Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 22 ianuarie 2021 pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a de Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. x/3/2021, reclamantul Centrul Național al Cinematografiei a solicitat rezilierea contractului privind acordarea unui credit direct pentru producția filmului de lung metraj ficțiune „(...)” nr. 297 din 10 august 2010; obligarea pârâtei A S.R.L. să restituire reclamantului suma de 720.000 lei, reprezentând creditul direct acordat de către reclamant pârâtei în temeiul contractului mai sus menționat; obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 732.657 lei, reprezentând dobânzi și suma de 120.809 lei, reprezentând penalități de întârziere datorate, accesorii până la 18 ianuarie 2021 și restul accesoriilor calculate în continuare până la data plății efective a debitului solicitat.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A S.R.L. a invocat excepția necompetenței materiale, excepția prescripției dreptului reclamantului de a declara reziliat contractul, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, iar, cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, arătând, în esență, că nu a realizat venituri din exploatarea filmului care face obiectul contractului nr. 297 din 10 august 2010.
Prin sentința civilă nr. 3815/2021 din 7 iunie 2021, Tribunalul București – Secția a II-a de Contencios Administrativ și Fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.
Prin sentința civilă nr. 11458/2021 din 22 noiembrie 2021, Judecătoria Sectorul 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă sub nr. x/3/2021*.
Prin sentința civilă nr. 1130 din 5 mai 2023, Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, a stabilit cuantumul definitiv al onorariului expertului la valoarea de 5.060 lei și a obligat pârâta să plătească suma de 3.560 lei, reprezentând diferență onorariu expert, iar reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel principal reclamantul, iar pârâta a formulat apel incident.
Prin decizia nr. 294/2024 din 22 februarie 2024, Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă a respins apelul formulat de reclamantul Centrul Național al Cinematografiei, CIF (...), ca nefondat. A admis apelul formulat de pârâta A S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 1130 din 5 mai 2023 a Tribunalului București Secția a VI-a Civilă, și, în consecință, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 5.060 lei reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță (5.060 lei onorariu expert). A menținut restul dispozițiilor din sentința apelată. A respins ca neîntemeiată cererea pârâtei având ca obiect plata cheltuielilor de judecată din apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Centrul Național al Cinematografiei, solicitând casarea hotărârii atacate.
Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:
Autorul căii de atac arată că în mod nelegal a fost respins apelul principal deoarece conform art. 13 alin. 2 lit. i) din contractul nr. 297 din 10 august 2010, intimata-pârâtă avea obligația de a raporta periodic veniturile realizate din comercializarea filmului, prin toate formele de exploatare, indiferent de suport. Susține că instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 16 alin. (3) din contract și ale art. 54 și 55 din O.U.G. nr. 39/2005 și că pârâta avea obligația de raportare, chiar dacă nu a avut încasări. Mai arată că în mod greșit a fost admis apelul incident și a fost obligat recurentul la plata sumei de 5.060 lei reprezentând cheltuieli de judecată, incluzând și suma de 3.560 lei, reprezentând diferență onorariu expert.
Recurentul-reclamant a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.
Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.
Deși indică dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant nu formulează critici propriu-zise de nelegalitate, ci contestă modul în care instanța de apel a stabilit conținutul obligației de raportare a intimatei-pârâte. Față de prevederile contractului, respectiv art. 13 și art. 16, și de dispozițiile legale incidente, curtea de apel a stabilit că în cauză este vorba de un contract cu executare uno ictu, supus sancțiunii rezoluțiunii pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor. De asemenea, instanța devolutivă a reținut că intimata-pârâtă nu a realizat niciun venit, ca urmare nu avea obligație de raportare. Autorul căii de atac este nemulțumit de această interpretare și de modul în care instanța de apel a stabilit situația de fapt. Acesta invocă în mod formal dispozițiile O.U.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, ale Codului de procedură fiscală și ale art. 1549 și art. 1550 C. civ., însă nu arată în concret de ce curtea de apel a încălcat sau a aplicat eronat normele de drept material.
Mai mult decât atât, recurentul-reclamant reia, în esență, cele afirmate în memoriul de apel. Or, reiterarea în conținutul memoriului de recurs a susținerilor expuse în stadiul procesual anterior, cărora instanța de apel le-a răspuns printr-o fundamentată analiză în fapt și în drept a cauzei nu echivalează cu formularea unor critici propriu-zise împotriva dezlegărilor date în apel.
Instanța supremă nu va analiza nici susținerile referitoare la greșita admitere a apelului incident întrucât aspectele legate de obligarea la plata cheltuielilor de judecată sunt chestiuni de netemeinicie care nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului.
Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurentul nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția invocată și va anula recursul declarat de recurentul-reclamant Centrul Național al Cinematografiei împotriva deciziei nr. 294/2024 din 22 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă.
Față de soluția de anulare a cererii de recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-reclamant Centrul Național al Cinematografiei la plata către intimata-pârâtă A S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la filele (…) din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.
Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant CENTRUL NAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI împotriva deciziei nr. 294/2024 din 22 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă.
Obligă recurentul-reclamant CENTRUL NAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI la plata către intimata-pârâtă A S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2024.