Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 230 din 27 decembrie 2024, Curtea de Apel Craiova– Secția penală și pentru cauze cu minori, a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Suedia și, în consecință:
A constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
A recunoscut sentința nr. B 1751-24 pronunțată la data de 28.06.2024 de Tribunalul de Primă Instanță Vaxjo, definitivă la data de 23.09.2024, prin care cetățeanul român A, fiul lui (...), născut la data de (...), în mun. Drobeta-Turnu Severin, jud. Mehedinți, cu ultimul domiciliu în România în mun. Drobeta-Turnu Severin, (...), jud. Mehedinți, CNP (...), a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de capitolul 23, art. 1 C. pen. suedez rap. la capitolul 3, art. 1 C. pen. suedez, faptă care are corespondent în legea penală română în infracțiunea de tentativă la omor, prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) C. pen.
A dispus transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei de 9 ani închisoare într-un penitenciar din România.
A dedus din pedeapsă perioada executată de la 24.03.2024 la zi.
A dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și, în baza art. 275 alin. (3) și 6 C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care suma de 2326 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Pentru a dispune această soluție, Curtea a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 cu privire la recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.
Astfel, a reținut că, raportat la speța dedusă judecății, din actele dosarului rezultă că sentința din data de 28.06.2024 pronunțată de Tribunalul de primă instanță Vaxjo a devenit definitivă la data de 23.09.2024; fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil, respectiv infracțiunea de tentativă la omor, prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) C. pen.; persoana condamnată are cetățenie română, din actele dosarului și din verificările efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rezultând că persoana condamnată A este cetățean român cu ultimul domiciliu pe teritoriul României în mun. Drobeta-Turnu Severin, (...), jud. Mehedinți.
Totodată, s-a reținut că persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România, aceasta exprimându-și consimțământul la transferarea sa într-un penitenciar din România și la transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului.
De asemenea, s-a constatat că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004.
**************************************************************
Împotriva sentinței penale nr. 230 din 27 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova– Secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat apel persoana condamnată A, care, în esență, a susținut că nu este de acord cu transferul și executarea pedepsei într-un penitenciar din România, având în vedere că familia acestuia locuiește în Suedia iar în situația în care ar fi încarcerat într-un penitenciar din România nu ar avea posibilitatea să îl viziteze, mai ales că are de executat o pedeapsă cu închisoarea pe o perioadă lungă de timp.
În plus, în cadrul ședinței de judecată din data de 29 ianuarie 2025, apărătorul desemnat din oficiu pentru persoana condamnată a solicitat, în subsidiar, adaptarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicate acestuia.
Examinând apelul declarat de persoana condamnată A, raportat la dispozițiile legale incidente și prin prisma actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Verificând sentința nr. B 1751-24 din data de 28.06.2024 a Tribunalului de Primă Instanță Vaxjo, definitivă la data de 23.09.2024, privindu-l pe cetățeanul român A, prin raportare la dispozițiile art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă și executorie, motiv pentru care notează că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a din Legea nr.302/2004, republicată.
Deopotrivă, se constată că, prin sentința nr. B 1751-24 pronunțată la data de 28.06.2024 de Tribunalul de Primă Instanță Vaxjo, definitivă la data de 23.09.2024, a cărei recunoaștere se solicită în prezenta cauză, cetățeanul român A a fost condamnat la o pedeapsă de 3285 zile închisoare, pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de capitolul 23, art. I C. pen. suedez rap. la capitolul 3, art. I C. pen. suedez.
În fapt, prin hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare suedeze s-a reținut că, cetățeanul român A la data de 24.03.2024, în timp ce se afla în municipiul Ljungby din Suedia, cu intenție, l-a lovit de 3 ori cu un cuțit pe numitul B, fiind doar o întâmplare faptul că infracțiunea de omor nu a fost dusă la îndeplinire.
Potrivit actelor și lucrărilor dosarului, în drept, faptele pentru care a fost condamnat A constituie tentativă la omor calificat, prev. de capitolul 23, art. I C. pen. suedez rap. la capitolul 3, art. I C. pen. suedez.
În raport cu situația de fapt reținută în cuprinsul hotărârii autorității judiciare suedeze, se constată că și cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A având corespondent în legislația română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativa la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) C. pen.
Sub aspectul sancțiunii aplicate, din certificatul menționat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 (aflat la filele 7-17 pct. i) 2.1, dosar Curte), se observă că, pentru săvârșirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A i-a fost aplicată pedeapsa de 9 ani închisoare (3285 zile), iar natura și cuantumul corespund cu cele prevăzute de legislația română, având în vedere că pedeapsa maximă prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. este de 20 ani de închisoare, iar pedeapsa aplicată, în concret, apelantului nu depășește acest maxim.
Înalta Curte constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A fiind cetățean român, născută la data de (...), conform mențiunilor din certificat.
Referitor la condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d din Legea nr.302/2004, republicată, Înalta Curte reține că, deși apelantul și-a dat inițial acordul să execute pedeapsa în România, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului aflat la dosar, ulterior a revenit asupra poziției acestuia și nu a fost de acord să execute pedeapsa în Româina, susținând că în Suedia locuiește familia acestuia și dacă ar executa pedeapsa în România, membrii familiei nu ar avea posibilitatea să-l viziteze, însă consimțământul acestuia nu este necesar, având în vedere că prin hotărârea de condamnare s-a dispus expulzarea de pe teritoriul Suediei (astfel cum rezultă din hotărârea judecătorească de condamnare aflată la filele 30-68 din dosarul nr. x/54/2024 al Curții de Apel Craiova).
Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost și nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române și nu beneficiază de imunitate de jurisdicție. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripția, dezincriminarea faptei).
Referitor la solicitarea de adaptare a pedepsei formulată de apărătorul desemnat din oficiu al apelantului persoană condamnată, Înalta Curte o constată nefondată.
Astfel, posibilitatea de adaptare a duratei pedepsei s-ar putea realiza numai în condițiile prevăzute de art. 166 alin. (6) lit. b din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 166 alin. (8) lit. b din Legea nr. 302/2004, respectiv în situația în care durata acesteia ar depăși limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune, ceea ce nu este cazul în speța de față, având în vedere că limita maximă prevăzută de legea română pentru infracțiunea de omor săvârșită în forma tentativei ar fi de 10 ani, iar pedeapsa aplicată în speță de autoritățile suedeze este de 9 ani.
Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinite cerințele Legii nr. 302/2004, recunoscând hotărârea emisă de autoritățile judiciare suedeze și dispunând executarea pedepsei de 9 ani închisoare, într-un penitenciar din România precum și deducerea din pedeapsă a perioadei executate de la 24.03.2024 la zi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. (11) din Legea nr.302/2004 republicată rap. la art. 421 alin. (1) lit. b C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A împotriva sentinței nr. 230 din data de 27 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat apelantul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A împotriva sentinței nr. 230 din data de 27 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024.
Obligă apelantul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1163 lei, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2025.