Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată la data de 11.10.2024, pe rolul Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă, petentul B.E.J. A a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună încuviințarea executării silite pornite în dosarul execuțional nr. x/2024, ca urmare a cererii formulate de creditorul B S.A., în baza titlului executoriu constând în factura fiscală (pentru servicii de utilități publice) seria CONSGN22 nr. 205308/31.01.2022, seria CONSGN21 nr. 475295/31.12.2021, seria CONSGN21 nr. 444415/30.12.2021, seria CONSGN21 nr. 363105/31.10.2021, seria CONSGN21 nr. 335552/30.09.2021 și seria CONSGN21 nr. 308282/31.08.2021, împotriva debitorului C, prin toate formele de executare silită.
În drept, au fost invocate prevederile art. 666 C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.
Prin încheierea civilă nr. 31995 din data de 18.10.2024, Judecătoria Timișoara – Secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul B.E.J. A, în favoarea Judecătoriei Hunedoara.
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria Timișoara a reținut incidente în cauză dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., art. 714 alin. (1) C. proc. civ. și Decizia nr. 20/2021 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, care determină că instanța de executare competentă să soluționeze eventuala contestație la executare propriu-zisă este instanța care a încuviințat executarea silită.
Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Hunedoara a pronunțat încheierea civilă nr. 6405 din data de 09.12.2024, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul B.E.J. A, în favoarea Judecătoriei Timișoara.
În motivare, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., instanța de executare fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, și că în prezenta speță art. 127 C. proc. civ. nu își poate găsi aplicabilitatea datorită faptului că procedura de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite are caracter necontencios, raportat la art. 527 C. proc. civ., executorul judecătoresc neurmărind stabilirea unui drept potrivnic în contradictoriu cu un alt subiect de drept prin formularea acestei cereri, ci obținerea autorizării sale în sensul demarării executării silite.
De asemenea, s-a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2 ind. 1) C. proc. civ., reglementează o competență facultativă pentru situația în care judecătorul (procurorul, asistentul judiciar, grefierul) sau instanța de judecată sunt părți pârâte în litigiu, iar în prezenta cauză, creditoarea nu a uzat de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și a introdus cererea la Judecătoria Timișoara, instanța de la domiciliul debitorului, prin alegerea făcută stabilind, în mod definitiv, competența teritorială în favoarea acestei instanțe.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.
În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată în soluționarea unei cereri de încuviințare a executării silite împotriva unui debitor având domiciliul în jud. Timiș, în condițiile în care acesta deține calitatea de judecător la Judecătoria Timișoara, iar creditorul a înțeles să se adreseze cu o cerere de executare silită unui executor judecătoresc din raza Curții de Apel Timișoara.
Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competența de soluționare a cauzei între Judecătoria Timișoara – Secția I civilă și Judecătoria Hunedoara, prima instanță reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., art. 714 alin. (1) C. proc. civ. și Decizia nr. 20/2021 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, în timp ce Judecătoria Hunedoara a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la dispozițiile art. 651 C. proc. civ., art. 127 alin. (2) și alin. (2 ind. 1) C. proc. civ.
În speță, petentul B.E.J. A, executor judecătoresc ce își desfășoară activitatea în raza Curții de Apel Timișoara, a învestit cu o cerere de încuviințare a executării silite Judecătoria Timișoara, determinată drept instanță de executare în raport cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., față de domiciliul debitorului C.
În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar potrivit alin. (3) al aceluiași art., instanța de executare soluționează, printre altele, cererile de încuviințare a executării silite.
Totodată, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., „în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii”.
În cererea de executare silită, debitorul, care deține calitatea de judecător, are poziția procesuală a unui pârât, astfel încât sunt relevante dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., anterior menționate, care reglementează o competență teritorială facultativă, lăsată la alegerea reclamantului, respectiv a creditorului, iar nu o competență obligatorie precum în ipoteza de la alin. (1) a art. 127 C. proc. civ.
Așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 C. proc. civ. că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului „poate”, ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.»
Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unui judecător, fie chiar la instanța competentă potrivit legii, la care judecătorul își desfășoară activitatea (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate.
Utilizarea predicatului „poate”, în cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., relevă că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa unei instanțe de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă.
În cauza de față, creditorul din cererea de executare silită, care are poziția procesuală a unui reclamant, și-a exercitat dreptul conferit de art. 127 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că s-a adresat unui executor judecătoresc din raza curții de apel în care își desfășoară activitatea judecătorul debitor, învestind astfel ca instanță de executare Judecătoria Timișoara, instanță de la domiciliul debitorului.
Așadar, în situația în care debitor în cererea de încuviințare a executării silite este un judecător, iar domiciliul său se află în circumscripția instanței la care își desfășoară activitatea, respectiv în localitatea Bazosu Nou, județ Timiș, devin incidente dispozițiile art. 116 C. proc. civ., creditorul având dreptul de a opta între mai multe instanțe deopotrivă competente, putând învesti fie instanța competentă potrivit regulii generale, fie o instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate.
Instanța supremă constată că, sesizând Judecătoria Timișoara, instanță în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului, petentul și-a manifestat opțiunea în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în favoarea instanței competente potrivit regulii generale înscrise în art. 651 alin. (1) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, care nu mai poate fi discutată.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2025.