Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 22 februarie 2023, sub nr. x/43/2023, reclamanta A, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Serviciul Român de Informații – Casa de Pensii Sectorială reprezentată de Direcția Juridică – Unitatea militară 0198 București, a solicitat instanței ca prin sentința pe care o va pronunța:
- să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei;
- să dispună obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de OUG nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 31.05.2010 și HG nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41 din data de 13.01.2023;
- să dispună obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informații la restituirea sumelor reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de OUG nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41 din data de 13.01.2023, art. 1 și art. 2 conform gradului de colonel deținut, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din OG nr. 13/2011.
De asemenea, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din OUG nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și 5 și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează OUG nr. 59/2017 în ansamblul său.
2. Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 76 din 09 iunie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția a -II-a de civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: Admite excepția inadmisibilității cererii și, în consecință, respinge, ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informații, având ca obiect obligația de a face.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea cu reținere a sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii reclamantei-recurente.
În motivarea recursului, arată, în esență, că instanța a apreciat eronat ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, pe considerentul că cererile formulate de recurenta-reclamantă în cuprinsul acțiunii nu se subsumează dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr,554/2004 și, în consecință, nu poate primi dezlegare în această cale procedurală, partea având la dispoziție cadrul general, respectiv o acțiune de drept comun eventual însoțită de o excepție de neconstituționalitate potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992 și remediu procesual prevăzut de art. 509 C. proc. civ.
Consideră că această abordare este greșită deoarece vătămarea suferită de reclamantă în dreptul său de pensie s-a produs ca efect al adoptării de către Guvernul României a OUG nr. 59/2017 și respectiv al aplicării prevederilor acesteia de către Casa de Pensii Sectorială a SRI, cele două entități neputând fi separate nici în procesul generării prejudiciului, nici în cel al reparării acestuia.
Susține că, prin capetele de cerere principale a solicitat constatarea de către instanță a vătămării dreptului la pensie al reclamantei, de către pârâții-intimați, prin emiterea OUG nr. 59/2017 de către Guvemul României și aplicarea dispozițiilor ei din cap. VII de către Casa de Pensii Sectorială a SRI care reprezintă o operațiune administrativă ce i-a creat reclamantei un prejudiciu material cuantificabil financiar doar la nivelul Casei de Pensii Sectoriale a SRI, datorită faptului că toate operațiunile din cadrul Serviciului, inclusiv cele financiarse subsumează principiului confidențialității și secretizării activității ele constituind secrete de stat/de serviciu, după caz.
De asemenea, a solicitat dispunerea de către instanță a reparării prejudiciului respectiv de către Casa de Pensii Sectorială a SRI, singura în măsură să îl calculeze și punerea fondurilor financiare necesare la dispoziția ei, de către Guvernul României, având în vedere că pensiile militare se plătesc integral de la bugetul de stat, ceea ce presupune din nou imposibilitatea disocierii celor doi pârâți-intimați.
Precizează recurenta-reclamantă că, pentru ca cele două capete de cerere să poată fi realizabile, este necesară declararea neconstituționalității dispozițiilor art. VII din OUG nr. 59/2017, motiv pentru care, cererea de chemare în judecată a fost însoțită de excepția de neconstituționalitate, pe care instanța de fond, în mod greșit, nu a luat-o în analiză, considerând-o eronat ca fiind singurul petit principal și nu secundar, subsumat celor principale enumerate mai sus, așa cum este, de fapt.
În ce privește, concluzia instanței de fond de a reține că ”niciunul din petiturile formulate de reclamantă nu poate fi subsumat dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004” apreciind că reclamanta a învestit greșit instanța de contencios administrativ, recurenta arată că, raportat la temeiul juridic și cauza cererii de chemare în judecată, judecată, că este învestită cu o cerere formulată în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea 554/2004, astfel că, raportat la dispoziţiile art. 9 și art. 10 alin. (l) și alin. (3) din Legea 554/2004, instanţa de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel este competentă general și material în soluţionarea prezentei cauze.
Din analiza cadrului normativ prezentat se desprinde în mod clar concluzia potrivit căreia ordonanțele de urgență ale Guvernului nu sunt acte administrative, ci acte cu putere de lege, adoptate de către Guvern prin delegarea intervenită în condițiile art. 115 din Constituția României și puse în aplicare prin operațiuni administrative de către entitățile abilitate, în speța de față Casa de Pensii Sectorială a SRI, cu privire la care, prin art. 126 alin. (6) din Constituția României și art. 9 și art. 10 din Legea 554/2004, legiuitorul a optat pentru încadrarea acțiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa obligației de reparare a vătămării produse prin însăși adoptarea ordonanței declarate ulterior neconstituțională și a actelor administrative în aplicarea acesteia.
4. Apărările intimatei
Intimatele-pârâte Serviciul Român de Informații și Casa de Pensii Sectorială reprezentată de Direcția Juridică-Unitatea Militară 0198 București au formulat întâmpinare comună prin care au solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În motivare, intimatele-pârâte susțin că soluția pronunțată de instanța de fond (respingerea ca inadmisibilă a acțiunii) a fost dată cu respectarea reglementărilor legale în materie întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea poate fi sesizată cu excepția de neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare. Or, în cazul de față, dispozițiile din OUG nr. 59/2017 criticate de recurenta-reclamantă au fost abrogate implicit prin adoptarea OUG nr.114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, care a modificat în totalitate conținutul art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.
