Asupra recursului în casație de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 674 din data de 15.12.2024 pronunțată în dosarul nr. x/99/2023, Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpatului A, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente (aflate în concurs real de infracțiuni):
a) „trafic de droguri de risc” prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare, la care a fost adăugată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a lit. b C. pen. - respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat - pe o durată de 2 ani.
În baza dispozițiilor art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a lit. b C. pen. - respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiului autorității de stat - pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen. – ca pedeapsă accesorie.
b) „introducere în țară, fără drept, de droguri de risc”, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare, la care a fost adăugată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a lit. b C. pen. - respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat - pe o durată de 2 ani.
În baza dispozițiilor art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a lit. b C. pen. - respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiului autorității de stat - pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen. – ca pedeapsă accesorie.
În baza dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b C. pen. cu referire la art. 38 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 an închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită prin prezenta sentință penală), rezultând pedeapsa principală unică de 6 (șase) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Conform dispozițiilor art. 45 alin. (3) lit. a C. pen., a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b) C. pen. - respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat - pe o durată de 2 ani.
Potrivit art. 45 alin. (5) C. pen. cu referire la art. 45 alin. (3) lit. a C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultată stabilită, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b) C. pen. - respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat - pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen..
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul A prin încheierea penală nr. 65JDL/08.03.2023 pronunțată în dosarul penal nr. y/99/2023 al Tribunalului Iași (mandat de arestare preventivă nr. x/UP, emis de Tribunalul Iași la data de 08.03.2023).
În baza art. 72 alin. (1) C. pen., a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, durata reținerii și arestării preventive a acestuia în prezenta cauză penală, respectiv perioada începând de la data de 08.03.2023 la zi (conform ordonanței de reținere emisă de către organele de urmărire penală la data de 08.03.2023, ora 06:40, în dosarul penal nr. x/D/P/2023 al Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Iași și încheierii penale nr. 65JDL/08.03.2023 pronunțată în dosarul penal nr. y/99/2023 al Tribunalului Iași - mandat de arestare preventivă nr. x/UP, emis de Tribunalul Iași la data de de 08.03.2023).
Împotriva sentinței penale nr. 674 din 15.12.2024, pronunțată în dosarul nr. x/99/2023 au declarat apel A și B.
Prin decizia penală nr. 570 din 28.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/99/2023, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpații A și B împotriva sentinței penale nr. 674/15.12.2023 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr.x/99/2023, a fost desființată, în parte, sentința apelată și în rejudecare:
Cu privire la inculpatul A:
A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare, pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, și pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b) C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitate, cu înlăturarea sporului obligatoriu de 1 an închisoare.
S-a înlăturat dispoziția de condamnare a inculpatului A pentru infracțiunea de „trafic de droguri de risc”, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. e C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A, cu privire la infracțiunea de „trafic de droguri de risc”, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, săvârșită pe teritoriul Danemarcei, pentru lipsa autorizării prealabile a organului competent.
A fost menținută soluția de condamnare a inculpatului A la pedeapsa principală de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „introducere în țară, fără drept, de droguri de risc”, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a lit. b C. pen. pe o durată de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b) C. pen..
În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen., s-a dedus, în continuare, din durata pedepsei de executat de 5 ani închisoare, durata arestării preventive de la data de 15.12.2023, la zi.
S-a redus cuantumul cheltuielilor judiciare aferente fazelor de cameră preliminară și judecată în primă instanță, la care a fost obligat inculpatul prin sentința apelată, de la suma de 1.500 lei la suma de 1.000 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare decizei.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate pentru soluționarea apelurilor inculpaților au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 942 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu C, pentru inculpatul A, conform delegației nr. x/09.01.2024, a rămas în sarcina statului, urmând a fi avansată Baroului D din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel, a reținut, sub aspectul împrejurărilor faptice de interes pentru soluționarea prezentei căi extraordinare de atac, în esență, că, în sarcina inculpatului A s-a reținut că, în luna martie 2023, a procurat din Danemarca, în vederea comercializării pe piața ilicită din mun. Iași, cantitatea de 302 grame rezină de cannabis - drog de risc prevăzut de Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, republicată, droguri care au fost disimulate într-un colet ce avea trecute următoarele date ,,B, Iași” și a expediat în România la data de 04.03.2023, prin intermediul societății de transport S.C. E S.A., colet care a intrat în România la data de 06.03.2023, orele 00:30.
