Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 111 pronunțată la data de 05 august 2024 de Judecătoria Mizil în temeiul art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (1) (2) și (10) C. proc.pen., a fost condamnat inculpatul A, fiul lui (...) născut la data de (...) în Orașul Urlați jud Prahova, cu domiciliul în Orașul Urlați str. (...) județul Prahova, posesor C.I. seria (...) nr. (...) eliberată de (...), CNP (...), cetățean român la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (faptă din data de 31.07.2022).
În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen., a fost revocată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2263/19.10.2018 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul penal nr. x/281/2018, definitivă prin neapelare la data de 06.11.2018.
Potrivit art. 96 alin. (5) C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) C.pen., s-a adăugat pedeapsa de 1 an, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe la pedeapsa de 2 ani, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2263/19.10.2018 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul penal nr. x/281/2018, inculpatul fiind obligat să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în regim de detenție.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 2263/19.10.2018 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul penal nr. x/281/2018 inculpatului i-au fost aplicate pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pentru o perioadă de 3 ani, pedeapsa urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. b C pen, respectiv de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendare executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b C. pen., s-au constatat executate pedepsele complementare aplicate prin sentința penală nr. 2263/19.10.2018 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul penal nr. x/281/2018.
În temeiul art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la rămânerea definitivă a prezentei.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A.
Prin decizia penală nr. 1158 din 25 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/259/2023, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A, fiul lui (...) născut la data de (...) în Orașul Urlați jud Prahova, cu domiciliul în Orașul Urlați str (...), județul Prahova, CNP (...) împotriva sentinței penale nr. 111 din data de 05 august 2024 pronunțată de Judecătoria Mizil.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, în calea de atac.
Împotriva decizei penale nr. 1158 din 25 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/259/2023 a declarat recurs în casație inculpatul A, la data de 16 decembrie 2024, prin avocat B.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal „Admiterea în principiu”, dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.
Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de inculpatul A a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.
Cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile prevăzute de art. 436 alin. (1) și 6 C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A (prin avocat B), care a formulat și apel în cauză.
Totodată, cererea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a b și d C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele, prenumele și domiciliul recurentului inculpat, dar și hotărârea care se atacă. Deopotrivă, cererea este semnată de avocatul recurentului inculpat.
În ceea ce privește condiția prev. de art. 437 alin. (1) lit. c C. proc. pen., Înalta Curte constată că recurentul inculpat A și-a fundamentat demersul judiciar pe cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct.12 C. proc. pen..
În argumentarea acestuia, recurentul a susținut că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au reținut incidența art. 5 C. pen. cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Astfel, a susținut că fapta a fost săvârșită la data de 31.07.2022, dată la care prevederile art. 336 alin. (1) C. pen. prevedeau că infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe se sancționa cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii, ulterior, respectiv la data de 03.06.2024, art. 336 C. pen. fiind modificat în sensul în care nu mai era posibilă aplicarea pedepsei amenzii.
Ca atare, nereținându-se incidența art. 5 C. pen., instanțele de fond și apel au reținut forma actuală a Codului Penal, care nu mai prevede posibilitatea aplicării amenzii penale, astfel încât inculpatul a apreciat că, în speță, este incident motivul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., întrucât cele două instanțe nu au avut în vedere posibilitatea aplicării unei amenzi penale, cenzurând astfel dreptul inculpatului la un proces echitabil.
Totodată, a susținut că instanța de apel nu a audiat inculpatul cu privire la orice alt aspect de interes pentru soluționarea căii de atac, motiv pentru care acesta nu a putut prezenta personal incidența art. 5 C. pen., astfel încât dreptul la apărare nu a fost respectat.
****
Raportat la criteriile de admisibilitate a căii extraordinare de atac promovate, Înalta Curte constată că aspectele invocate de inculpatul A nu se circumscriu dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct.12 C. proc. pen., potrivit cărora hotărârea este supusă casării atunci când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.
Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a stabilit că el este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.
Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator reglementat de legea penală pentru infracțiunile reținute în mod definitiv prin decizia recurată.
În acest context, evaluând criticile formulate de inculpatul A în recurs în casație, Înalta Curte constată că ele nu pun în discuție legalitatea regimului sancționator aplicat recurentului prin hotărârea definitivă, ci antamează elemente circumscrise, în mod esențial, temeiniciei hotărârii de condamnare dispuse față de acesta.
Se observă, așadar, că susținerile recurentului inculpat potrivit cărora instanța de apel nu făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, nu se circumscriu motivului de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.), care, așa cum s-a arătat anterior, vizează doar aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv legalitatea pedepsei, iar nu temeinicia acesteia.
Astfel, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc.pen. în ipoteza în care se critică greșita determinare a legii penale mai favorabile care nu a avut drept consecință aplicarea unei pedepse nelegale.
În considerarea argumentelor prezentate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A nu îndeplinește condiția expres prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c C. proc. pen..
Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 1158 din 25 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/259/2023, dispunând obligarea recurentului inculpat, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 1158 din data de 25 noiembrie 2024 a Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/259/2023.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2025.