Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 octombrie 2024 a Curții de Apel București - Secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2/2023/a12, printre altele, în temeiul art. 362 C.proc.pen., raportat la art. 208 C.proc.pen. și art. 242 alin. 2 C.proc.pen., a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpații A și B.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel București a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. x/P/2021 din 26 mai 2023 al Direcției Naționale Anticorupție, înregistrat pe rolul Curții de Apel București la 30 mai 2023, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, printre alţii, a următorilor inculpați:
1. A (născută la ..., în municipiul București, sector 5, domiciliată în București, str. ... nr. ..., bl. ..., et, ... ap...., Sector 5, CNP ..., necunoscută cu antecedente penale, cetățean român, studii superioare) pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la fals intelectual în formă continuată (6 acte materiale), prev. de art. 47 raportat la art. 321 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 raportat la art. 297 alin. 1 și art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. (6 acte materiale) și aplicarea art. 309 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 C.pen.
2. B (născut la ... în comuna ..., judeţul Giurgiu, domiciliat în sat ..., comuna ..., judeţul Giurgiu, și fără forme legale în comuna ..., sat ..., str. ... nr. ..., bl. ..., et. ..., ap. ..., judeţul Ilfov, CNP ..., cunoscut cu antecedente penale), pentru săvârșirea infracțiunilor de: fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. 1 C.pen.; instigare la abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 C.pen. raportat la art. 297 alin. 1 C.pen. și art. 132 din Legea 78/2000; instigare la fals intelectual, prev. de art. 47 C.pen. raportat la art. 321 alin. 1 C.pen.; instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 47 C.pen. raportat la art. 273 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen.; uz de fals în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 323 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen.; înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen., toate faptele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen. Totodată, s-a reţinut și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 2 C.pen., în raport cu infracțiunea de instigare la abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 C.pen. raportat la art. 297 alin. 1 C.pen. și art. 132 din Legea 78/2000, comisă în concurs ideal cu infracțiunea de instigare la fals intelectual, prev. de art. 47 C.pen. raportat la art. 321 alin. 1 C.pen.
Inculpații A şi B au fost reținuți la 13.12.2022, iar prin încheierea din 14.12.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2/2022 (x/2022), Curtea de Apel București a admis propunerea Ministerului Public și a dispus arestarea preventivă a inculpatei A pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 14.12.2022 până la 12.01.2022, fiind emis pe numele acesteia mandatul de arestare preventivă cu nr. x/14.12.2022. Totodată, prin încheierea din 14.12.2022, pronunţată în dosarul nr. y/2/2022 (y/2022), Curtea de Apel București a dispus arestarea preventivă, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 14.12.2022 până la 12.01.2022, în ceea ce îl privește pe inculpatul B, fiind emis pe numele acestuia mandatul de arestare preventivă nr. y/14.12.2022.
Prin încheierea din 05.01.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2/2023 (x/2023), definitivă prin respingerea contestațiilor, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților A și B, pentru o durată de 30 de zile, de la 13.01.2023 la 11.02.2023 inclusiv.
Prin încheierea din 06.02.2023, pronunţată în dosarul nr. y/2/2023 (y/2023), judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București a admis propunerea Ministerului Public și a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților A şi B pentru o perioada de 30 zile, începând cu 12.02.2023 până la 13.03.2023, inclusiv (hotărârea a rămas definitivă prin încheierea nr. 127/2023 din 14.02.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție).
Prin încheierea din 06.03.2023, pronunţată în dosarul nr. z/2/2023 (z/2023), judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București a admis propunerea Ministerului Public - Direcția Națională Anticorupție și a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv cu privire la inculpații A și B pentru o perioadă de 30 de zile, de la 14.03.2023 la 12.04.2023 inclusiv (hotărârea a rămas definitivă prin încheierea nr. 225/2023 din 16.03.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție).
Prin încheierea din 06.04.2023, pronunţată în dosarul nr. xx/2/2023 (xx/2023), judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București a admis propunerea Direcției Naționale Anticorupție și a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv cu privire la inculpații A și B pentru o perioadă de 30 de zile, de la 13.04.2023 până la 12.05.2023 inclusiv (hotărârea a rămas definitivă prin încheierea nr. 300/2023 din 13.04.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție).
