Asupra contestației de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 206/2024 din data de 13 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 02.09.2024 de autoritățile judiciare din Italia – Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Milano– Biroul Executări Penale, în dosarul nr. x/2023 SIEP, pe numele persoanei solicitate A (fost B) și, în consecință, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Italia, cu respectarea regulii specialității prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004.
Totodată, în baza art. 104 alin. (6) și 10 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data pronunțării, 13.11.2024 până la data de 12.12.2024 inclusiv, motiv pentru care s-a emis mandatul de arestare, în vederea predării.
Astfel, s-a revocat măsura controlului judiciar, măsură dispusă anterior prin încheierea nr. 63 din data de 01.11.2024, ca urmare a arestării în vederea predării și s-a constatat că în prezenta procedură persoana solicitată a fost privată de libertate începând cu data de 18.10.2024, până la data de 01.11.2024 inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare, nefiind incidentele motive obligatorii sau facultative de refuz.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată A (fost B), cauza fiind înregistrată la data de 25 noiembrie 2024 și repartizată aleatoriu Completului nr. x cu prim termen de judecată la data de 03 decembrie 2024.
În motivele scrise, contestatorul persoană solicitată a reiterat apărările formulate în fața primei instanțe, respectiv faptul că nu i-a fost comunicată hotărârea prin care s-a dispus contopirea pedepselor, că nu a fost prezent la soluționarea cauzei pentru care s-a emis mandatul european de arestare, respectiv că nu sunt descrise faptele în mandatul european de arestare.
Examinând contestația formulată, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:
Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat în mod pertinent și detaliat condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se dispune admiterea sesizării în vederea executării mandatului european de arestare.
Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Din economia dispozițiilor art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la stabilirea incidenței motivelor de refuz ale predării.
În cauză, arestarea și predarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Italia, emis la data de 02.09.2024 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Milano, în dosarul nr. x/2023 SIEP, pentru executarea unei pedepse de 5 ani, 11 luni și 10 zile închisoare.
Înalta Curte constată că în cuprinsul mandatului european de arestare sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis, respectiv mandatul de arestare național emis la data de 02.09.2024 de Italia – Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Milano – Biroul Executări Penale, în dosarul nr. SIEP x/2023, se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care a fost condamnată persoana solicitată, respectiv infracțiunea prev. de art. 110 și art. 337 C. pen. italian, prin sentința 14632/2013 pronunțată în data de 12.12.2013 de Tribunalul Ordinar din Milano, definitivă la 02.02.2014, infracțiunea prev. de art. 110 art. 56 art. 624 art. 625 nr.2, art. 625 nr. 7 C. pen. italian, prin sentința penale nr. 851/2020 pronunțată la data de 12.11.2020 de Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio, definitivă la data de 21.01.2021, infracțiunea prevăzută de art. 110 C. pen. italian, art. 12 alin. (3) lit. d Decretul Legislativ nr. 286/1998, art. 12 alin. (3) ter lit. b Decretul legislativ nr. 286/1998, prin sentința nr. 11349/2021 pronunțată în data de 09.11.2021 de Tribunalul Ordinar din Milano, confirmată prin sentința nr.4242/2023 emisă în 18.05.2023 de Curtea de Apel din Milano, definitivă la 12.12.2023, fiind descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru acestea.
Având în vedere că infracțiunile de mai sus se regăsesc printre cele 32 de infracțiuni care permit predarea, nu mai este necesară verificarea dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 1 și 3 din Legea nr. 302/2004.
Astfel, contrar susținerilor persoanei solicitate referitoare la lipsa descrierii faptelor pentru care se solicită predarea sa, instanța de control judiciar constată că mandatul european de arestare emis pe numele său cuprinde toate informațiile impuse de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condițiilor imperative impuse de lege. Se are în vedere faptul că în toate cele trei mandate europene de arestare se menționează în mod clar că acesta a fost prezent la procesele penale desfășurate împotriva sa, precum și descrierea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea (filele 63-74 din dosarul primei instanțe), prin hotărârea în baza căreia se solicită predarea dispunându-se doar contopirea acestor pedepse concurente.
De asemenea, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile obligatorii de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr.302/2004.
Una dintre criticile contestatorului persoană solicitată se referă la faptul că nu a fost prezent la procesul în care s-a procedat la contopirea celor trei pedepse, care s-ar încadra în motivul opțional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i din Legea nr. 302/2004.
Instanța supremă reține că acest motiv opțional de refuz nu este incident în prezenta cauză, atâta vreme cât acesta vizează situația în care persoana solicitată a fost judecată în lipsă în cauzele în care a fost soluționată acțiunea penală (se observă, așa cum s-a arătat anterior, că persoana solicitată a fost prezentă personal la toate procesele în urma cărora i-au fost aplicate cele trei pedepse), nu și situația în care s-a procedat la contopirea pedepselor, prin hotărârea de executare a pedepselor concurente pronunțată în dosarul SIEP x/2023, în care s-a emis ordinul de executare pentru pedeapsa de 5 ani, 11 luni și 7 zile închisoare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată persoana solicitată A (fost B) împotriva sentinței penale nr. 206/2024 din data de 13 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 300 lei, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A (fost B) împotriva sentinței penale nr. 206/2024 din data de 13 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/54/2024.
Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 300 lei, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 decembrie 2024.