Asupra căii de atac de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal, la data de 07.12.2022 sub dosar nr.x/2/2022, reclamantul-contestator A a formulat contestație în anulare împotriva Sentinței civile nr.1329 din 01.10.2021, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2/2021.
Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința civilă nr. 210 din data de 09 februarie 2023 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul-reclamant A, împotriva Sentinței civile nr.1329/01.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.
În dispozitivul sentinței prima instanță a indicat calea de atac a recursului, exercitat în termen de 15 zile de la comunicare.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri - Sentința civilă nr. 210 din data de 09 februarie 2023 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal - a formulat apel reclamantul A, apreciind că această sentință este injustă, nelegală, nemotivată în fapt și în drept.
În dezvoltarea criticilor sale, apelantul – reclamant reia situația de fapt, expunând critici ce vizează chestiuni legate de modul de administrare a probelor și a soluțiilor dispuse de organele de urmărire penală, dar și cu privire la nelegalitatea și netemeinicia sentinței civile nr. 1329/2021, ce vizează anularea rezoluției Inspecției Judiciare.
În final, cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 470 C. proc. civ. și art. 6 din CEDO.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimata - pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat a de constata nulitatea recursului și a se anula recursul.
Răspunsul la întâmpinare.
Apelantul - reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, reluând aspecte ce vizează fondul litigiului.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Demersul judiciar dedus judecății are ca obiect anularea Rezoluției emise de Inspecția Judiciară în temeiul art. 45 alineat 4 din Legea nr.317/2004, republicată, încadrându-se în litigiile specifice materiei contenciosului administrativ.
Art. 20 alin. (1) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, lege specială în materie, stabilește, derogând de la norma generală procedural civilă, pentru hotărârile judecătorești pronunțate în prima instanță, calea de atac a recursului, declarat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
Totodată dispozițiile art. 45 ind. 1 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 prevăd că Hotărârea Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare.
Prin hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac, Curtea de Apel București a respins contestația în anulare promovată de reclamantul A împotriva sentinței de fond, ca inadmisibilă, în cuprinsul dispozitivului hotărârii fiind menționată în mod corect calea de atac a recursului ce poate fi exercitată în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, raportat la dispozițiile art. 508 alineat 4 C. proc. civ., în condițiile în care sentința atacată a fost supusă tot căii de atac a recursului, conform art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 și art. 45 ind. 1 alin. (6) din Legea nr. 317/2004.
Deși corect indicată în cuprinsul sentinței atacate calea de atac legală a recursului, reclamantul A a înțeles să declare apel în cauză.
Astfel, Înalta Curte apreciază că, prioritar, se cere a fi analizată admisibilitatea căii de atac declanșate, în raport de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.554/2004 coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., privind principiul legalității căii de atac, potrivit căruia „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.
Instanța de control judiciar reține, totodată, considerentele și dispozitivul Deciziei nr.19 din 24 octombrie 2016 pronunțate în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul competent să judece recursul în interesul legii, cu privire la o eventuală calificare a căii de atac în recurs, în temeiul prevederilor art. 22 alin. (4) și art. 152 C. proc. civ., conform cărora, „Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă” și, respectiv, „Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.”.
În considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 19/2016 date în recursul în interesul legii, care a analizat sfera de aplicare a dispozițiilor art. 457 alin. (4) C. proc. civ., în care legiuitorul vorbește expres despre recalificarea căii de atac s-au reținut următoarele:
„Astfel, în viziunea codului, judecătorul, iar nu partea, este cel care dă calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, posibilitatea ca părțile prin acordul lor să determine calificarea juridică fiind reglementată special [art. 22 alin. (5) C. proc. civ.] și fiind, astfel, de strictă aplicare.