Prin încheierea din 08.05.2023, pronunţată în dosarul nr. xy/2/2023 (xy/2023), judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București a admis propunerea Ministerului Public - Direcția Națională Anticorupție și a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv cu privire la inculpații A și B pentru o perioadă de 30 de zile, de la 13.05.2023 până la 11.06.2023 inclusiv (hotărârea a rămas definitivă prin încheierea nr. 377/2023 din 17.05.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție).
Prin încheierea din 06 iunie 2023, definitivă la 08.06.2023 prin respingerea de către Înalta Curte a contestațiilor formulate, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile de la rămânerea definitivă a încheierii, cu privire la inculpații A şi B.
Prin încheierea din 04.07.2023, definitivă prin încheierea Înaltei Curți de Casație de Casație și Justiție nr. 513/20.07.2023, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpații A şi B, măsurile fiind menținute până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 30 de zile.
Prin încheierea din 31.07.2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București - Secția I Penală a menținut măsura arestului la domiciliu dispuse față de inculpații A şi B până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 30 de zile. Această încheiere a rămas definitivă prin decizia nr. 530/02.08.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin încheierea din 23 august 2023, definitivă prin decizia penală nr. 567 din 07.09.2023 prin respingerea de către Înalta Curte a contestațiilor formulate, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile de la rămânerea definitivă a încheierii, cu privire la inculpații A şi B.
Prin încheierea din 13.09.2023, definitivă prin necontestare, în baza art. 342 raportat la art. 207 C.proc.pen. cu aplicarea art. 242 C.proc.pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpata A cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile de la momentul rămânerii definitive a încheierii.
Prin încheierea din 19.12.2023, definitivă prin decizia penală nr. 871 din 27.12.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 348 C.proc.pen., raportat la art. 207 alin. 4 C.proc.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpații A şi B, măsură care a fost menținută până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile. Ulterior, măsura controlului judiciar a fost verificată şi menţinută prin încheierile din 13.02.2024 şi 09.04.2024.
Întrucât încheierea de cameră preliminară din 24.11.2023 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București - Secția I Penală, prin care, în baza art. 346 alin. 4 C.proc.pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/P/2021, emis la 26 mai 2023 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție (astfel cum a fost îndreptat prin ordonanța din 13.11.2023), legalitatea administrării probelor și legalitatea actelor efectuate de organele de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei, a rămas definitivă prin încheierea nr. 317 din 23.04.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit primul termen de judecată la 23.05.2024.
Prin încheierea din 23.05.2024, definitivă prin decizia penală nr. 450 din 12.06.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 362 C.proc.pen., raportat la art. 208 alin. 5 C.proc.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpații A şi B, măsură care a fost menținută până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile. Măsura a fost menţinută ulterior prin încheierile din 09.07.2024 (definitivă prin decizia penală nr. 528 din 17.07.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) şi din 03.09.2024 (definitivă prin decizia penală nr. 657 din 26.09.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
În continuare, instanța a constatat că, la acest moment, există suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile sub aspectul cărora s-a dispus trimiterea în judecată. În acest sens s-a precizat că suspiciunea rezonabilă presupune existenţa unor fapte sau informaţii apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârşit infracţiunea (astfel cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Imakayeva c. Rusiei). În analiza acestei cerinţe legale, este avută în vedere interpretarea dată articolului 5 paragraful 1 lit. c din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de către Curtea de la Strasbourg, care a arătat că „existenţa unor motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală presupune fapte sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracţiunea pentru care este arestată” (CEDH, 30 august 1990, Fox, Campbell et Hartley, c. Royaume-Uni). Probele în baza cărora poate fi dispusă arestarea preventivă nu trebuie să aibă forţa probelor care stau la baza unei soluţii de condamnare, ci acestea trebuie să furnizeze o serie de date, informaţii verosimile şi credibile care să susţină presupunerea rezonabilă conform căreia persoana faţă de care a fost declanşată urmărirea penală a săvârşit fapta/faptele de care este acuzată; exigenţa în analiza probelor sporeşte substanţial o dată cu necesitatea stabilirii vinovăţiei persoanei anchetate (Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele: Murray contra Regatului Unit, 28 octombrie 1994, Tallat Tepe contra Turciei, 21 noiembrie 2004, Calleja contra Maltei, 7 aprilie 2005).
