Asupra cauzei de față;
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 93 din 19 martie 2024 pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr. x/207/2023, în baza art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea fără drept a denumirii „Uniunea Națională a Barourilor din România” precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de lege.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a și b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorităților de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerare ca executată a pedepsei principale, ce va fi executată în situația în care pedeapsa principală devine executabilă.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a și b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorităților de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În temeiul art. 89 C. pen., s-a anulat beneficiul amânării pedepsei de 10 luni închisoare, stabilit anterior inculpatului A prin sentința penală nr. 35 din data de 30/01/2023 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte în dosarul nr. x/331/2021, definitivă prin decizia penală nr. 1167 din data de 11/09/2023 a Curții de Apel Ploiești.
A fost repusă în individualitatea ei pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 35 din data de 30.01.2023 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte în dosarul nr. x/331/2021, definitivă prin decizia penală nr. 1167 din data de 11/09/2023 a Curții de Apel Ploiești, după cum urmează: - 10 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de folosirea fără drept a denumirii „Uniunea Națională a Barourilor din România”, precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de lege, prev. de art. 59 alin. (6) din Legea 51/1995.
În baza art. 38 alin. (1) și 39 alin. (1) lit. b C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 10 luni aplicată, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an 3 luni și 10 de zile închisoare.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. a C. pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să urmeze un curs de calificare profesională organizat de Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților București.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen. s-a dispus că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul „SC B SA Sector 5” și „Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector V” din Sectorul 5 București, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afara de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta aceasta muncă.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen..
În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a înscrisului împuternicirea avocațională seria (...) nr. (...) purtând denumirea „Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul București”, semnată și ștampilată cu impresiunea „Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul București”.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 600 lei în cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A, solicitând, în principal, achitarea sa conform art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a C. proc. pen., iar, în subsidiar, achitarea în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b C. proc. pen., iar, în teză terțiară, în situația în care se va considera că se face vinovat de săvârșirea faptelor imputate, să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei conform art. 396 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 alin. (1) lit. a și b) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen..
Prin decizia penală nr.699 din 29 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de apelantul-inculpat A împotriva sentinței penale nr. 93 din 19 martie 2024 pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr. x/207/2023, a fost desființată, în parte, sentința penală apelată și pe fond, în rejudecare, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an 3 luni și 10 zile închisoare în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.
În baza de art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 cu aplicarea art. 83 C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire fără drept a denumirii „Uniunea Națională a Barourilor din România” precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de lege.
Au fost înlăturate pedepsele complementara si accesorie aplicate conform art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a și b) C. pen..
În baza art. 89 C. pen., s-a anulat beneficiul amânării aplicării pedepsei de 10 luni închisoare, stabilit în favoarea inculpatului A prin sentința penală nr. 35 din 30.01.2023 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte, în dosarul nr. x/331/2021, definitivă prin decizia penală nr. 1167 din 11.09.2023 a Curții de Apel Ploiești.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și 39 alin. (1) lit. b C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 luni închisoare la care a fost adăugat un spor de o treime din cea de-a doua pedeapsă, respectiv sporul de 2 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 1 an închisoare.
Au fost înlăturate dispozițiile art. 91 C. pen..
În baza art. 83 C. pen. raportat la art. 89 alin. (2) C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 84 C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior amânarea aplicării pedepsei, respectiv de la data de 11.09.2023, data pronunțării deciziei penale nr. 1167/11.09.2023 a Curții de Apel Ploiești.
În baza art. 85 C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c - e) se comunică Serviciului de Probațiune București.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii penale.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în apel, au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei penale nr. 699 din 29 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/207/2023 a declarat recurs în casație inculpatul A.
Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 iulie 2024, sub nr. x/207/2023, când s-a stabilit termen la data de 26.09.2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen..
Prin cererea formulată, inculpatul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de folosire fără drept a denumirii „Uniunea Națională a Barourilor din România” precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de lege, prevăzute de art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat întrucât fapta săvârșită nu este prevăzută de legea penală.
