Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Obiectul litigiului
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești – Secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/42/2022, reclamanții A și B în contradictoriu cu pârâții Colegiul Medicilor Veterinari din România - Comisia Superioară de Deontologie și Litigii, Colegiul Medicilor Veterinari - Comisia Județeană de Deontologie și Litigii Prahova și C au solicitat anularea hotărârii nr. 41/26.07.2022 emisă de Colegiul Medicilor Veterinari – Comisia Superioară de Deontologie și Litigii, precum și a hotărârii nr. 36/26.03.2021, dată în soluționarea contestației împotriva hotărârii nr. 23/27.06.2019.
1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin sentința civilă nr. 30 din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Ploiești – Secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A și B în contradictoriu cu pârâții Colegiul Medicilor Veterinari din România - Comisia Superioară de Deontologie și Litigii, Colegiul Medicilor Veterinari - Comisia Județeană de Deontologie și Litigii Prahova și C, în favoarea Tribunalului Prahova - Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că obiectul acțiunii deduse judecății este anularea unui act administrativ, emis în mod cert de o autoritate publică, ce funcționează la nivel județean, deci local și nu central, competența materială nu revine curții de apel, ci secției de contencios administrativ a tribunalului, iar din punct de vedere teritorial, raportat la faptul că reclamanții sunt persoane fizice, au obligația potrivit art. 10 alin. (3) teza finală din legea 554/2004 să învestească exclusiv instanța de contencios administrativ de la domiciliul lor, care se află în raza de competență a Tribunalului Prahova.
Prin sentința civilă nr. 1155 din 11 octombrie 2024 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, cauza fiind declinată în favoarea Curții de Apel Ploiești.
Totodată, s-a suspendat din oficiu judecata cauzei și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
În motivarea acestei soluții, Tribunalul a reținut că, la termenul de judecată de 10.10.2023, Curtea de Apel nu a pus în discuție necompetența sa materială, iar aceasta, potrivit art. 131 C. proc. civ., trebuia să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, ci doar în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop. Or, la termenul de 10.10.2023, nu s-a pus în discuție excepția necompetenței materiale, pentru stabilirea competenței nu erau necesare lămuriri ori probe suplimentare, și nu s-a acordat termen în acest scop.
Tribunalul a mai apreciat că, asupra respingerii excepției inadmisibilității acțiunii pentru necompetența generală, se poate pronunța doar instanța care verifică și stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și că, din momentul în care prima instanță sesizată cu această cauză s-a pronunțat în sensul respingerii excepției inadmisibilității, aceasta a devenit astfel competentă să soluționeze cauza.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal.
2.1. Argumente de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza din perspectiva obiectului acțiunii deduse judecății și a momentului la care necompetența materială a fost invocată de instanța inițial investită.
Potrivit dispozițiilor art. 130 C. proc. civ.: „(1) Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii. (2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.”
Totodată, art. 131 alin. (1) C. proc. civ. prevede că „La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.”
Verificând conținutul dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect la termenul de judecată din 10.10.2023, Curtea de Apel Ploiești a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției inadmisibilității acțiunii pentru necompetența generală a instanței, invocată de pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari – Comisia Superioară de Deontologie și Litigii, iar ca urmare a respingerii acestei excepții a invocat ulterior, din oficiu, excepția necompetenței materiale.
Prin urmare, Înalta Curte reține că a fost respectat momentul până la care instanța inițial investită putea să invoce necompetența materială, astfel cum permit dispozițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ. și, față de obiectul acțiunii deduse judecății care constă în anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, competența materială revine secției de contencios administrativ a tribunalului în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții persoane fizice, în conformitate cu art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B și A în contradictoriu cu pârâții Colegiul Medicilor Veterinari – Comisia Județeană de Deontologie și Litigii Prahova, Colegiul Medicilor Veterinari din România – Comisia Superioară de Deontologie și Litigii și C, în favoarea Tribunalului Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 30 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.