În concret, s-a reţinut că există suspiciunea rezonabilă cu privire la comiterea următoarelor infracțiuni:
1.1. Faptele inculpatei A, constând în aceea că:
La 19.10.2022, împreună cu numitul C, a determinat notarul public D, să autentifice:
a) Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 949/19.10.2022 de B.N.P. E, încheiat între F, G și H, reprezentați prin mandatar I și submandatar C, în calitate de vânzători, și J, în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul cu nr. Cadastral 54678 înscris în cartea funciară a localității Nuci, judeţul Ilfov;
b) Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 950/19.10.2022 de B.N.P. E, încheiat între F, G și H, reprezentați prin mandatar I și submandatar C, în calitate de vânzători, și J, în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul cu nr. Cadastral ... înscris în cartea funciară a localității ..., judeţul Ilfov;
c) Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 951/19.10.2022 de B.N.P. E, încheiat între F, G și H, reprezentați prin mandatar I și submandatar C, în calitate de vânzători, și S.C. K S.R.L., în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul cu nr. Cadastral ... înscris în cartea funciară a localității ..., judeţul Ilfov,
în baza procurii nr. 3559/12.11.2007 emisă către notarul A, atestând pe această cale în fals calitatea de reprezentant convențional al numitului C, în condițiile în care efectele contractului de mandat încetaseră ca urmare a decesului mandanților F și G.
La 15.09.2022, împreună cu numitul C, a determinat notarul public D să autentifice:
a) Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 795/15.09.2022 de B.N.P. E, încheiat între L, reprezentată prin mandatar M, în calitate de vânzător, și C, în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul -teren cu nr. Cadastral ... înscris în cartea funciară a localității ..., judeţul Ilfov, în suprafață de 14.971 m.p.;
b) Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 796/15.09.2022 de B.N.P. E, încheiat între N, reprezentată prin mandatar M, în calitate de vânzător, și C, în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul cu nr. Cadastral ... înscris în cartea funciară a localității ..., judeţul Ilfov;
c) Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 794/15.09.2022 de B.N.P. E, încheiat între O, reprezentat prin mandatar M, în calitate de vânzător, și C, în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul cu nr. Cadastral ... înscris în cartea funciară a localității ..., judeţul Ilfov,
în baza procurilor cu nr. 147/09.02.2006 și 1140/06.09.2006 și 163/10.02.2006 autentificate de notarul public P emise pe numele lui M, atestând pe această cale în fals calitatea de reprezentant convențional al sus-numitului, în condițiile în care efectele mandatului încetaseră ca urmare a decesului mandanților N, O și L, fapte ce ar întruni elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată (6 acte materiale, câte unul corespunzător fiecărui contract), prev. de art. 47 raportat la art. 321 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen..
1.2. Faptele inculpatei A, constând în aceea că:
La 19.10.2022, împreună cu numitul C, a determinat notarul public D să autentifice:
a) Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 949/19.10.2022 de B.N.P. E, încheiat între F, G și H, reprezentați prin mandatar I și submandatar C, în calitate de vânzători, și J, în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul cu nr. Cadastral ... înscris în cartea funciară a localității ..., judeţul Ilfov;
b) Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 950/19.10.2022 de B.N.P. E, încheiat între F, G și H, reprezentați prin mandatar I și submandatar C, în calitate de vânzători, și J, în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul cu nr. Cadastral ... înscris în cartea funciară a localității ..., judeţul Ilfov;
c) Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 951/19.10.2022 de B.N.P. E, încheiat între F, G și H, reprezentați prin mandatar I și submandatar C, în calitate de vânzători, și S.C. R S.R.L., în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul cu nr. Cadastral ... înscris în cartea funciară a localității ..., judeţul Ilfov.