În argumentare, recurentul a susținut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală întrucât aceasta nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii incriminate de art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, învederând că deținătorul legal al mărcilor U.N.B.R., barou, robă, în calitate de decan al Baroului București – Structura C, prin deciziile emise, i-a transmis dreptul legal de a le folosi.
În atare situație, s-a arătat, în esență, că nu au nicio susținere legală afirmațiile instanței de apel în sensul folosirii fără drept de către inculpat a denumirii „Uniunea Națională a Barourilor din România – Baroul București”, dreptul inculpatului de a folosi acest domeniu fiind conferit de titularul acestuia, recurentul având astfel calitatea de avocat în Baroul București – Structura C.
Prin urmare, s-a menționat că inculpatul nu a exercitat fără drept profesia de avocat și nu a folosit însemnele specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de lege.
Totodată, în cuprinsul motivelor de recurs în casație, s-a susținut că, în mod nelegal, instanța de apel a apreciat că, în cauză, termenul de prescripție a răspunderii penale a fost suspendat de drept pe perioada stării de urgență, pe o perioadă de 60 de zile, în baza decretelor prezidențiale nr. 195/2020 și nr. 240/2020, reținând că în cazul inculpatului, respectivul termen nu s-a împlinit la data pronunțării hotărârii în apel.
Prin încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A, statuând că pot fi examinate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. numai criticile recurentului privind neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii pentru care a fost condamnat, verificarea urmând a se face doar prin raportare la situația de fapt reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel.
În ceea ce privește aspectele de fapt susținute de către recurentul inculpat privind prescripția răspunderii penale, judecătorul de filtru a reținut că nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de casare expres prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen..
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestite cu judecarea recursului în casație.
Ca atare, motivele de casare trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.
Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a normelor substanțiale sau de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.
În cauză, inculpatul a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., invocând că, a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală întrucât aceasta nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii incriminate de art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, învederând că deținătorul legal al mărcilor UNBR, în calitate de decan al Baroului București – Structura C, prin deciziile emise, i-a transmis inculpatului dreptul legal de a folosi însemnele specifice avocatului.
S-a arătat, în esență, că nu au nicio susținere legală afirmațiile instanței de apel în sensul folosirii fără drept de către inculpat a denumirii ,,Uniunea Națională a Barourilor din România – Baroul București”, dreptul inculpatului de a folosi acest domeniu fiind conferit de titularul acestuia, recurentul având astfel calitatea de avocat în Baroul București – Structura C.
În concluzie, inculpatul a susținut că nu a exercitat fără drept profesia de avocat și nu a folosit însemnele specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de lege.
Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală” vizează „acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).” (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală).
În fapt, instanțele de fond și apel au reținut că, la data de 15.04.2019, cu ocazia asistării lui D în dosarul civil nr. x/207/2019, aflat pe rolul Judecătoriei Caracal, inculpatul A și-a atribuit calitatea de avocat și a folosit fără drept însemne specifice profesiei de avocat, depunând la dosar împuternicirea avocațională seria B nr. x purtând denumirea „Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul București”, semnată și ștampilată cu impresiunea „Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul București”, forme specifice de organizare a activității de avocat, respectiv cabinet de avocat.
Pentru a verifica dacă inculpatul A a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv. În ipoteza în care situația de fapt reținută de instanța de apel nu se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracțiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, devin incidente dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..
Potrivit art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 „Folosirea fără drept a denumirilor „Barou”, „Uniunea Națională a Barourilor din România”, „U.N.B.R.” ori „Uniunea Avocaților din România” sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.
