Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordonanța de clasare din data de 23 ianuarie 2024 emisă în dosarul nr. X/76/P/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția de urmărire penală, s-a dispus clasarea cauzei în ceea ce privește plângerea formulată de numitul A împotriva deputatului B și a unei persoane de sex bărbătesc neidentificate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de hărțuire prevăzute de art. 208 alin. (1) și alin. (2) C.pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut, în esență, că în data de 03.10.2023 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală plângerea formulată de numitul A împotriva numitului B (deputat în Parlamentul României) și a unei persoane cu identitate necunoscută petentului pentru săvârșirea infracțiunilor de hărțuire prev. de art. 208 alin. (1) 2 C.pen.
Numitul A a menționat că este angajat în funcția de consilier în Camera Deputaților și își exercită atribuțiile în cadrul biroului parlamentar al deputatului B situat în Municipiul Oradea. Conform susținerilor petentului, relațiile de muncă în cadrul biroului parlamentar au fost unele normale până în data de 21.06.2023 când deputatul B i-a solicitat să demisioneze din funcție fără a-i da explicații cu privire la motivele acestei solicitări. Conform susținerilor numitului A, acesta a refuzat să demisioneze din funcție, motiv pentru care, în data de 21.06.2023, la orele 21.39 și 21.40, a fost sunat prin intermediul aplicației Whats App de deputatul B, dar nu a răspuns deoarece se afla la o întrunire de familie. In aceeași seară, la ora22.14, deputatul B i-a trimis prin aplicația Whats App numitului A o fotografie din fața casei numitului A însoțită de următorul mesaj Unde ești? Trebuie să vorbim! Văd că la birou.mi mai ajungi. Mâine să vii la birou să vorbim și să stabilim lucrurile!
Numitul A a menționat că a apreciat drept ostile și intimidante mesajele mai sus menționate și s-a temut pentru integritatea sa fizică deoarece știe că numitul B a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de lovire sau alte violențe. De asemenea, numitul A a menționat că din conținutul mesajului mai sus menționat reiese în mod clar că locuința sa și a familiei sale este supravegheată și va fi hărțuit până când își va da demisia.
De asemenea, numitul A a învederat organelor de urmărire penală faptul că, în data de 29.06.2023, la ora 12.00, atunci când petentul se afla la birou, deputatul B și încă un bărbat descris de petent ca fiind masiv și despre care petentul a indicat faptul că știe că a fost agent de pază la firma SC C SRL, firmă la care anterior deputatul B fusese administrator s-au prezentat la locul de muncă al petentului. B a refuzat să-i dea numitului A cheia de la cel de-al doilea lacăt suplimentar și condica de prezență a angajaților. De asemenea, numitul A a menționat că deputatul B a apelat numărul unic de urgență 112 motivând că este hărțuit de petent care îl filmează și îl asaltează. De asemenea, numitul A a menționat că deputatul B 1-a jignit de față cu bărbatul de care a venit însoțit.
Numitul A a menționat că, ulterior datei de 29.06.2023, i-a fost frică să se prezinte la locul de muncă din cauza comportamentului intimidant și ostil a deputatului B și al bărbatului de care acesta a venit însoțit deoarece are temerea că deputatul vrea să comită acte de violență asupra sa și să-1 folosească pe acel bărbat cu scopul de a declara mincinos împotriva petentului.
Având în vedere aspectele sesizate de numitul A prin ordonanța din data de 03.10.2023 s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de hărțuire prev. de art. 208 alin. (1) și alin. (2) C.pen.
În susținerea sesizărilor formulate, numitul A a depus la dosarul cauzei un suport optic cu înregistrări audio-video pe care le-a făcut în data de 29.06.2023, un transcript cu aspectele pe care acesta le-a considerat importante în probarea faptelor pe care le învederează organelor de urmărire penală, precum și imagini cu apelurile si mesajele primite în data de 21.06.2023 de la numitul B.
Din imaginile conținând convorbirile purtate de numitul A cu persoana de contact B reiese că în data de 21.06.2023 persoana de contact B a efectuat către deținătorul contului de whats app două apeluri vocale la ora 21.41, apeluri vocale la care nu s-a răspuns. În continuare, persoana de contact B a trimis, la ora 22.14, o fotografie în care este surprins gardul care împrejmuiește o curte, fotografie însoțită de mai multe mesaje (Unde ești? Trebuie să vorbim! La birou văd că nu mai ajungi! Mâine să vii la birou, să vorbim și să stabilim lucrurile!). Acestor mesaje deținătorul contului de whats app a răspuns menționând că nu dorește ca persoana în cauză să mai vină în fața casei sale și că lucrurile au fost deja clarificate din punctul său de vedere.