La 15.09.2022 a determinat, împreună cu numitul C, notarul public D să autentifice:
a) Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 795/15.09.2022 de B.N.P. E, încheiat între L, reprezentată prin mandatar M, în calitate de vânzător, și C, în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul -teren cu nr. Cadastral ... înscris în cartea funciară a localității ..., judeţul Ilfov, în suprafață de 14.971 m.p.;
b) Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 796/15.09.2022 de B.N.P. E, încheiat între N, reprezentată prin mandatar M, în calitate de vânzător, și C, în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul cu nr. Cadastral ... înscris în cartea funciară a localității ..., judeţul Ilfov;
c) Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 794/15.09.2022 de B.N.P. E, încheiat între O, reprezentat prin mandatar M, în calitate de vânzător, și C, în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul cu nr. Cadastral ... înscris în cartea funciară a localității ..., judeţul Ilfov;
cu nesocotirea obligațiilor prev. de art. 78 din Legea nr. 36/1995 (vizând verificarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi formă ale înscrisurile redactate de părţi, de reprezentanţii lor legali sau convenţionali, precum și verificarea capacității părților), transferând prin aceasta dreptul de proprietate al moștenitorilor defuncților L, N și O asupra terenurilor mai sus menționate în patrimoniul lui C și transferând dreptul de proprietate al moștenitorilor defuncților F și G către cumpărătorii S.C. R S.R.L. și J asupra terenurilor mai sus menționate, valoarea totală a terenurilor fiind estimată conform valorilor minimale indicate în grilele notariale pentru anul 2022 la suma de 466.155 euro, fapte ce ar întruni elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 47 raportat la art. 297 alin. 1 și art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. (6 acte materiale) și aplicarea art. 309 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 C.pen.
2.1. Fapta inculpatului B, constând în aceea că, în cursul anului 2021, după decesul numitei S, în numele defunctei, a întocmit în fals testamentul olograf datat 12.02.2020, în care a menționat că aceasta l-a numit legatar universal, în semn de recunoaștere pentru ajutorul primit, înscris pe care l-a folosit la 17.11.2021 la notarul public Ş și la 19.11.2021 la notarul public D, în scopul obținerii calității de moștenitor de pe urma defunctei S, ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. 1 C.pen.
2.2. Fapta inculpatului B care, la 19.11.2021, a determinat-o pe inculpata D ca, în baza testamentului falsificat întocmit în numele lui S, să dezbată moștenirea de pe urma acestei defuncte și să emită pe numele său certificatul de moștenitor nr. 155/09.12.2021, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu ale notarului public, consecința fiind obținerea pe nedrept de către inculpat a imobilelor situate în mun. București, B-dul ..., sector 4 și or. Azuga, str. ..., judeţul Prahova, precum și a locului de veci situat în municipiul București, ar întruni elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 C.pen. raportat la art. 297 alin. 1 C.pen. și art. 132 din Legea 78/2000.
2.3. Fapta inculpatului B, constând în aceea că, la 09.12.2021, a determinat-o pe inculpata D să emită în fals, pe numele său, certificatul de moștenitor nr. 155/09.12.2021, atestând în acest fel în mod nereal în ceea ce îl privește pe B calitatea de succesor în drepturi al defunctei S, ar întruni elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 47 C.pen. raportat la art. 321 alin. 1 C.pen.
2.4. Fapta inculpatului B care, la 09.12.2021, i-a determinat pe T și Ţ să declare în fața notarului public D, în cadrul procedurii succesorale, în mod nereal, că au cunoscut-o pe defuncta S și că aceasta nu a avut moștenitori legali și că a întocmit testamentul prin care îl numea legatarul său pe B, declarațiile de martor fiind semnate de inculpata D, ar întruni elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de mărturie mincinoasă în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 47 C.pen. raportat la art. 273 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen.
2.5. Faptele inculpatului B, constând în aceea că:
- la 21.12.2021 și 28.04.2022, a depus la D.I.T.L. Sector 4, respectiv O.C.P.I. Sector 4 certificatul de moștenitor nr. 155/09.12.2021 eliberat în baza unor înscrisuri false de către inculpata D, în scopul înregistrării pe numele său a imobilului din mun. București, B-dul ..., Sector 4, iar la 13.12.2021 și 03.05.2022, a depus la D.I.T.L. Azuga și O.C.P.I. Prahova certificatul de moștenitor nr. 155/09.12.2021 eliberat în baza unor înscrisuri false de către inculpata D, în scopul înregistrării pe numele său a imobilului din or. Azuga, str. ..., judeţul Prahova, operațiuni care să facă posibilă valorificarea imobilelor;
- la 16.05.2022, cu prilejul încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare cu nr. 319, autentificată la BIN U, încheiată cu partea civilă V, având ca obiect apartamentul din mun. București, B-dul ..., sector 4, pentru justificarea dreptului de proprietate asupra imobilului a depus certificatul de moștenitor nr. 155/09.12.2021 eliberat în baza unor înscrisuri false de către D, ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 323 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen.
