Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., „prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”.
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. X/105/2021 reclamantul A a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean B, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să îi comunice o copie certificată a fișei de post a domnului C pentru perioada în care a deținut funcția de inspector școlar general al IȘJ B, precum si obligarea paratului la plata de daune morale în cuantum de 5000 RON .
Prin Sentința nr. 201/24.02.2022 Tribunalul Prahova – Secția a II-a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean B, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii, cu consecința admiterii acțiunii, invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 și 8 Noul C. proc. civ.
Hotărârea atacată cu recurs
Prin Decizia nr. 328 pronunțată în data de 3 aprilie 2024, Curtea de Apel Ploiești- Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția perimării și a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamantul A, împotriva Sentinței nr. 201 din data de 24 februarie 2022 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN B.
Cererea de recurs dedusă judecății
Împotriva acestei hotărâri – Decizia nr. 328 pronunțată în data de 3 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești- Secția Contencios Administrativ și Fiscal - a declarat recurs reclamantul A.
În cadrul motivelor de recurs a susținut recurentul – reclamant că sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
Deși cererea de recurs i-a fost comunicată în termenul legal, intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean B nu a formulat întâmpinare la recursul promovat de reclamantul A , astfel cum impun dispozițiile art. 471 ind. 1 alin. 3 C. proc. civ. incidente și în cazul recursului, conform art. 490 alineat 2 și art. 494 din același act normativ.
Procedura de soluționare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2) art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 ind. 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 05.09.2024, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 22.10.2024, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, luând act de solicitarea recurentului-reclamant, de judecare a cauzei în lipsă, din oficiu invocă excepția tardivității promovării recursului și, având în vedere dispozițiile art. 248 C. proc. civ., reține dosarul pentru a se pronunța mai întâi pe acest aspect, ce poate face de prisos cercetarea în fond a recursului.
Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 C. proc. civ.
Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurentul –reclamant pe fondul recursului declarat împotriva Deciziei nr. 328 pronunțată în data de 3 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești- Secția Contencios Administrativ și Fiscal, Înalta Curte va verifica mai întâi dacă a fost respectat termenul de declarare a recursului, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit acestui text de lege: „Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare (…)”.
Prin dispozițiile din Codul de procedură civilă, legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
În speță, prin recursul formulat, se atacă o hotărâre prin care s-a constatat perimarea, împotriva căreia legiuitorul, prin dispozițiile anterior menționate, respectiv art. 421 alin. 2 C. proc. civ. a prevăzut calea de atac a recursului „în termen de 5 zile de la pronunțare”.
Înalta Curte, verificând actele și lucrările dosarului, sub aspectul respectării acestui termen, constată că, raportat la data pronunțării hotărârii recurate, 03.04.2024, cele 5 zile prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului s-au împlinit la data de 09.04.2024, aceasta fiind ultima zi în care partea mai putea declara recurs, termenul pentru motivarea acestuia curgând apoi de la comunicare, conform art. 487 alin. 1 coroborat cu art. 470 alin. 5 C. proc. civ.
Cum din actele dosarului, respectiv extrasul e-mailului ce însoțește cererea de recurs, extras atașat la fila 12 dosar, reiese data de 12.05.2024, ca și dată de declarare a recursului, Înalta Curte constată că exercitarea acestei căi de atac s-a făcut cu depășirea termenului legal cu încălcarea termenului legal, imperativ și de decădere prevăzut de art. cu încălcarea termenului legal, imperativ și de decădere prevăzut de art., imperativ și de decădere, care s-a împlinit la 09.04.2024, hotărârea căpătând caracter definitiv.
Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.
Deopotrivă, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 487 alin. 1 C. proc. civ., ce prevăd că „ Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. 5, aplicabile și în recurs” precum și dispozițiile art. 489 alin. 1 din același act normative, conform cărora „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal...”
Se constată, așadar, că aceste norme instituie în sarcina recurentului obligația de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătorești într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, declararea recursului după împlinirea termenului legal, atragând sancțiunea nulității acestuia, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ.,
În cauză, astfel cum s-a reținut anterior, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:
„(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.”
Cum în cauză recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv declarat, aplicându-se astfel și sancțiunea juridică a decăderii părții din dreptul de exercitare a acestei căi de atac, sancțiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Pe cale de consecință, neexercitarea dreptului procesual - în speță, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul promovat de reclamantul A, ca tardiv formulat, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul promovat de reclamantul A împotriva Deciziei nr. 328 din data de 3 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 22 octombrie 2024.