Asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 149/P din 19 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/36/2024 s-a admis sesizarea fomulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
În baza art. 162 rap. la art. 166 alin. (6) lit. a din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea Hotărârii Judecătorești pronunțate în dosarul nr. B x24 la data de 25.07.2024 de Tribunalul de Primă instanță Stockholm – Secția 3, definitivă la data de 15.08.2024, prin care persoana condamnată A a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat prev. la cap. 8, art. 4 C. pen. Suedez.
S-a dispus executarea în România, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, a pedepsei de 1 an închisoare aplicată condamnatei A pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat prev. la cap. 8, art. 4 C. pen. Suedez, fapte incriminate de legea română drept infracțiunea de furt prev. și ped. de art. 228 alin. (1) C.pen.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A, în prezent aflată în stare de detenție pe teritoriul Suediei, într-un penitenciar pe teritoriul României, în vederea executării restului de pedeapsă.
S-a dedus din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată condamnatei A, perioada executată ca urmare a arestului preventiv și detenției, respectiv 122 zile până la data de 07.10.2024.
S-a dedus din pedeapsa de 1 an închisoare perioada executată de la 07.10.2024 la zi.
Soluția se va comunica autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au răms în sarcina statului.
În baza art. 272 C. proc. pen., suma de 540 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu – avocat B se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, la data de 19.11.2024, cu adresa nr. x/II/5/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a înaintat în temeiul disp. art. 165 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (modificată și completată), documentele pentru recunoașterea și executarea pedepsei aplicate cetățeanului român A (fiica lui (...), născută la data de (...) în mun. Feteşti, jud- Ialomiţa, cu domiciliul în mun. Constanţa, str. (...) jud. Constanţa, posesoare a cărţii de identitate seria (...), nr. (...) emisă de (...) la data de (...), CNP (...)).
Conform mențiunilor adresei nr. 69434/57006/31.10.2024 emisă de Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, documentele autorităților judiciar din Suedia (Certificatul emis de Administrația Penitenciarelor și a Serviciului de Probațiune din Suedia la data de 08.10.2024 și hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr. B x-24 la data de 15.08.2024), s-au transmis statului de executare – România, în scopul recunoașterii și executării pe teritoriul acestui stat a pedepsei aplicate.
Din conținutul Certificatului emis la data de 08.10.2024 de Administrația Penitenciarelor și a Serviciului de Probațiune din Suedia, rezultă următoarele:
Prin hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr. B x-24 la data de 25.07.2024 de Tribunalul de Primă Instanță Stockholm – Secția 3 s-a dispus condamnarea inculpatei A la pedeapsa de 1 an (365 zile) închisoare pentru comiterea a 3 infracțiuni de furt calificat, prev. la cap. 8 art. 4 C. pen. suedez.
În fapt, s-au reținut următoarele:
La data de 05.06.2024, în timp ce se afla în Restaurantul D amplasat pe str. (...) din Stockholm – Suedia, A a sustras de la un client, un telefon mobil în valoare de 13.000 coroane suedeze.
La data de 05.06.2024, în timp ce se afla în magazinul E amplasat pe str. (...) din Stockholm – Suedia, A a sustrat de la un client, un telefon mobil al cărui valoare nu a fost specificată.
La data de 08.06.2024, în timp ce se afla în magazinul F amplasat pe str. (...) din Stockholm – Suedia, A a sustrat de la un client, un telefon mobil al cărui valoare nu a fost specificată.
Faptele penale menționate în cuprinsul Certificatului emis de către autoritățile judiciare din Suedia sunt incriminate și de legea penală română, respectiv infracțiunile de furt, prev. și ped. De art. 228 alin. (1) C. pen. – 3 infracțiuni (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă).
Din conținutul Certificatului emis de către autoritățile judiciare din Suedia, rezultă că A a efectuat până la data de 07.10.2024 un număr de 122 zile închisoare, pedeapsa urmând să expire la data de 07.06.2025.
În conținutul Certificatului este menționat și faptul că A a fost de acord cu transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului și dorește să fie transferată în România cât mai repede.