2.6. Fapta inculpatului B, care, la 16.05.2022, cu prilejul încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare cu nr. 319 autentificate la BIN U, l-a indus în eroare pe numitul V, prin aceea că i-a promis vânzarea apartamentului din mun. București, B-dul ..., sector 4, în baza înscrisurilor de moștenire falsificate, încasând de la persoana vătămată sumele de 20.000 de euro și 9.000 de euro, în total 29.000 de euro, ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen.,
Toate faptele de mai sus cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen. Totodată, s-a reţinut și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 2 C.pen., în raport cu instigarea la infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 C.pen. raportat la art. 297 alin. 1 C.pen. și art. 132 din Legea 78/2000, comisă în concurs ideal cu instigarea la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 47 C.pen. raportat la art. 321 alin. 1 C.pen.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpații A şi B, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că măsura nu mai este necesară, impunându-se revocarea ei.
În acest sens, s-a constatat că la termenele din 19.09.2024 și 17.10.2024 instanța a audiat toți martorii menționați în citativul rechizitoriului despre care se susține că ar avea informații cu privire la faptele imputate inculpaților A şi B (cu excepția martorului O - audiat în legătură cu situația inculpatei A - a cărei declarație dată în cursul urmăririi penale are cinci propoziții și care a arătat că tatăl său a vândut niște terenuri și că nu are nicio pretenție cu privire la acestea).
Într-adevăr, inculpatul B este recidivist, raportat la comiterea unor fapte de înșelăciune asemănătoare, iar inculpata A este bănuită că, deși era suspendată din profesia de notar, a continuat să exercite în fapt profesia respectivă. Cu toate acestea, s-a constatat că în cadrul prezentului proces nu se vor mai desfășura activități procesuale punctuale care să îi privească pe cei doi inculpați.
S-a reținut că, raportat la complexitatea cauzei, se poate observa cu ușurință că prezentul proces va fi de durată. În aceste condiții, menținerea controlului judiciar ar fi lipsită de sens, nemaifiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. Având în vedere că cercetarea judecătorească din cursul judecății în primă instanță nu-i va mai privi pe aceștia, măsura preventivă nu poate fi menținută, fără vreo rațiune concretă și fără vreun reper temporal cuantificabil, doar prin prisma unor circumstanțe personale (s-a subliniat că, în cauză, ulterior înlocuirii arestului la domiciliu cu controlul judiciar, cei doi inculpați au avut o conduită ireproșabilă) și a gravității infracțiunilor.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 362 C.proc.pen., raportat la art. 208 C.proc.pen. și art. 242 alin 2 C.proc.pen., a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpații A și B.
Împotriva încheierii din 21 octombrie 2024 a Curții de Apel București - Secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2/2023/a12, a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Prin motivele formulate, în esenţă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a susţinut că măsura controlului judiciar este în continuare necesară, având în vedere că, în cauză, cercetarea judecătorească nu este încă finalizată, iar anticiparea unei durate extinse a procesului penal nu poate determina revocarea măsurilor preventive.
Este adevărat că, în cauză, au fost administrate probele care îi privesc pe cei doi intimați inculpați, însă, având în vedere că urmează să fie administrate şi alte probe ce privesc ansamblul activității infracționale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a apreciat că măsura preventivă a controlului judiciar își păstrează scopul pentru care a fost luată.
De asemenea, s-a solicitat să fie avute în vedere şi circumstanțele personale ale celor doi intimați inculpaţi, şi anume faptul că intimata A a săvârșit infracțiunile în timp ce se afla sub puterea unei măsuri preventive, iar intimatul B a săvârșit infracțiunile în stare de recidivă.
Totodată, s-a apreciat că măsura controlului judiciar este în continuare proporțională, având în vedere durata acesteia, de un an, perioadă care nu poate să conducă la concluzia că măsura ar fi disproporționată, față de acuzațiile formulate.