În urma analizării înregistrărilor audio-video depuse de numitul A împreună cu sesizarea formulată, procurorul de caz a constatat că, din aceste înregistrări coroborate cu aspectele menționate în plângerea penală, reiese că numitul B, în calitatea de deputat în Parlamentul României, are un birou teritorial în municipiul Oradea, jud. Bihor unde este angajat numitul A. În cursul desfășurării raporturilor de muncă între cei doi au existat neînțelegeri. În înregistrările puse la dispoziție de numitul A, persoanele în cauză (numitul A și numitul B) se acuză reciproc de hărțuire, fiecare își susține punctul de vedere privind motivele care au condus la deteriorarea relațiilor de muncă dintre cei doi, se învinuiesc reciproc pentru aspecte care țin de activitatea zilnică la locul de muncă. De asemenea, din aceleași înregistrări, reiese că, la conversația celor doi, participă o persoană de sex bărbătesc, persoană despre care numitul A menționează în plângerea formulată că ar fi o gardă de corp a deputatului B. Terța persoană nu i se adresează numitului A decât în momentul în care acesta o interpelează solicitându-i să precizeze motivul pentru care se afla în biroul parlamentar teritorial. Terța persoană nu manifestă agresivitate fizică sau verbală la adresa numitului A.
Ținând cont de aspectele mai sus expuse, precum și de dispozițiile art. 208 alin. (1) și alin. (2) C. pen., procurorul de caz a constatat că faptele sesizate de numitul A nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de hărțuire așa cum este aceasta reglementată în dispozițiile legale anterior menționate.
Conform art. 208 alin. (1) C.pen., reprezintă infracțiunea de hărțuire fapta celui care, în mod repetat, urmărește, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană, ori îi supraveghează locuința, locul de muncă ori alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere.
Conform art. 208 alin. (2) C.pen., reprezintă infracțiunea de hărțuire efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care, prin frecvență sau conținut, îi cauzează o temere unei persoane.
Astfel, pentru a îndeplini elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) C.pen., este necesară dovedirea unei obișnuințe a persoanei de a supraveghea sau a urmări locuința sau locul de muncă al persoanei vătămate cu rezultatul de a-i cauza acesteia o stare de temere. În schimb, din probele puse la dispoziție de numitul A, reiese că numitul B s-ar fi prezentat o singură dată la domiciliul acestuia, dată la care a încercat să-i contacteze și telefonic cu intenția de a discuta. Din aceleași probe depuse de A reiese că acesta s-a mai întâlnit cu numitul B și la locul de muncă, în biroul parlamentar teritorial al acestuia din urmă. Prezența numitului B în incinta biroului parlamentar este una legitimă din moment ce acesta este sediul teritorial al deputatului.
De asemenea, pentru a îndeplini elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alin. (2) C.pen., procurorul de caz a reținut că este necesară efectuarea unor apeluri sau comunicări cu titlu de obișnuință, cu o frecvență sau cu un conținut de natură a crea o temere persoanei către care acestea sunt efectuate. În cazul de față, din sesizarea numitului A și din probele puse la dispoziție de acesta reiese că au existat două apeluri telefonice și patru mesaje scrise pe aplicația whats app care nu conțin amenințări și care au fost efectuate în același context.
Împotriva ordonanței de clasare din data de 23 ianuarie 2024 emisă în dosarul nr. X/76/P/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția de urmărire penală, petentul A a formulat plângere în temeiul art. 339 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.
Prin ordonanța nr. X/D/2/2024 din 03 aprilie 2024, emisă de procurorul-șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus respingerea ca nefondată, a plângerii formulate de petentul A împotriva ordonanței nr. X/76/P/2023 din data de 23 ianuarie 2024 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală.
Pentru a dispune astfel, procurorul șef a reținut, în esență, că, din materialul probator administrat, rezultă că apelurile telefonice și mesajele trimise pe aplicația whatsapp au avut o frecvență redusă și nu au avut un conținut amenințător de natură a provoca o temere persoanei vătămate.
Așa fiind, s-a apreciat că procurorul de caz a dispus corect clasarea cauzei, constatând incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b C. proc. pen. - "fapta nu este prevăzută de legea penală".
