Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă la 6 iulie 2022, sub nr. x/2/2022, A a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 330A din 5 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr. x/4/2020.
Prin decizia civilă nr. 454R din 3 noiembrie 2022, Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă a admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrată contestația în anulare.
Împotriva acestei decizii, A a declarat recurs, susținând, în esență, că din dispozitivul deciziei atacate a fost omisă soluția cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale și că au fost încălcate prevederile art. 29 alin. (1) lit. i) și j) din O.U.G. nr. 80/2013.
Recurentul a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 6 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 832 din 5 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-contestator A împotriva deciziei civile nr. 454R din 3 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă.
La 5 mai 2023, contestatorul A a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 832 din 5 aprilie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2/2022, susținând, în esență, că judecătorii au încălcat art. 5 C. proc. civ.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., Constituția României, dreptul internațional.
Prin rezoluția de primire din 10 mai 2023, în cauză, s-a fixat termen de judecată în ședință publică pentru data de 20.06.2023, contestatorul fiind citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de lei, conform art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii, precum și cu mențiunea că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.
La 19 mai 2023, contestatorul A a depus la dosar o corespondență prin care a arătat că citația emisă la 10 mai 2023 este nulă de drept, susținând, în esență, că nu datorează taxă de timbru.
Prin încheierea de ședință din 20 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/1/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării contestației în anulare formulate de contestatorul A împotriva deciziei nr. 832 din 5 aprilie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2/2022.
La 19 decembrie 2024, contestatorul A a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare a judecății în dosarul nr. x/1/2023.
Cauza a fost înregistrată la 21.02.2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul de 5 judecători, sub nr. de dosar x/1/2024.
Prin decizia civilă nr. 124 din 13 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/1/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A împotriva încheierii din 20 iunie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/1/2023.
Împotriva acestei decizii, recurentul A a formulat contestație în anulare.
Cauza a fost înregistrată la 10.06.2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul de 5 judecători, sub nr. de dosar x/1/2024.
Prin decizia civilă nr. 198 din 14 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/1/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a anulat, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva Deciziei nr. 124 din 13 mai 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/1/2024.
La 19 decembrie 2023, contestatorul a formulat cerere de repunere pe rol.
În vederea discutării cererii de repunere pe rol a cauzei, s-a stabilit termen de judecată la 13 februarie 2024, sens în care contestatorul a fost citat cu mențiunea de a achita și de a depune la dosarul cauzei, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de lei, aferentă contestației în anulare, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei, aferentă cererii de repunere pe rol a cauzei.
Prin cererea înregistrată la 23.01.2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, petentul A a solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru de 100 lei, aferentă contestației în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/1/2023, precum și a taxei judiciare de timbru de 50 de lei, aferentă cererii de repunere pe rol a aceleiași cauze.
Prin încheierea de cameră de consiliu din 31 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/1/2023/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a respins ca nefondată cererea de reexaminare formulată de petentul A.
Prin încheierea de ședință din 13 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/1/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a anulat, ca netimbrată, cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de contestatorul A și, totodată, a dispus menținerea măsurii suspendării judecății contestației în anulare formulate de contestatorul A, dispuse prin încheierea din 20 iunie 2023.
Ulterior, s-a procedat la verificarea stadiului dosarului nr. x/1/2023, în conformitate cu prevederile art. 84 pct. 25 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr. 3243 din 22 decembrie 2022, iar în baza referatului întocmit la 12.12.2024, prin rezoluția din 13.12.2024, s-a fixat termen de judecată la 14.01.2025, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea discutării incidentului perimării.
La 20 decembrie 2024, contestatorul a depus la dosar note scrise prin care a arătat că discutarea perimării nu are niciun temei, întrucât suspendarea judecății a fost dispusă și prelungită nelegal, iar cursul perimării a fost întrerupt la 18 decembrie 2023 prin două acte de stăruință în judecată.
Asupra incidentului procedural al perimării, Înalta Curte reține următoarele:
Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.
Sub acest aspect, instanța supremă reține că, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.: „(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.”, iar conform art. 420 alin. (1) din același cod: „Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate.”
Pornind de la dispozițiile legale evocate, se reține că perimarea reprezintă o sancțiune procedurală ce operează de drept și se răsfrânge asupra întregii activități judiciare din fața unei instanțe, iar nu doar asupra unui act de procedură concret, fiind determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea cererii cu care instanța a fost învestită, având un caracter mixt, de sancțiune procedurală și de prezumție de desistare.
Termenul de perimare se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, iar pentru a interveni sancțiunea perimării în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților.
Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă, această lipsă de stăruință fiind imputabilă părții care a învestit instanța.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, în speță, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.
Astfel, Înalta Curte constată că judecarea contestației în anulare a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 20 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni.
Potrivit art. 417 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
În interpretarea și aplicarea acestui text de lege se reține, pe de o parte, că nu orice act de procedură făcut de parte întrerupe perimarea, ci numai acela făcut în vederea judecării procesului, ipoteză în care nu se află o cerere de repunere pe rol netimbrată căreia nu i se poate da curs și nici încheierea prin care se constată această situație.
În cauză, la 19 decembrie 2023, contestatorul a formulat cerere de repunere pe rol, însă aceasta a fost anulată ca netimbrată prin încheierea din 13 februarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, fiind, totodată, menținută măsura suspendării judecății contestației în anulare.
Însă, împrejurarea că s-a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 19 decembrie 2023 nu a fost de natură să întrerupă cursul perimării, având în vedere că autorul contestației în anulare nu și-a îndeplinit obligația de timbrare a acesteia, cererea fiind anulată ca netimbrată. Astfel, cererea de repunere pe rol a fost lipsită de efectul juridic scontat, și anume întreruperea cursului perimării.
Cum, prin neîndeplinirea obligației de timbrare a cererii, contestatorul a manifestat o atitudine culpabilă în a stărui în judecarea pricinii, Înalta Curte reține că încheierea de ședință din 20 iunie 2023, prin care s-a dispus suspendarea judecății contestației în anulare, față de lipsa nejustificată a părților, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 20.12.2023.
Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina contestatorului mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417-418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 420 C. proc. civ. raportat la art. 416 alin. (1) și (2) din același Cod, va constata perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei nr. 832 din 5 aprilie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2/2022.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei nr. 832 din 5 aprilie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2/2022.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2025.