Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 10 din 5 ianuarie 2024 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, printre altele, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 196 alin. (2) (3) și (4) C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) lit. a b) și e) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) (2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) (2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b C. pen., s-a aplicat inculpatului A pedeapsa cea mai grea, de 2 ani 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite, respectiv 3 luni, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani 9 luni închisoare.
În baza art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, calculat conform dispozițiilor art. 92 alin. (1) și (2) C. pen..
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Potrivit art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să comunice datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c – e) C. pen. (să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență) Serviciului de Probațiune Suceava.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probațiune Suceava sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
S-a constatat că inculpatul A nu va presta muncă neremunerată în folosul comunității.
În temeiul art. 94 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca supravegherea executării obligațiilor să se asigure de Serviciul de Probațiune Suceava.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., rap la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen.
Prin aceeași hotărâre s-a pronunțat o soluție și față de inculpatul B.
În baza art. 274 alin. (1) teza întâi C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus ca onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu să fie suportate din fondurile Ministerului de Justiție.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpații - părți civile B și A, precum și partea responsabilă civilmente S.C. C Asigurare Reasigurare S.A.
Prin decizia penală nr. 676 din 31 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori s-au respins, ca nefondate, toate apelurile formulate în cauză, dispunându-se obligarea apelanților la plata de cheltuieli judiciare către stat.
La data de 17 iunie 2024, inculpatul A a formulat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 676 din 31 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori.
După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul Secției penale, la data de 19 iulie 2024, sub nr. X/237/2021, fiind repartizat aleatoriu completului Cx Filtru.
Prin referatul din aceeași dată, judecătorul de permanență a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 19 septembrie 2024.
În conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit și depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație.
*****
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal „Admiterea în principiu”, dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.
Alineatul (4) al aceluiași text de lege stabilește că, în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.
În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.
Cererea îndeplinește și condiția prevăzută de art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A, care a formulat și apel în cauză.
În fine, cererea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele și prenumele recurentului, domiciliul acestuia și hotărârea care se atacă, deopotrivă, cererea fiind semnată de recurentul inculpat.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că recurentul inculpat A și-a întemeiat demersul judiciar pe cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susținând că i s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În acest sens, prezentând soluțiile pronunțate în fond și apel, recurentul a arătat că, întrucât faptele pentru care a fost condamnat au fost comise la data de 2 iunie 2019, termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 154 lit. d C. pen. (aplicabil în cauză) s-a împlinit chiar la data de 31.05.2024, când s-a pronunțat decizia atacată, deși aceasta a fost publicată la data de 3 iunie 2024.
Or, având în vedere faptul că termenul de prescripție a răspunderii penale era împlinit la data de 31 mai 2024, soluția legală ce se impunea a fi pronunțată în cauză era aceea de încetare a procesului penal.
În sfera aceluiași caz de recurs în casație, inculpatul A a invocat și faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra primului motiv de nelegalitate invocat în motivele scrise de apel.
În acest sens, a arătat că, prin încheierea din 25 ianuarie 2022 pronunțată în cauză, Judecătoria Gura Humorului a dispus disjungerea laturii penale de cea civilă, aceasta din urmă urmând a forma obiectul dosarului nr. X/237/2022.
Prin încheierea nr. 282 din 27 septembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. X/237/2022, în temeiul art. 45 C. proc. pen., instanța a dispus reunirea dosarului nr. X/237/2022 la dosarul nr. X/237/2021, cauza reunită urmând să poarte în continuare nr. X/237/2021.
Ulterior, prin încheierea din 26 septembrie 2023 pronunțată în dosarul nr. X/237/2021, instanța de fond a dispus din nou disjungerea laturii civile de latura penală a cauzei, sens în care a fost format dosarul nr. X/237/2023, cu termen de judecată la data de 30 aprilie 2024.
