Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea Secția I Civilă Conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 17 noiembrie 2022, sub nr. x/90/2022, reclamanții A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M și N, în calitate de grefieri și grefier-arhivar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
I. Obligarea pârâților la plata drepturilor salariate, incluzând sporurile și indemnizațiile aferente, prin plata unei sume compensatorii conform art. 38 alin. (6) ind. 1 din Legea 153/2017, reprezentând diferența dintre venitul lunar la care reclamanții se consideră îndreptățiți prin recalcularea indemnizației de încadrare prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei și venitul lunar plătit efectiv, pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și pentru viitor, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii nr.153/2017 și până la o nouă modificare legislativă, suma rezultată urmând să fie actualizată cu rata inflației la data plății efective;
II. Obligarea pârâților la plata dobânzii legale penalizatoare aferente drepturilor salariate restante, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.
Reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 38 alin. (6) ind. 1 din Legea 153/2017, art. 268 art. 166 alin. (4) din Legea 53/2003, raportat la art. 1535 din Noul C. civ. și la art. 29, 30 și 195 C. proc. civ.
La primul termen de judecată acordat în cauză, Tribunalul Vâlcea, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale teritoriale.
Prin sentința civilă nr. 30 din 15 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/90/2022, Tribunalul Vâlcea – Secția I Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M și N și pe pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în favoarea Tribunalului Dolj.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vâlcea a reținut, în esență, că reclamanții au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, iar condiția premisă de aplicare a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. este aceea ca judecătorul, după caz procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, să funcționeze la instanța/parchetul de pe lângă instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță.
Constatând, totodată, că, față de obiectul cauzei-drepturi salariale, instanța competentă material să soluționeze cauza este tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 269 din Legea nr. 53/2003-C. muncii raportat la art. 94 și 95 C. proc. civ., prima instanță de conflict a reținut că cererea reclamanților nu este de competența instanței pe lângă care funcționează parchetul unde își desfășoară activitatea și nici de competența unei instanțe inferioarei celei pe lângă care funcționează parchetul unde își desfășoară activitatea, motiv pentru care a apreciat că, în cauză, nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 127 C. proc. civ.
De asemenea, a mai reținut că, deși pârâți sunt Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, nu sunt incidente dispozițiile legale privind prorogarea legală de competență, având în vedere că legiuitorul a prevăzut expres în art. 127 alin. (2) că operează doar în situația în care instanța de judecată este pârâtă, nu și parchetul de pe lângă instanța competentă.
În consecință, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) raportat la art. 132 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 269 din Legea nr. 53/2003-C. muncii raportat la art. 94 și 95 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea invocată din oficiu și, având în vedere că reclamanții au locul de muncă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, aflat în circumscripția Tribunalului Dolj, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la 9 februarie 2024, sub același număr de dosar (x/90/2022).
La termenul din 9 octombrie 2024, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj raportat la dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și locul de muncă al reclamanților și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Prin sentința civilă nr. 2573 din 9 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/90/2022, Tribunalul Dolj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții: A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, având ca obiect calcul drepturi salariale, în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dolj a reținut în esență că, în privința competenței teritoriale, C. muncii derogă de la dreptul comun (art. 107 C. proc. civ.), în sensul că aceasta aparține nu instanței de la domiciliul pârâtului, ci celei de la domiciliul sau reședința reclamantului, conform art. 269 alin. (2) C. muncii, iar dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător, în calitate de reclamant sau de pârât, text aplicabil și procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.
De asemenea, a mai arătat că, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță, sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înțeleasă ca referindu-se la desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
În speță, constatând că O figurează în calitate de pârât, fiind atrasă incidența dispozițiilor art. 127 alin. (21) C. proc. civ. prin raportare la art. 127 alin. (2) din același Cod, iar reclamanții au ales o altă instanță pentru soluționarea cauzei, respectiv Tribunalul Vâlcea, instanță ce se află în circumscripția curții de apel învecinate Curții de Apel Craiova, cea de a doua instanță de conflict a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Dolj și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Totodată, în baza art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă la 2 decembrie 2024, sub același număr de dosar x/90/2022.
Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe de conflict - Tribunalul Vâlcea și Tribunalul Dolj – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.
Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.
În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict negativ de competență au fost sesizate cu o acțiune având ca obiect plata unor drepturi salariale solicitate de către reclamanți, grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și că, în prezenta cauză, este aplicabil Codul de procedură civilă., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.
Față de obiectul acțiunii, potrivit art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 (forma în vigoare la data introducerii acțiunii -17.11.2022), competența materială revine în primă instanță tribunalului.
În determinarea competenței teritoriale, Înalta Curte reține că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”.
Conform alin. (3) al aceluiași art., aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și grefierilor, cu mențiunea că, potrivit Deciziei nr. 7/2016 din 16 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, noțiunea de "grefier" din cuprinsul art. 127 alin. (3) C. proc. civ. trebuie interpretată ca referindu-se și la personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.
În altă ordine de idei, dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretate în lumina deciziei Curții Constituționale nr. 290/2018, care, de altfel, a și fost valorificată prin modificarea adusă art. 127 din Cod de Legea nr. 310/2018, motiv pentru care analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un judecător (procuror, asistent judiciar, grefier), trebuie să aibă în vedere nu numai ipoteza în care cauza este de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea, ci și ipoteza în care competența aparține unei instanțe inferioare acesteia, dată fiind posibilitatea exercitării căilor de atac.
În speță, reclamanții dețin funcția de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, însă, cum cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți nu este de competența judecătoriei, competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
Totodată, se reține că aceasta nu poate fi determinată nici în conformitate cu art. 127 alin. (2) C. proc. civ., instanța de judecată competentă să soluționeze cauza neavând calitate de pârâtă în dosar.
În consecință, pentru situația în care salariatul are calitatea de reclamant, văzând dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 (forma în vigoare la data introducerii acțiunii – 17.11.2022) coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cauzei aparține tribunalelor de la locul de muncă sau domiciliul reclamantului.
Prin urmare, având în vedere că locul de muncă al reclamanților este la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, instituție al cărei sediu se află în municipiul Craiova, localitate aflată în circumscripția teritorială a Tribunalului Dolj, rezultă că această instanță este competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.
În consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2025.