Organizarea și exercitarea profesiei de avocat este reglementată de Legea nr. 51/1995, act normativ care a suferit modificări succesive prin Legea nr. 255/2004 (de modificare a Legii nr. 51/1995), intrată în vigoare la data de 26.06.2004, care prevede sancționarea persoanelor care exercită activități specifice profesiei de avocat fără a îndeplini cerințele prevăzute de Legea nr. 51/1995.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată: „Profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România”, fiind interzisă în mod expres prin art. 1 alin. (3) din actul normativ menționat, constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R., sub sancțiunea nulității de drept a unor asemenea acte de înființare și exercitare a acestei profesii.
De asemenea, prin Legea nr. 255/2004 intrată în vigoare la data de 26.06.2004, s-au modificat dispozițiile art. 82 din Legea nr. 51/1995 (art. 107 din Legea nr. 51/1995, forma în vigoare la momentul săvârșirii faptei), în sensul că persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative sau care au fost înființate în baza unor hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultanță, de reprezentare sau de asistență juridică, în orice domenii, își încetează de drept activitatea și de asemenea, cu aceeași dată, încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicțional (hotărâri judecătorești), prin care au fost recunoscute sau încuviințate activități de consultanță, reprezentare și asistență juridică în mod contrar dispozițiilor din Legea nr. 51/1995. Totodată, legiuitorul a sancționat persoanele care se află în această situație și continuă să desfășoare activități specifice profesiei de avocat, după data intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004, prevăzând că ,,continuarea unor asemenea activități constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale”.
Totodată, prin Decizia nr. 15/21.09.2015 a I.C.C.J. dată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 819/03.11.2015, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 348 C. pen., fapta unei persoane care exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unor entități care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activități prevăzută de art. 348 C. pen..
În considerentele deciziei date în recurs în interesul legii, s-a arătat că exigența exercitării legale a unei profesii nu este îndeplinită în cazul persoanelor care exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unor entități paralele cu cele care ființează în mod legal și sunt succesoare în drepturi ale celor existente anterior, chiar dacă aceste entități ar utiliza, contrar dispozițiilor legale exprese, denumiri identice.
Prin Deciziile nr. 233, nr. 234 și nr. 321/2004, Curtea Constituțională a României a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate de petentul E (cel care a înființat aceste entități separate de U.N.B.R.) privind prevederile art. 48 și ale art. 57 din Legea nr. 51/1995, care reglementează, în esență, modul de constituire și funcționare a barourilor din România și a Uniunii Naționale a Barourilor din România, precum și interdicția de constituire de barouri de avocați în afara U.N.B.R..
În același sens, la data de 12.10.2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibilă, cererea petentului D prin care a reclamat că statul român nu i-a respectat dreptul la liberă asociere și că obligația de a fi membru al UNBR (structura tradițională), pentru a-și putea exercita profesia de avocat, pune obstacol libertății sale de asociere, prin aceea că ea implică dreptul de a nu se asocia. CEDO a constatat că „(...) potrivit jurisprudenței sale constante, ordinele profesiilor liberale sunt instituții de drept public, reglementate de lege și urmăresc scopuri de interes general. De aceea ele nu sunt supuse art. 11 al C.E.D.O. (...) Uniunea Națională a Barourilor din România a fost instituită prin Legea nr. 51/1995 și ea urmărește un scop de interes general, respectiv promovarea unei asistențe juridice adecvate și, implicit, promovarea justiției însăși (...) Membrii Asociației F pot exercita profesia de avocat, cu condiția îndeplinirii exigențelor prevăzute de Legea nr. 51/1995”.
Prin urmare, singura modalitate legală de exercitare a profesiei de avocat este cea prevăzută de Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările ulterioare și este condiționată de înscrierea în tabloul unui barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, formă de organizare profesională unică și exclusivă.
Această condiție nu este îndeplinită în cazul persoanelor care exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unor entități paralele cu cele care ființează în mod legal și sunt succesoare în drepturi ale celor existente anterior, chiar dacă aceste entități ar utiliza, contrar dispozițiilor legale exprese, denumire identice.
Prin urmare, raportat la considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că fapta imputată inculpatului A întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 699 din 29 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/207/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 699 din 29 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/207/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2024.