Camera de Consiliu
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acțiunii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. x/3/2024, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României-Camera Deputaților, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei totale de 33530,32 lei, compusă din: 15.485,54 lei reprezentând dobânda legală penalizatoare aplicată indemnizației pentru limita de vârstă datorate de pârât în perioada martie 2021 - iunie 2022, de la scadența fiecărei obligații până la 12.02.2024 data plății efective; 18044,79 lei reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate de pârât cu titlu de indemnizație pentru limita de vârstă din perioada martie 2021 - iunie 2022, calculată conform datelor oficiale ale Institutului Național de Statistică, de la scadența fiecărei obligații până la 12.02.2024 data plății efective.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 4789 din 21 iunie 2024, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ și fiscal.
La pronunțarea acestei hotărâri, Tribunalul a reținut că nu este vorba despre un drept de asigurări sociale, nu se stabilește prin decizie a casei teritoriale de pensii și nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat, nefiind nici drept de natură salarială care să se circumscrie prevederilor art. 269 din Codul muncii.
Această indemnizație reprezintă un beneficiu material specific calității de fost parlamentar care îmbracă forma unui venit din altă sursă care se plătește din bugetul Senatului, nefiind de competența instanțelor de asigurări sociale, ci a instanțelor de contencios administrativ, actele emise având caracteristicile celor administrative individuale.
Astfel, Tribunalul a constatat că, în temeiul prevederilor art. 96 punctul 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competentă material să soluționeze prezenta cauză este Curtea de Apel București - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, având în vedere caracterul accesoriu al drepturilor pretinse în prezenta cauză (dobândă, inflație) care urmează calea dreptului principal.
2.1. Prin sentința civilă nr. 1628 din 10 octombrie 2024, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de reclamant și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări social, a constatat ivit conflict negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ. și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
În motivarea soluției, Curtea a reținut, în raport cu obiectul acțiunii și cu temeiul de drept, că litigiul intră în categoria litigiilor în materie de asigurări sociale câtă vreme reclamantul a supus controlului instanței de judecată modul de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 92/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor.
În raport cu obiectul cauzei și în lipsa unor reglementări speciale, competența de soluționare a cauzei este reglementată de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
În acest context, având în vedere că prin prezentul litigiu se solicită acordarea unor dobânzi legale penalizatoare, respectiv actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate de pârât cu titlu de indemnizație pentru limită de vârstă, Curtea a reținut că în cauză competența în prima instanță aparține secțiilor civile ale tribunalelor, completul specializat în dreptul muncii și asigurărilor sociale în temeiul art. 128 și 129 din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii (în vigoare la data pronunțării instanței) și ale art. 95 C. proc. civ.
Din perspectiva competenței teritoriale, ținând cont de prevederile art. 130 alin. (2) din Legea nr. 360/2023 potrivit căruia „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.” și ținând cont de faptul că pârâtul Parlamentul Românie–Camera Deputaților își are sediul pe raza municipiului București, Curtea a constat că în speță este competent Tribunalul București.
3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competență intervenit în condițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., în raport cu obiectul cauzei și cu dispozițiile legale incidente, reține următoarele.
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul A a solicitat obligarea pârâtului Parlamentul României-Camera Deputaților la plata sumei totale de 33530,32 lei, compusă din: 15.485,54 lei reprezentând dobânda legală penalizatoare aplicată indemnizației pentru limita de vârstă datorate de pârât în perioada martie 2021 - iunie 2022, de la scadența fiecărei obligații până la 12.02.2024 data plății efective; 18044,79 lei reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate de pârât cu titlu de indemnizație pentru limita de vârstă din perioada martie 2021 - iunie 2022, calculată conform datelor oficiale ale Institutului Național de Statistică, de la scadența fiecărei obligații până la 12.02.2024 data plății efective.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență este aceea dacă, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie o competență materială în raport de criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat, sau dacă sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii (în vigoare la data pronunțării instanței).
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8 care reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de față, reclamantul a învestit instanța de judecată cu o cerere prin care solicită obligarea pârâtului la plata accesoriilor aferente debitului principal a cărui plată a fost executată ca urmare a hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/3/2021.
În acest dosar, prin Decizia nr. 710 din 2 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, s-a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale care, în temeiul art. 152 din Legea nr. 263/2010 și al art. 95 C. proc. civ., a soluționat litigiul în complet specializat de asigurări sociale.
În soluționarea conflictului negativ de competență s-a reținut că instanța de contencios administrativ devine competentă doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de legiuitor, iar calitatea emitentului ordinului de încetare a plății pensiei prevăzute de Legea nr. 96/2006 nu este de natură a atrage de plano competența instanței de contencios administrativ, litigiul fiind unul de asigurări sociale reglementat de dispozițiile Legii nr. 263/2010, deoarece obiectul cauzei este reprezentat de drepturile de pensie ale reclamantului. S-a arătat în mod expres faptul că actul contestat nu este un act administrativ, deoarece nu a fost emis în regim de putere publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, având în vedere competența instanței de asigurări sociale în ceea ce a presupus debitul principal la care se raportează pretențiile accesorii din prezentul dosar, instanța competentă să soluționeze cauza este instanța de asigurări sociale.
4. Temeiul legal al soluției adoptate
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, din punct de vedere material și teritorial, în favoarea Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași art. precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A și pe pârâtul Parlamentul României-Camera Deputaților, în favoarea Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 17 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.