Faţă de motivele expuse, în temeiul prevederilor art. 206 C.proc.pen., s-a solicitat admiterea contestației, desființarea în parte a încheierii atacate şi constatarea legalității şi temeiniciei măsurilor preventive luate față de cei doi intimați inculpaţi.
Examinând încheierea contestată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 208 alin. 5 C.proc.pen., în tot cursul judecăţii, instanţa verifică, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri. Dispoziţiile art. 207 alin. 3 – 5 se aplică în mod corespunzător.
În conformitate cu dispoziţiile art. 211 C.proc.pen., condiţia generală pentru luarea și menținerea controlului judiciar este ca această măsură preventivă să fie necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1.
Conform art. 202 alin. 1 C.proc.pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.
Art. 202 alin. 3 C.proc.pen. prevede că orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
De asemenea, potrivit art. 242 alin. 1 C.proc.pen., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.
Prin raportare la dispoziţiile anterior citate, Înalta Curte constată că, la acest moment procesual, nu mai subzistă, cumulativ, temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpații A şi B, cum în mod corect a reţinut şi Curtea de Apel București.
Deși nu se poate conchide în sensul lipsei suspiciunii rezonabile referitoare la săvârşirea infracţiunilor, revocarea măsurii se impune prin constatarea neîndeplinirii condiției de necesitate a menținerii în continuare a controlului judiciar faţă de inculpați, datorită încetării temeiurilor avute în vedere la luarea acestei măsuri, din perspectiva scopului prev. de art. 202 alin. 1 C.proc.pen.
Instanţa constată că existenţa suspiciunii rezonabile referitoare la faptul că inculpații A şi B ar fi săvârşit faptele pentru care sunt cercetați a format obiectul verificării repetate de către judecătorul de cameră preliminară şi de către instanţa de fond, cu ocazia verificărilor periodice.
Analizând actele dosarului, instanţa constată că nu au apărut, sub aspectul probaţiunii administrate în cauză, elemente noi care să releve în privinţa inculpaților A şi B schimbări fundamentale ce ar putea întemeia concluzia că, la acest moment procesual, condiţia suspiciunii rezonabile nu ar mai fi îndeplinită.
Pe de altă parte, se constată că, în raport cu acuzaţiile formulate împotriva inculpaților A (instigare la fals intelectual în formă continuată, 6 acte materiale, prev. de art. 47 raportat la art. 321 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 raportat la art. 297 alin. 1 și art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., 6 acte materiale și aplicarea art. 309 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 C.pen.) şi B (fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. 1 C.pen.; instigare la abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 C.pen. raportat la art. 297 alin. 1 C.pen. și art. 132 din Legea 78/2000; instigare la fals intelectual, prev. de art. 47 C.pen. raportat la art. 321 alin. 1 C.pen.; instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 47 C.pen. raportat la art. 273 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen.; uz de fals în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 323 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen.; înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen., toate faptele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen.), măsura preventivă a controlului judiciar apare ca fiind proporţională strict în raport de gravitatea faptelor, însă acest unic criteriu nu mai poate conduce la menţinerea măsurii preventive, dacă celelalte motive pentru care măsura a fost dispusă, respectiv administrarea probelor în condiţii de obiectivitate, nu mai justifică menţinerea sa.
Totuși, principiul proporţionalităţii impune ca atunci când se ia sau se menţine o măsură preventivă, să se aibă în vedere, în principal, realizarea unui just echilibru între necesitatea de apărare a interesului public într-o societate democratică şi importanţa respectării dreptului fundamental la libertate al oricărei persoane. Or, în considerarea respectării principiului proporţionalităţii, care trebuie analizat în strânsă legătură cu oportunitatea măsurii preventive, evaluarea situaţiei concrete a inculpaților A şi B din prezenta cauză conduce la concluzia că menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar nu mai poate fi justificată.
Examinând cauza din perspectiva necesităţii menţinerii controlului judiciar în vederea realizării scopului avut în vedere la luarea măsurii, respectiv cel al bunei desfăşurări a procesului penal, Înalta Curte constată că, în acest moment, respectiva condiţie (astfel cum este prevăzută de art. 202 C.proc.pen.) nu mai este îndeplinită.