Curtea a reținut că inculpatul a recunoscut prin declarația dată în calitate de suspect (fila 153 dosar urmărire penală) faptul că a găsit cele 3 plăci de rezină de cannabis într-un parc din Danemarca pe care le-a trimis în România prin intermediul firmei de transport F într-un colet care urmau să fie ridicat de către concubina sa, inculpata B.
Inculpatul a precizat că a recunoscut tipul de droguri procurate din Danemarca și expediate ulterior în România, precum și calitatea superioară a acestora deoarece era consumator de asemenea substanțe și anterior mai achiziționase aproximativ 5-6 grame din același drog de risc în zona în care a descoperit cele trei pachete.
Contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea a constatat că achiziționarea sau procurarea de către inculpatul A a unei cantități de 302 de grame droguri de risc în circumstanțele prezentate anterior, nu poate dovedi prin ea însăși intenția acestuia de a le comercializa pe teritoriul României către alți consumatori finali, în lipsa altor probe relevante și concludente care să ateste implicarea inculpatului în activități de trafic de droguri.
De altfel, din declarațiile concordante date de inculpatul A (fila 151-153 dosar urmărire penală) inculpata B (filele 37-38 vol. 1 fond, filele 80-81 dosar urmărire penală), martorii G (76 dosar fond), H (fila 66 dosar fond), a reieșit că inculpatul era un consumator frecvent de droguri de risc, fiind cunoscut cu asemenea preocupări în familie și comunitatea restrânsă din care face parte.
Atât martorii menționați anterior, cât și inculpații A și B, au negat desfășurarea unor activități specifice de trafic de droguri de către inculpatul A, în sensul comercializării, iar în cursul urmăririi penale și a judecății în primă instanță nu au fost administrate probe privind distribuirea, vânzarea, deținerea în vederea comercializării de către inculpat a unor droguri de risc, cu excepția declarațiilor date de martorul cu identitate protejată I (fila 70 dosar urmărire penală, fila 65 dosar fond).
Curtea a reținut că organele de urmărire penală nu au identificat persoane care să fi achiziționat sau primit droguri de risc de la inculpații A și B anterior expedierii coletului din Danemarca către România la data de 04.03.2023, și nicio activitate de pregătire a distribuirii cantității de 302 grame rezină cannabis înainte de sosirea acestuia în țară.
În plus, nici în coletul expediat de inculpatul A, conform inventarului efectuat de organele de urmărire penală cu ocazia desfacerii acestuia (filele 26-50 dosar urmărire penală) și nici cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la domiciliul comun al inculpaților din data de 06.03.2023 (filele 63-64 dosar urmărire penală), nu au fost identificate obiecte specifice persoanelor care desfășoară activități de trafic de droguri, respectiv, instrumente de cântărit, ambalaje individuale, obiecte folosite pentru porționarea drogurilor în doze individuale.
În ceea ce privește discuțiile purtate la data de 13.02.2023 între doi dintre copii inculpatei B prin intermediul contului de Instagram X (J), în care numita J îi transmite numitului K faptul că tatăl lor a trimis ciocolată, solicitându-i astfel să vină să ia ciocolata pe care a trimis-o tatăl lor (fila 253-254 dosar urmărire penală), Curtea a reținut că mesajele respective au un caracter echivoc și nu pot dovedi, mai presus de orice îndoială rezonabilă, faptul că se refereau la termenul folosit în argou pentru hașiș și la o eventuală livrare a unei cantități de droguri de acest tip de către inculpat prin intermediul unor pachete.
În aceste condiții, a apreciat că declarațiile date de martorul cu identitate protejată L în cursul procesului penal nu sunt suficiente pentru a forma convingerea instanței asupra desfășurării de către inculpatul A a unor activități concrete de trafic de droguri de risc sub forma procurării, fără drept, cu scopul de fi traficate ulterior către alți consumatori.
