. 9 din Decretul nr. 177/1948 şi Decretul nr. 233/23.02.1949 în sensul că în cadrul Bisericii Ortodoxe Române fiecare parohie rurală are dreptul la un cimitir pentru îngroparea morţilor, care este proprietatea parohiei, cimitirul şi locul său administrându-se de organele parohiale.
În cauză reclamanta-intimată a probat cu acte faptul că la data atestării cimitirului avea destinaţia de cimitir parohial şi nu comunal şi în consecinţă în cauză nu sunt incidente dispoziţiile pct. III 10 al anexei Legii nr. 213/1998 în sensul că domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit şi din cimitirele orăşeneşti şi comunale, care sunt administrate de operatorii economici care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 102/2014.
În cauză imobilul cu destinaţia de cimitir parohial a fost în mod nelegal inclus în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei Movila şi în mod nelegal a fost atestat ca atare prin H.G. nr. 1353/2001, Anexa nr. 41 în ceea ce priveşte poziţia "cimitir", în cauză fiind încălcate dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 213/1998.
Prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică, Curtea apreciind că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 102/2014 faţă de destinaţia imobilului în litigiu, respectiv cel cuprins în actele contestate aceea de cimitir parohial, folosit şi administrat cu această destinaţie de către reclamanta-intimată potrivit înscrisurilor depuse în faţa primei instanţe.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile formulate de recurenţii-pârâţi Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Movila şi Consiliul Local al Comunei Movila împotriva sentinţei civile nr. 2179 din 28 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 396 raportat la art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 05 noiembrie 2024.