Or, potrivit dispozițiilor art. 26 C. proc. pen. care reglementează disjungerea acțiunii civile:
„(1) Instanța poate dispune disjungerea acțiunii civile, când soluționarea acesteia determină depășirea termenului rezonabil de soluționare a acțiunii penale. Soluționarea acțiunii civile rămâne în competența instanței penale.
Disjungerea se dispune de către instanță din oficiu ori la cererea procurorului sau a părților.
Probele administrate până la disjungere vor fi folosite la soluționarea acțiunii civile disjunse.
Abrogat.
încheierea prin care se disjunge acțiunea civilă este definitivă.”
În contextul normativ invocat, inculpatul a susținut că încheierea din 26 septembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului este nelegală pentru că încalcă dispozițiile art. 26 alin. (5) C. proc. pen., motivat de faptul că în cauză era deja pronunțată încheierea definitivă din 25 ianuarie 2022, prin care, aceeași instanță, a dispus inițial disjungerea laturii penale de latura civilă a cauzei.
*****
Raportat la criteriile de exigență ale condiției de admisibilitate analizate, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că aspectele aduse în discuție de inculpatul A în recurs în casație nu se circumscriu, nici măcar formal, cazului de recurs în casație invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen..
Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a stabilit că el vizează exclusiv erorile care se produc urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unei durate a pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale, excluzând, prin urmare, posibilitatea cenzurării în cadrul acestei căi extraordinare de atac a criticilor vizând incidența unei eventuale cauze de încetare a procesului penal, respectiv de greșită individualizare judiciară a pedepselor.
Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator.
În acest context, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că recurentul inculpat A critică, în actualul cadru procesual, în mod efectiv, pe de o parte, pretinsa omisiune a instanței de apel de a constata incidența cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii sale penale, la data de 31 mai 2024 (data pronunțării deciziei recurate), pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat definitiv în cauză.
Pe de altă parte, critică pretinsa omisiune a aceleiași instanțe de a se pronunța asupra nelegalității încheierii de disjungere a laturii civile a cauzei pronunțată de instanța de fond (Judecătoria Gura Humorului) la 26 septembrie 2023, ca urmare a dispunerii ei cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (5) C. proc. pen., în condițiile în care în speță era deja pronunțată o încheiere definitivă de disjungere a laturii civile a cauzei, la 25 ianuarie 2022.
Or, în parametrii argumentativi prezentați, este evident că aceste critici nu aduc în discuție chestiuni de legalitate a pedepsei, singurele care pot fi valorificate prin prisma cazului de recurs în casație invocat.
Dimpotrivă, omisiunea instanței de apel de a constata incidența unei eventuale cauze de încetare a procesului penal dintre cele prev. de art. 16 alin. (1) lit. e - h), j) C. proc. pen. se circumscrie, formal, erorii de procedură prev. de art. 426 lit. b C. proc. pen., care poate fi valorificată prin intermediul căii extraordinare de atac a contestației în anulare, iar nu vreuneia dintre situațiile de greșită interpretare și aplicare a legii, strict și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen. ca și cazuri de recurs în casație.
În fine, pretinsa omisiune a instanței de apel de a se pronunța supra criticii privind nelegalitatea încheierii de disjungere a laturii civile a cauzei pronunțată de instanța de fond la data de 26 septembrie 2023, invocată de recurentul inculpat A în actualul cadru procesual, se circumscrie, deopotrivă, unei chestiuni esențialmente procedurale, care, în mod evident, nu se încadrează sferei cazului de recurs în casație invocat sau celorlalte cazuri limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., ce justifică admiterea în principiu a unei căi extraordinare de atac destinate, în mod esențial (și cu singura excepție a chestiunii competenței), să înlăture erori de drept substanțial ce afectează hotărârea definitivă.
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres reglementate de legea procesual-penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la acele încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen..
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, judecătorul de filtru concluzionează că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 676 din data de 31 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori nu îndeplinește condiția prev. de art. 437 alin. (1) lit. c C. proc. pen., raportat la art. 438 C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., o va respinge, ca inadmisibilă.
Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 676 din data de 31 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2024.