Curtea a reținut că o soluție de condamnare a inculpatului A pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de risc nu se poate întemeia într-o măsura determinantă pe declarația martorului cu identitate protejată, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (3) C. proc. pen., fiind necesară coroborarea acesteia cu alte probe din care să rezulte vinovăția inculpatului și îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Pentru aceste motive, Curtea a constatat că nu a fost dovedită mai presus de orice îndoială rezonabilă intenția inculpatului apelant A de a pune în vânzare către alți consumatori de droguri de risc cantitatea de rezină de cannabis procurată din Danemarca și expediată în România în modalitatea expusă în actul de sesizare a instanței, aceasta fiind destinată în realitate, consumului propriu al inculpatului.
Astfel, contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea a constatat că achiziționarea sau procurarea de către inculpatul A a unei cantități de 302 de grame droguri de risc în circumstanțele prezentate anterior, nu poate dovedi prin ea însăși intenția acestuia de a le comercializa pe teritoriul României către alți consumatori finali, în lipsa altor probe relevante și concludente care să ateste implicarea inculpatului în activități de trafic de droguri.
În ceea ce privește modalitatea alternativă de realizare a laturii materiale a infracțiunii de trafic de droguri de risc constând în procurarea/cumpărarea/deținerea de droguri de mare risc, Curtea a constatat că activitatea infracțională incriminată și sancționată de art. 2 alin. (1) din Legea nr.143/2000 a fost inițiată și consumată integral pe teritoriul Danemarcei în conformitate cu situația de fapt reținută de prima instanță.
Examinând din oficiu condițiile de exercitare a acțiunii penale referitor la activitatea de procurare a drogurilor de risc de către inculpatul apelant A la începutul lunii martie 2023 din Danemarca, Curtea a constatat că nu a fost respectat principiul personalității legii române prevăzut de art. 9 alin. (1) și (2) C. pen. care prevede că legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean român sau de o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detențiunea pe viață ori închisoarea mai mare de 10 ani. În celelalte cazuri, legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean român sau de o persoană juridică română, dacă fapta este prevăzută ca infracțiune și de legea penală a țării unde a fost săvârșită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicției niciunui stat.
Curtea a constatat că infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 pentru care a fost cercetat și trimis în judecată inculpatul era sancționată la data pretinsei fapte (martie 2023, anterior datei de 04.03.2023) cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, (anterior modificării aduse Legii nr. 143/2000 prin Legea nr. 45/2023, intrată în vigoare la data de 05.03.2023), iar condiția dublei incriminări raportat la legislația statului unde au fost procurate drogurile de risc nu a fost examinată și probată în cursul cercetărilor efectuate de D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Iași.
Prin urmare, nu au fost respectate condițiile prevăzute de art. 9 alin. (3) C. pen. cu privire la condițiile pentru punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea menționată, care necesita obligatoriu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Având în vedere nerespectarea condițiilor privind punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale cu privire la săvârșirea de către inculpatul A în luna martie 2023, pe teritoriul Danemarcei, a infracțiunii de trafic de droguri de risc în modalitatea procurării acestora, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, Curtea a dispus o soluție de încetare a procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e C. proc. pen., motivat de lipsa autorizării sau sesizării organului competent ori oricărei alte condiții prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
Împotriva deciziei penale nr. 570 din 28.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/99/2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Iași a declarat recurs în casație invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că, în mod greșit, instanța de apel a dispus încetarea procesului penala față de inculpatul A pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr.143/2000, în considerarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. e C. proc. pen. și a lipsei autorizării prealabile a organului competent.