Ca atare, recalificarea căii de atac este operațiunea pe care o face instanța sesizată, prin raportare la o calificare inexactă, făcută tot de către o instanță de judecată, în cuprinsul hotărârii atacate, iar nu de către parte în cuprinsul căii de atac formulate. În acest din urmă caz nu are loc o recalificare a căii de atac, ci o calificare, prin aplicarea art. 22 alin. (4) raportat la art. 152 C. proc. civ.
În al doilea rând, alin. (4) trebuie interpretat în contextul art. din care face parte, art. 457 C. proc. civ., intitulat "Legalitatea căii de atac". Astfel, primele două alineate consacră expres principiul legalității căii de atac, principiu ce este conturat prin opoziție cu eventualele mențiuni inexacte din cuprinsul hotărârii. Așa cum se reține în doctrină, prin alin. (3) al art. 457 C. proc. civ. s-a adus un "corectiv, pentru ca partea ce a dat crezare hotărârii judecătorului să nu fie prejudiciată în cazul în care judecătorul a greșit". Alineatul (4), introdus ulterior, nu putea reprezenta decât tot o încercare de înlăturare a unei posibile vătămări în cazul existenței unei mențiuni inexacte în dispozitivul hotărârii atacate referitor la calea de atac prevăzută de lege, o astfel de interpretare fiind concordantă cu prevederile art. 47 și 48 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare.”.
Prin dispozitivul deciziei menționate, Completul competent să judece recursul în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a decis următoarele:
„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, stabilește că:
Dispozițiile art. 457 alin. (4) C. proc. civ. nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate.
În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate, instanța de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispozițiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) C. proc. civ..
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) C. proc. civ..”
Decizia nr.19/2016 este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., ceea ce înseamnă că nu pot fi ignorate dezlegările în drept ale instanței supreme.
Raportat la considerentele și la dispozitivul deciziei menționate, Înalta Curte reține că recalificarea s-ar impune numai în măsura în care s-ar fi menționat eronat calea de atac în cuprinsul hotărârii atacate, ceea ce nu este cazul, în condițiile în care în hotărârea Curții de Apel București s-a menționat în mod legal că poate fi atacată cu recurs.
De asemenea, în măsura în care cererea nu conține suficiente elemente care să permită instanței să califice calea de atac formulată drept cea prevăzută de lege, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ.
În consecință, urmează a se da eficiență dispozițiilor legale relevante în rezolvarea excepției inadmisibilității căii de atac a apelului declarat și a respecta interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, procedând la verificarea modului în care această decizie este incidentă în litigiu.
În cauză, Înalta Curte examinând conținutul cererii de apel formulate de reclamant se constată că acesta a solicitat admiterea apelului, întemeindu-și cererea în drept pe dispozițiile ”art. 470 - 472 C. proc. civ., prin realizarea unei reaprecieri a întregului material probator administrat în cauză. Multe din criticile formulate de apelantul – reclamant vizează modul de administrare a probelor și a soluțiilor dispuse de organele de urmărire penală, partea exprimându-și nemulțumirea mai degrabă cu privire la soluția pronunțată în cadrul sentinței civile nr. 1329/2021, ce vizează anularea rezoluției Inspecției Judiciare, fără a formula și critici de nelegalitate la adresa soluției de respingere a contestației în anulare, ca inadmisibilă.
Se constată, așadar, că, din dezvoltarea criticilor formulate rezultă că acestea nu vizează aspecte de legalitate, ci de temeinicie, neputându-se decela niciun motiv de nelegalitate a sentinței atacate care să poată fi încadrat în vreunul dintre motivele de casare reglementate, expres și limitativ, ca motive de recurs, la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în raport cu cele statuate prin Decizia nr. 19/2016, care a stabilit că este absolut necesar ca cererea să cuprindă suficiente elemente care să permită instanței să califice calea de atac declarată ca fiind cea prevăzută de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge apelul formulat de reclamantul A, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamantul A împotriva Sentinței civile nr. 210 din data de 9 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 396 raportat la art. 402 C. proc. civ., astăzi, 10 septembrie 2024.