Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată la data de 21.08.2023 pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Casa Locală de Pensii Sector 4 și Guvernul României, a solicitat să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime prin măsura reglementată de încetare a aplicării actualizării legale a pensiei cu rata medie anuală de inflație, respectiv prin art. VIII alin. (5) din O.U.G. nr. 226/2020, art. XLIII alin. (5) din O.U.G. nr. 130/2021 și art. XVIII alin. (6) din O.U.G. nr. 168/2022; obligarea pârâților să restituie către reclamant drepturile de pensie neacordate, cuantum care să fie actualizat cu rata inflației cu titlu de reparare integrală a prejudiciului, respectiv cu aplicarea la acest cuantum total a dobânzii legale de la data exigibilității fiecărei plăți lunare a pensiei, precum și obligarea, pe viitor, la plata pensiilor cu includerea acestor indexări în cuantumul pensiei.
Reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VIII alin. (5) din O.U.G. nr. 226/2020, art. XLIII alin. (5) din O.U.G. nr. 130/2021 și art. XVIII alin. (6) din O.U.G. 168/2022 în raport de art. 1 alin. (5) art. 79 art. 115 alin. (4) și 6, art. 53 alin. (1) și 2 art. 44 art. 47 și art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție, arătând totodată că sunt încălcate și prevederile art. 20 din Constituție prin raportare la Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și anume art. 1 referitor la proprietate; Declarația Universală a Drepturilor Omului, și anume art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabilă și la protecție socială și art. 25 pct.1 privind dreptul la un nivel de trai decent; art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 14 CADOLF.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.
Prin sentința civilă nr. 558 din data de 02.04.2024, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A și pe pârâții Guvernul României, Casa Locală de Pensii Sector 4 și Casa de Pensii a Municipiului București, în favoarea Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut că, în cauza de față, obiectul principal al cererii îl reprezintă obligarea pârâților Casa Locală de Pensii Sector 4 și Casa de Pensii a Municipiului București la constatarea faptului că reclamantul a suferit un prejudiciu prin aplicarea unor dispoziții legale și să îl repare prin restituirea unor sume de bani rezultate din actualizarea și indexarea pensiei, iar pârâtului Guvernul României i s-a cerut asigurarea fondurilor bănești în acest sens. Astfel, reclamantul a solicitat restituirea unor sume de bani reprezentând drepturi la pensie, finalitatea urmărită de acesta fiind obținerea unor prestații sociale.
Curtea a concluzionat că o astfel de cerere, prin care se solicită drepturi bănești care decurg din contribuții de asigurări sociale, nu constituie o cerere care să implice incidența dispozițiilor legii de contencios administrativ, ci reprezintă o cerere care intră în sfera de cuprindere a litigiilor de muncă și a conflictelor de asigurări sociale, fiind incidente dispozițiile art. 152 și art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Învestit cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat sentința civilă nr. 6374 din data de 15.10.2024, prin care a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A și pe pârâții Guvernul României, Casa Locală de Pensii Sector 4 și Casa de Pensii a Municipiului București, în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
În motivare, s-a reținut că, raportat la dispozițiile art. 9 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, față de obiectul acțiunii și temeiul de drept invocat, în aplicarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, competența de soluționare a cauzei revine instanței de contencios administrativ, în speță Curții de Apel București, în raport de calitatea de organ al administrației publice centrale a pârâtului Guvernul României.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.
În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale a instanței de judecată.
Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competența de soluționare a cauzei între Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prima instanță reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 152 și art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în timp ce Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la dispozițiile art. 9 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
În speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VIII alin. (5) din O.U.G. nr. 226/2020, a cărei neconstituționalitate a invocat-o, de aplicarea prevederilor art. XLIII alin. (5) din O.U.G. nr. 130/2021 și art. XVIII alin. (6) din O.U.G. 168/2022, iar pentru repararea prejudiciului suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Așadar, acțiunea reclamantului cuprinde un capăt principal, constând în constatarea vătămării drepturilor și intereselor legitime, prin măsurile reglementate de O.U.G. nr. 226/2020, O.U.G. nr. 130/2021 și O.U.G. 168/2022 și capete de cerere accesorii privind despăgubirile, formulate sub condiția admiterii cererii principale.
Potrivit art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, „Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei legi”.
Articolul 9 alin. (1) din aceeași lege prevede că „Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță”, iar conform alin. (5) al aceluiași art., „ Acțiunea prevăzută de prezentul art. poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative”.
Examinând obiectul și motivele cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că principalul capăt de cerere se circumscrie ipotezelor reglementate de dispozițiile legale anterior evocate, întrucât autorul acțiunii vizează desființarea actului normativ ce a cauzat vătămarea drepturilor sale, astfel că prezentul litigiu intră sub jurisdicția instanțelor de contencios administrativ.
Cu privire la stabilirea instanței competente material, Înalta Curte constată incidența art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, (...) se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
În speță, emitentul actului normativ ce face obiectul litigiului este Guvernul României, autoritate publică centrală, astfel că instanța competentă material să soluționeze cauza este curtea de apel.
Stabilirea instanței competente teritorial se va face pe temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. (...)”.
Din actele dosarului, a rezultat că reclamantul are domiciliul în municipiul București, astfel că instanța competentă teritorial este Curtea de Apel București, în favoarea căreia, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2025.