În dezvoltarea motivelor de recurs în casație, s-a arătat, în esență, că, față de modalitatea concretă de comitere a infracțiunii de trafic de droguri de risc reținută în sarcina inculpatului A, nu este incident principiul personalității legii penale, prevăzut de art. 9 C. pen. (care ar fi impus necesitatea îndeplinirii condiției autorizării prealabile a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru punerea în mișcare a acțiunii penale), ci principiul teritorialității legii penale, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (4) C. pen., infracțiunea se consideră săvârșită pe teritoriul României și atunci când pe acest teritoriu s-a efectuat un act de complicitate sau s-a produs chiar în parte rezultatul infracțiunii.
Or, instanța de apel a omis că, potrivit acuzației penale și situației de fapt considerate de către instanță ca fiind dovedită, după procurarea drogurilor, inculpatul le-a disimulat într-un colet pe care l-a expediat, prin intermediul unei firme de curierat, în România, concubinei sale, care, în calitate de destinatar, a și ridicat coletul.
Așadar, expedierea drogurilor prin intermediul unui curier presupune trimiterea, încredințarea drogurilor, cu scopul de a fi transportate la o destinație prestabilită de expeditor, acțiune care, în mod evident, se circumscrie cel puțin noțiunii generale de operațiuni privind circulația drogurilor, ce constituie element material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (expeditorul realizează transportul drogurilor prin intermediul altei persoane).
În contextul în care drogurile au fost transportate la destinație, acestea circulând inclusiv pe teritoriul României, este evident că rezultatul activității infracționale desfășurate de inculpat s-a produs și pe teritoriul României.
Concubina inculpatului care figura ca destinatar al coletului conținând droguri, și care, în această calitate, pe raza municipiului Iași, a și ridicat coletul, achitând suma de 175 lei, reprezentând contravaloarea transportului, s-a manifestat ca un complice în sensul art. 48 C. pen..
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (4) C. pen., infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 ce face obiectul acuzației reținută în sarcina inculpatului A se consideră săvârșită pe teritoriul României, întrucât, pe acest teritoriu s-a comis un act de complicitate și s-a produs, în parte, rezultatul infracțiunii.
Prin urmare, s-a arătat că, în speță, este incidentă legea penală română în conformitate cu principiul teritorialității prevăzut de dispozițiile art. 8 C. pen., fără îndeplinirea unei alte condiții, respectiv art. 9 alin. (3) C. pen., privind autorizarea procurorului general și verificarea dublei incriminări, astfel încât, în opinia Parchetului, soluția de încetare a procesului penal pronunțată de instanța de apel este nelegală.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Iași.
Prin încheierea din 10 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Iași împotriva deciziei penale nr. 570 din 28 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/99/2023, privind pe inculpatul A.
Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Iași, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație se poate exercita exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive de legalitate expres și limitativ prevăzute de legea procesual penală.
Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs este limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen..
În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate nici remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și nici cenzurarea integrală a tuturor aspectelor de legalitate ale hotărârii definitive. Instanța de casație judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În cauză, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când „în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal”.
Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar la data soluționării definitive a cauzei, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e - j) C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.
În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale valorificat de către instanța de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. e teza a II-a C. proc. pen., respectiv lipsa autorizării prealabile a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, referitor la infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr.143/2000, având în vedere că nu a fost examinată și nici probată în cursul cercetărilor efectuate de D.I.I.C.O.T – S.T. Iași condiția dublei incriminări raportat la legislația statului unde au fost procurate drogurile de risc.
În esență, prin motivele de recurs în casație, parchetul a susținut că, față de modalitatea concretă de comitere a infracțiunii de trafic de droguri de risc reținută în sarcina inculpatului A, nu este incident principiul personalității legii penale, prevăzut de art. 9 C. pen. (care ar fi impus necesitatea îndeplinirii condiției autorizării prealabile a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru punerea în mișcare a acțiunii penale), ci principiul teritorialității legii penale, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (4) C. pen., infracțiunea se consideră săvârșită pe teritoriul României și atunci când pe acest teritoriu s-a efectuat un act de complicitate sau s-a produs chiar în parte rezultatul infracțiunii.