Împotriva ordonanței de clasare din data de 23 ianuarie 2024 emisă în dosarul nr. X/76/P/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția de urmărire penală, petentul A a formulat plângere în condițiile art. 340 C. proc. pen.
Prin plângerea formulată la Judecătorul de cameră preliminară, petentul a arătat că probatoriul administrat în cauză a fost interpretat în defavoarea sa de procurorul șef al Secției de urmărire penală care a considerat în mod neîntemeiat că acestea nu sunt de natură a provoca temere. Temerea pe care o are se referă la faptul că deputatul B, având antecedente penale privind infracțiunile de lovire și alte violențe, are forța fizică să comită acte de violență asupra sa sau a familiei sale, cu scopul de a îl determina să își depună demisia.
A precizat că deputatul B îi cunoaște familia, respectiv soția și fiica sa minoră, și are cunoștință și despre diverse aspecte personale legate de programul activităților familiei sale.
De asemenea, organele de cercetare penală au ignorat faptul că deputatul B a fost condamnat definitiv în anul 2021 la 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe un termen de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și 120 zile de muncă neremunerată în folosul comunității pentru săvârșirea infracțiunii de "loviri sau alte violențe" - art. 193 Cod pen., prin hotărârea nr. 352/02.06.2021, dată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. X/271/2020, iar în prezent este trimis în judecată, fiind inculpat în dosarul nr. X/1/2023 având ca obiect "constituirea unui grup infracțional organizat" - art. 367 C.pen., aflat în stadiul apelului, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând plângerea formulată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Soluționarea plângerilor împotriva soluțiilor de neurmărire este reglementată de dispozițiile art. 341 C. proc. pen., în temeiul cărora judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra legalității și temeiniciei soluției de netrimitere în judecată dispusă de procuror, pe baza lucrărilor și a actelor din dosarul cauzei.
În cauza de față, petentul A a contestat soluția de clasare dispusă prin ordonanța din 23 ianuarie 2024 emisă în dosarul nr. X/76/P/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția de urmărire penală, față de intimatul B. În esență, petentul A a solicitat admiterea plângerii, cu consecința trimiterii dosarului la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale și efectuării unei cercetări efective sub aspectul săvârșirii infracțiunii de hărțuire, prevăzută de art. 208 alin. (1) și 2 C.pen.
Verificând întregul material de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară constată că soluția de clasare dispusă prin ordonanța ce face obiectul verificărilor în speță este legală și temeinică.
Astfel, Judecătorul de cameră preliminară reține că infracțiunea de hărțuire, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., presupune fapta celui care, în mod repetat, urmărește, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuința, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere. (2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care, prin frecvență sau conținut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.”
Prin incriminarea infracțiunii de hărțuire în art. 208 C.pen., este stipulată o formă specială a amenințării care produce o stare de temere realizată prin urmărirea repetată a victimei ori prin supravegherea locuinței, locului de muncă ori a altor locuri frecventate de aceasta, fiind o infracțiune de obicei.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) C.pen. prevede două variante alternative ale formei de bază a infracțiunii constând doar în acte comisive, respectiv: 1) urmărirea unei persoane în mod repetat, fără drept sau fără un interes legitim; 2) supravegherea locuinței, locului de muncă ori a altor locuri frecventate de o persoană în mod repetat, fără drept sau fără un interes legitim.
Urmarea imediată constă în starea de pericol creată la adresa libertății psihice a victimei, cauzând o stare de temere cu privire la existența unui pericol viitor; iar legătura de cauzalitate trebuie dovedită, fiind o infracțiune de pericol concret.
Sub aspectul laturi subiective infracțiunea de hărțuire prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. se săvârșește cu intenție directă sau indirectă.
Din punct de vedere al elementului temporal, urmărirea trebuie să aibă caracter repetat, un singur act nefiind suficient pentru reținerea infracțiunii de hărțuire, chiar dacă încă de la sesizarea primului act victima s-a aflat sub o stare de temere. Caracterul repetat al acțiunii infracționale se analizează din perspectiva cerințelor ce trebuie să le îndeplinească o infracțiune de obicei.
Infracțiunea de obicei este infracțiunea al cărui element material se realizează prin repetarea acțiunii tipice de mai multe ori, repetare din care rezultă obișnuința persoanei în a o săvârși.