După înregistrarea cererii menționate mai sus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, au fost efectuate verificări, din care au rezultat următoarele: executarea hotărârii judecătorești transmise de autoritățile judiciare din Suedia în România, nu este contrară principiului non bis in idem; A (CNP (...)) nu figurează ca fiind cercetată penal în România pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent; în cauză nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004; fișa de cazier judiciar privind persoana condamnată A, emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, menționează existența antecedentelor penale, printre care și condamnarea pentru care este formulată prezenta cerere de către autoritățile judiciare din Suedia. Persoanei condamnate A i s-a solicitat consimțământul în fața autorităților din Suedia în vederea transferării. Persoana condamnată și-a dat consimțământul în vederea transferului într-un penitenciar din România.
În prezent, persoana condamnată A execută pedeapsa în regim de închisoare într-un Penitenciar din Suedia.
În această cauză, între cele două state, România și Suedia (statul de condamnare) sunt aplicabile dispozițiile Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strassbourg la 21 martie 1983, ratificată de România prin Legea nr. 76/1996. Statul emitent a transpus Decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Europei, din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 327/05.12.2008.
Examinând cererea cu care a fost sesizată, Curtea de Apel Constanța a constatat că aceasta este întemeiată, reținând că sunt îndeplinite condițiile pentru recunoaștere și transfer prevăzute în art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Împotriva acestei sentințe, persoana condamnată A a declarat apel, arătând că nu mai dorește ca executarea pedepsei să fie transferată în România.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacată, Înalta Curte reține următoarele:
La data de 19.11.2024, în temeiul disp. art. 165 din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a sesizat Curtea de Apel Constanța în vederea recunoașterii Hotărârii Judecătorești pronunțate în dosarul nr. B x-24 la data de 25.07.2024 de Tribunalul de Primă instanță Stockholm – Secția 3, definitivă la data de 15.08.2024, prin care persoana condamnată A a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat prev. la cap. 8, art. 4 C. pen. Suedez, respectiv transferării executării pedepsei într-un penitenciar din România.
În acest scop, s-au înaintat instanței, documentele pentru recunoașterea și executarea pedepsei aplicate cetățeanului român A (fiica lui (...), născută la data de (...) în mun. Feteşti, jud- Ialomița, cu domiciliul în mun. Constanţa, str. (...) jud. Constanţa, posesoare a cărţii de identitate seria (...), nr. (...) emisă de (...) la data de (...), CNP (...)), respectiv certificatul emis de Administrația Penitenciarelor și a Serviciului de Probațiune din Suedia la data de 08.10.2024 și hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr. B x-24 la data de 15.08.2024.
Cu titlul prealabil, Înalta Curte constată că Titlul VI din Legea nr. 302/2004, republicată, cuprinde dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.
Art. 166 din Legea nr. 302/2004 (cu denumirea marginală „Durata și obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești”), prevede în alin. (3) că obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent, iar în alin. (5) prevede că „dacă, înainte de soluționarea definitivă a cauzei, statul emitent își retrage certificatul, instanța respinge cererea ca nesusținută.”
Verificând, în continuare, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, după pronunțarea sentinței apelate la data de 19 decembrie 2024, dar înainte de soluționarea cauzei definitiv, prin înscrisurile transmis la dosar la data de 9 ianuarie 2025, autoritățile judiciare suedeze au comunicat că, ziua cea mai apropiată pentru eliberarea condiționată a persoanei condamnate A este data de 5 februarie 2025, motiv pentru care au procedat, la data de 9 ianuarie 2025, la retragerea certificatului emis la data de 08.10.2024.
În aceste condiții, având în vedere că potrivit înscrisurilor de la dosar, autoritățile suedeze au precizat că au retras certificatul menționat la art. 4 din Decizia cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, Înalta Curte constată incidente dispozițiile art. 166 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, astfel că, se impune respingerea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța privind recunoașterea Hotărârii Judecătorești pronunțate în dosarul nr. B x-24 la data de 25.07.2024 de Tribunalul de Primă instanță Stockholm – Secția 3, definitivă la data de 15.08.2024, ca nesusținută.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul formulat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 149/P din 19 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/36/2024.
Va desființa sentința atacată și, rejudecând:
Va respinge cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, ca nesusținută.
Va menține dispoziția privind plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu la fond.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta persoană condamnată, în cuantum de 1163 lei, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite apelul formulat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 149/P din 19 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/36/2024.
Desființează sentința atacată și, rejudecând:
Respinge cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, ca nesusținută.
Menține dispoziția privind plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu la fond.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta persoană condamnată, în cuantum de 1163 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2025.