Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția II penală, în dosarul nr. x/3/2024 (x/2024), În temeiul art. 411 C. proc. pen., s-a respins cererea de repunere în termenul de apel, formulată de către inculpatul A.
Împotriva acestei decizii, inculpatul A a formulat contestație.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac, Înalta Curte reține următoarele:
Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Conform dispozițiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile art. fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Așadar, sunt susceptibile de reformare pe calea contestației exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
Exercitarea contestației împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, încălcă coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Potrivit art. 408 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
În speță, încheierea atacată a fost pronunțată în calea de atac a apelului ce face obiectul dosarului nr. x/3/2024 (x/2024) al Curții de Apel București, apeluri declarate de inculpații A și B împotriva sentinței nr. 1338/2024 a Tribunalului București, nefiind o încheiere împotriva căreia să fie reglementată vreo cale de atac.
Ca atare, constatând că a fost învestită cu soluționarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A împotriva încheierii din 20 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția II penală, în dosarul nr. x/3/2024 (x/2024).
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru pentru contestatorul inculpat, în cuantum de 360 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A împotriva încheierii din 20 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția II penală, în dosarul nr. x/3/2024 (x/2024).
Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, în cuantum de 360 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2025.