Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la 21.08.2023, reclamanții A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M și N au chemat în judecată pe pârâții Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Buzău, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale restante stabilite prin decizia nr. 167/27.04.2023 emisă de către Președintele Curții de Apel Ploiești și pe pârâții Tribunalul Buzău și Curtea de Apel Ploiești să le achite integral sumele datorate, printr-o singură operațiune financiară, actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare pentru executarea cu întârziere a obligației de plată, de la data scadenței până la plata lor integrală.
Prin sentința civilă nr. 6987/08.12.2023, Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.
În motivare, a reținut că instanța a fost învestită cu un conflict de muncă și, întrucât reclamanții nu au domiciliul sau locul de muncă în București, ci au calitate de personal auxiliar de specialitate și conex la Judecătoria Pătârlagele, nu este incident art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ., ci art. 269 alin. (2) C. muncii, potrivit căruia competența aparține tribunalului în circumscripția căruia își au locul de muncă titularii acțiunii.
Astfel învestit, Tribunalul Buzău – Secția I Civilă a pronunțat sentința civilă nr. 1261/04.11.2024, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că litigiul de muncă dedus judecății atrage, prin prisma calității reclamanților, competența teritorială reglementată de art. 269 alin. (2) C. muncii și art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât titularii acțiunii sunt grefieri la o instanță ierarhic inferioară tribunalului competent să soluționeze cauza, astfel că în mod legal au sesizat un alt tribunal din raza curții de apel învecinate celei în care se afla instanța competentă.
Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ., stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:
Reclamanții, în calitate de personal auxiliar și conex la Judecătoria Pătârlagele, au învestit Tribunalul București cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Buzău având calitatea de pârâți.
Potrivit art. 127 C. proc. civ., „(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2 ind. 1) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor”.
Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte reține că, deși reclamanții au calitatea prevăzută de art. 127 alin. (3) C. proc. civ., nu este incidentă ipoteza reglementată de alin. (1) al aceluiași articol, întrucât acțiunea nu este de competența instanței unde aceștia își desfășoară activitatea și nu există o instanță inferioară acesteia, ci a instanței superioare celei la care se află locul lor de muncă, respectiv Tribunalul Buzău.
Însă, atât timp cât Tribunalul Buzău are calitatea de pârât, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2 ind. 1) C.proc.civ., în temeiul cărora reclamanții pot sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei rază se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.
Această normă legală reglementează un drept de opțiune al reclamanților, care au posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată fie la instanța competentă potrivit legii, fie la o altă instanță, de același grad, din raza unei curți de apel învecinate.
Potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul este cel care poate alege între mai multe instanțe deopotrivă competente; o dată exercitat dreptul de opțiune, competența instanței alese, consolidându-se, se definitivează.
Întrucât reclamanții și-au manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul București, aflat în circumscripția Curții de Apel București, învecinată Curții de Apel Ploiești, în raza căreia se află Tribunalul Buzău, care ar fi fost competent să judece conform normelor de dreptul muncii, rezultă că instanța sesizată a devenit competentă teritorial să soluționeze litigiul.
Așadar, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 noiembrie 2024.