Gravitatea acuzaţiilor şi complexitatea cauzei nu pot susţine, în mod izolat, caracterul necesar al controlului judiciar, în situația în care se constată că există motive relevante şi suficiente pentru a considera că restrângerea libertăţii inculpaților A şi B, chiar şi prin măsura cea mai puţin intruzivă în drepturi, nu mai este necesară. Trebuie avut în vedere și faptul că, potrivit jurisprudenței C.E.D.O. (cauza Guzzardi c. Italiei, hotărârea din 6.11.1980, citată în hotărârea din 25.01.2007 în cauza Sissanis împotriva României), între privarea de libertate şi restricţia libertăţii de circulaţie nu există deosebiri de natură ori de esenţă, ci doar o diferenţă de grad și de intensitate, ceea ce impune examinarea atentă a oricărei măsuri preventive, criteriul gravității acuzațiilor nefiind suficient pentru menținera acesteia.
Revenind la speță, se constată că cercetarea judecatărească este în curs de desfăşurare, la termenele din 19.09.2024 și 17.10.2024 instanța de fond a audiat toți martorii menționați în citativul rechizitoriului despre care se susține că ar avea informații cu privire la faptele imputate inculpaților A şi B (cu excepția martorului O - audiat în legătură cu situația inculpatei A – care a relatat, în cursul urmăririi penale, că tatăl său a vândut nișțe terenuri și că nu are nicio pretenție cu privire la acestea) și nu există niciun indiciu că cei doi inculpaţi ar afecta buna desfăşurare a procesului penal, că s-ar sustrage de la judecată ori că ar pregăti săvârşirea unei alte infracţiuni.
Reprezentantul Ministerului Public a susţinut că cercetarea judecătorească nu este încă finalizată, urmând să fie administrate şi alte probe ce privesc ansamblul activității infracționale, astfel încât măsura preventivă este în continuare necesară,
Instanţa reţine că nu se poate considera, de plano, în lipsa oricărei dovezi, că inculpații ar putea să influenţeze desfășurarea procesului penal. Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere împrejurarea că cercetarea judecătorească nu a fost perturbată, deşi în cauză au fost cercetaţi mai mulți inculpaţi și s-a procedat la audierea unui număr mare de martori, fără ca inculpații A şi B să fi încercat influenţarea martorilor sau să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
În raport cu solicitarea reprezentantului Ministerului Public, în sensul de a se avea în vedere circumstanțele personale ale celor doi intimați inculpaţi, şi anume faptul că intimata A a săvârșit infracțiunea în timp ce se afla sub puterea unei măsuri preventive, iar intimatul B a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă, Înalta Curte constată că, la acest moment, circumstanţele învederate nu reprezintă date relevante pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, presupunerea că doar prin menţinerea controlului judiciar s-ar asigura buna desfăşurare a procesului penal. În cauză, ulterior înlocuirii arestului la domiciliu cu controlul judiciar, cei doi inculpați nu au împiedicat desfăşurarea cercetării judecătoreşti.
Alte elemente care să contureze existența vreunui risc pentru continuarea şi finalizarea procesului penal, de natură a justifica necesitatea menținerii măsurii preventive nu au fost invocate, inculpații A şi B respectând toate obligaţiile impuse conform art. 215 alin. 1 şi alin. 2 C.proc.pen. pe durata măsurii preventive a controlului judiciar.
Drept urmare, luând în considerare stadiul procedurii, conduita manifestată de inculpații A şi B în cursul procesului penal, perioada măsurilor preventive dispuse cu privire la aceștia (măsura arestului preventiv dispusă în decembrie 2022, înlocuită în iunie 2023 cu măsura arestului la domiciliu şi, ulterior, cu măsura controlului judiciar în septembrie 2023), se apreciază că menţinerea măsurii controlului judiciar faţă de inculpații A şi B nu mai este necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei, impunându-se revocarea acestei măsuri.
În consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile reglementate de art. 215 raportat la art. 202 alin. 1 şi 3 C.proc.pen., pentru a se dispune menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de inculpaţii A şi B, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din 21 octombrie 2024 a Curții de Apel București - Secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2/2023/a12.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei vor rămâne în sarcina statului.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. 6 C.proc.pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B, în cuantum de 360 lei, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din 21 octombrie 2024 a Curții de Apel București - Secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/a12.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B, în cuantum de 360 lei, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2024.