Așadar, expedierea drogurilor prin intermediul unui curier presupune trimiterea, încredințarea drogurilor, cu scopul de a fi transportate la o destinație prestabilită de expeditor, acțiune care, în mod evident, se circumscrie cel puțin noțiunii generale de operațiuni privind circulația drogurilor, ce constituie element material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr.143/2000 (expeditorul realizează transportul drogurilor prin intermediul altei persoane).
În fapt, instanțele de fond și apel au reținut că, în luna martie 2023, A a procurat din Danemarca, în vederea comercializării pe piața ilicită din mun. Iași, cantitatea de 302 grame rezină de cannabis - drog de risc prevăzut de Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, republicată, droguri care au fost disimulate într-un colet ce avea trecute următoarele date ,,B, Iași” și a expediat în România la data de 04.03.2023, prin intermediul societății de transport S.C. E S.A., colet care a intrat în România la data de 06.03.2023, orele 00:30.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (forma în vigoare anterior modificării Legii nr. 143/2000 prin Legea nr. 45/2023), infracțiunea de trafic de droguri de risc constă în ,,cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept; și se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi”.
În raport cu situația de fapt stabilită cu titlu definitiv de instanța de apel, Înalta Curte constată că inculpatului A nu i-a fost reținută ca modalitate alternativă de săvârșire a infracțiunii transportul așa cum invocă parchetul, ci doar procurarea/cumpărarea/deținerea de droguri de mare risc, cu privire la care curtea de apel a statuat cu titlu definitiv că a fost inițiată și consumată integral pe teritoriul Danemarcei, în conformitate cu situația de fapt reținută de prima instanță.
De asemenea, inculpatului i s-a reținut și comercializarea ca modalitate alternativă de săvârșire a faptei, însă aceasta nu face obiectul recursului în casație formulat. Pe de altă parte, referitor la comercializare, instanța de apel a apreciat cu autoritate de lucru judecat că din probele administrate nu a fost dovedită mai presus de orice îndoială rezonabilă intenția inculpatului A de a pune în vânzare către alți consumatori de droguri de risc cantitatea de rezină de cannabis procurată din Danemarca și expediată în România în modalitatea expusă în actul de sesizare a instanței, aceasta fiind destinată în realitate consumului propriu.
Susținerea parchetului că instanța de apel a avut în vedere o situație de fapt parțială, respectiv modalitatea procurării și eventuala trimitere a drogurilor de către inculpat din Danemarca, iar nu și modalitatea transportului, este neîntemeiată, reprezentând în realitate o solicitare de modificare a situației de fapt, lucru nepermis în calea de atac a recursului în casație, având în vedere că instanța de recurs în casație este îndrituită să statueze numai asupra aspectelor de legalitate a hotărârii definitive, în strictă concordanță cu împrejurările factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanța de apel, fără a putea reevalua în calea extraordinară de atac, temeinicia concluziilor definitive formulate cu privire la configurația faptică a acuzațiilor. În plus, instanțele au reținut aceeași situație de fapt ca cea din actul de sesizare.
Față de cele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 8 C. pen., în raport de faptul că pe acest teritoriu s-ar fi comis un act de complicitate și s-ar fi produs, în parte, rezultatul infracțiunii, prin primirea coletului de către concubină și achitarea contravalorii transportului, având în vedere, pe de o parte, că în sarcina inculpatului A nu a fost reținut transportul ca modalitate alternativă de săvârșire a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, iar pe de altă parte că, în ceea ce privește manifestarea ca un complice a concubinei inculpatului, aceasta a fost achitată de instanța de apel în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b teza a II-a – fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, nedovedindu-se că ar fi cunoscut conținutul coletului și existența celor 302 grame rezină de cannabis trimise de inculpatul A.
De asemenea, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile Deciziei nr. 15/25 aprilie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât vizează transportul ca modalitate alternativă de săvârșire a infracțiunii, modalitate ce nu a fost reținută ca fiind săvârșită de inculpatul A.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Iași împotriva deciziei penale nr.570 din 28 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/99/2023, privind pe inculpatul A.
Cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Iași vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 720 de lei, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Iași împotriva deciziei penale nr.570 din 28 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/99/2023, privind pe inculpatul A.
Cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Iași rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 720 de lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2024.