C. pen. nu cuprinde în partea generală, o definiție legală a infracțiunii de obicei și nici o altă referire privitoare la aceasta. În partea specială a Codului penal și în alte norme penale speciale au fost consacrate tipuri particulare de infracțiuni denumite de obicei sau din obișnuință. Sub această denumire sunt cunoscute în doctrină acele forme ale unității de infracționale care se săvârșesc prin repetarea de un număr de ori suficient de mare pentru ca din această repetare să rezulte că făptuitorul desfășoară activitatea infracțională respectivă de obicei, din obișnuință sau ca îndeletnicire.
Infracțiunea de obicei se compune din mai multe acțiuni care, apreciate separat, nu penale, dar care se integrează în infracțiunea unică de obicei după acumularea unui număr suficient de repetări, din care rezultă obișnuința. În conținutul legal al acestor infracțiuni este inclusă cerința repetării faptei, elementul material fiind alcătuit din acțiuni repetate care evidențiază faptul că în conduita autorului o astfel de activitate a căpătat caracter de obișnuință.
Infracțiunea de obicei este astfel, o succesiune obiectivă de acte materiale, repetate cu o anumită regularitate și la intervale relativ apropiate pentru a releva caracterul unui obicei, al unei deprinderi care este incriminată.
În consecință, din perspectiva acestor cerințe, procedând la o analiză in concreto a actelor reclamate de petent, Judecătorul de cameră preliminară constată că față de particularitățile împrejurărilor în care au fost comise aceste acte, nu se poate reține, pe de o parte, un număr suficient de acte care să releve obișnuința intimatului, iar pe de altă parte, actele de executare sunt săvârșite la aceeași dată, (21.06.2023) motiv pentru care această cerință nu este îndeplinită în speță.
Astfel, în speță persoana vătămată a reclamat și s-a dovedit că au existat două apeluri telefonice și patru mesaje scrise pe aplicația whats app care nu conțin amenințări și care au fost efectuate în același context, împrejurare care nu poate caracteriza faptele ca având o anumită regularitate și la intervale relativ apropiate pentru a releva caracterul unui obicei, al unei obișnuințe care să fie incriminată în ansamblul ei, iar fiecare act material privit izolat, nu se poate circumscrie încadrării juridice a infracțiunii de hărțuire, în lipsa îndeplinirii cerinței ca faptele să releve un obicei al persoanei acuzate.
Deopotrivă, Judecătorul de cameră preliminară reține că infracțiunea de hărțuire în forma de bază presupune nu numai urmărirea persoanei vătămate, fie prin supravegherea locuinței, a locului de muncă, ori a altor locuri frecventate de către aceasta, dar pentru existența infracțiunii se impune ca activitățile care realizează elementul material să creeze o stare de temere persoanei vătămate. În ceea ce privește starea de temere, se reține că aceasta trebuie să fie justificată, ceea ce în prezența speță din perspectiva acuzației aduse, se constată că nu este îndeplinită, deoarece persoana vătămată nu a putut justifica starea de temere pe care a declarat că au trăit-o, în afara unui disconfort generat de discuțiile contextuale.
Cât privește cazul de clasare, pe care își întemeiază procurorul de caz soluția sub aspectul săvârșirii infracțiunii de hărțuire prevăzută de art. 208 alin. (1) și 2 C.pen. în mod corect s-a reținut ca fiind cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b C. proc. pen., întrucât acesta este cel mai apropiat de situația concretă din speță, acoperind cel mai veridic situația în care fapta concret comisă nu este prevăzută de legea penală - respectiv în cazul în care fapta există în materialitatea ei, însă lipsește trăsătura esențială a infracțiunii ca aceasta să fie prevăzută de legea penală lipsind atât tipicitatea obiectivă, cât și tipicitatea subiectivă, fie nu este săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, concluzie desprinsă din analiza punctuală mai sus redată a elementelor constitutive ale infracțiunii de hărțuire așa cum este incriminată în art. 208 alin. (1) C. pen..
În consecință, în urma analizei întregului material probator administrat de către organele de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară constată că în mod judicios procurorul a reținut că faptele reclamate de petent fapta nu este prevăzută de legea penală.
Din perspectiva argumentelor expuse, soluția dispusă prin ordonanța atacată cu privire la infracțiunile sesizate, este legală și temeinică, iar plângerea formulată este nefondată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 341 alin. (6) lit. a teza finală C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A împotriva ordonanței de clasare din data de 23 ianuarie 2024 emisă în dosarul nr. X/76/P/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția de urmărire penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A împotriva ordonanței de clasare din data de 23 ianuarie 2024 emisă în dosarul nr. X/76/P/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția de urmărire penală.
Obligă petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în Camera de Consiliu, astăzi, 18 iunie 2024.