Astfel, având în vedere faptul că recurenta-reclamantă solicită sesizarea Curții privind neconstituționalitatea unor prevederi care nu mai produc efecte juridice, fiind abrogate de prevederile OUG nr. 114/2018, nu sunt întrunite condițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în ceea ce privește sesizarea CCR, un astfel de demers fiind inadmisibil.
Totodată, precizează că sesizarea Curții trebuie să vizeze, potrivit aceluiași art. 29 alin. (1) menționat anterior, dispoziții care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Or, dreptul de pensie al recurentei-reclamante a fost deschis cu data de 01.06.2010, în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, prin emiterea deciziei de pensie nr. 90328 din 02.07.2010, astfel încât dispozițiile OUG nr. 59/2017 privind modificările aduse art. 60 referitoare la stabilirea drepturilor de pensie, nu au fost aplicabile în cazul reclamantei.
În lipsa unei acțiuni având ca obiect principal o cerere subsumată dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu este admisibilă o cerere având ca finalitate accesarea mecanismului procedural prevăzut de art. 9 alin. (1) din același act normativ. În egală măsură, apreciază că sancțiunea inadmisibilității cererii este deopotrivă aplicabilă și în situațiile în care, deși sunt formulate petite care din perspectiva părții corespund situațiilor reglementate de an. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, instanța constată că aceste petite sunt formal deduse judecății, neputând fi soluționate ca atare pe fond, fie din perspectiva cadrului procesual, fie ca urmare a verificării noțiunilor reglementate explicit de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
În cazul dedus judecății cererea formulată de reclamantă are un singur petit principal: excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din OUG nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și 5 și ale art. 79 alin. (1) din Constitutie.
Cum recurenta-reclamantă contestă vătămarea drepturilor sale doar ca efect al modificărilor legislative aduse de OUG nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, întreaga motivare a cererii de chemare în judecată conținând în exclusivitate argumente împotriva actului normativ emis de Guvernul României.
Pe de altă parte, în dezlegarea chestiunilor de fond, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut în mod corect faptul că, formulată ca un petit distinct, în raport de o altă persoană decât emitentul actului, cererea de despăgubiri a părții reclamante nu se subsumează dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și, în consecință, nu poate primi o dezlegare în această cale procedurală, partea având la dispoziție cadrul general, respectiv o acțiune de drept comun eventual însoțită de o excepție de neconstituționalitate potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și remediu procesual prevăzut de art. 509 C. proc. civ.
Cu privire la solicitarea recurentei-reclamante la obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute din pensie, consideră că acest capăt de cerere este inadmisibil întrucât reclamanta solicită, în fapt, repararea pretinsului prejudiciu de către pârâți.
În această privință, apreciază că sunt aplicabile prevederile art. 35 C. proc. civ. care stipulează că cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistentei unui drept iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Intimatul-pârât Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea cererii de recurs ca nemotivată și în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.
Intimata-pârâtă apreciază că recursul este nul în raport cu dispozițiile art. 489 C. proc. civ. motivele invocate neîncadrându-se în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Pe fondul cererii, solicită respingerea acestuia ca nefondat întucât argumentele recurentei-reclamantă nu se circumscriu motivelor de casare expres și limitativ prevăzute în cuprinsul acestui text de lege.
Din analiza sentinței recurate, soluția pronunțată de prima instanță este deasupra oricăror critici ale recurentei-reclamantă, judecătorul fondului prezentând în amănunt, de o manieră concretă, raționamentul logico-juridic care, prin raportare la situația de fapt și de drept constatate, au determinat respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată.
Astfel, se observă că judecătorul fondului a expus în detaliu, în considerentele hotărârii, situația de fapt analizată, pe care a încadrat-o în drept, a enumerat argumentele părților față de care și-a expus punctul de vedere și a prezentat raționamentul logico-juridic pe care și-a fundamentat decizia.
Recurenta-reclamantă a formulat răspunsla întâmpinările formulate în cauză.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurul este fondat pentru considerentele ce vor urma:
Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Serviciul Român de Informații – Casa de Pensii Sectorială reprezentată de Direcția Juridică – Unitatea militară 0198 București, a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere în despăgubiri, întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat ca instanța să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, referitoare la actualizarea pensiei, să dispună obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de OUG nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 31.05.2010 și HG nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41 din data de 13.01.2023 și să dispună obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informații la restituirea sumelor reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de OUG nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41 din data de 13.01.2023, art. 1 și art. 2 conform gradului de colonel deținut, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din OG nr. 13/2011.
Cererea de chemare în judecată a fost însoțită de cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din OUG nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție.
Prin sentința recurată, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii, respingănd-o ca inadmisibilă apreciind că toate capetele de cerere exced dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la recursul formulat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că, deși a fost indicat doar motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivele dezvoltate prin cerere se încadrează și în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Respingănd cererea reclamantei ca inadmisibilă, instanța de fond a reținut că, în ce privește obligația de reparare a vătămării produse prin adoptarea ordonanțelor neconstituționale cadrul procesual, sub aspectul laturii pasive, în acțiunea privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, se determină conform art. 9 din Legea nr. 554/2004 strict prin raportare la pârâtul Guvernul României, care este autoritatea publică emitentă a dispozițiilor criticate pentru neconstituționalitate.
Reținând că cererea de acordare a despăgubirilor este formulată în contradictoriu cu o altă persoană (Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informații) decât emitentul actului afirmativ nelegal (Guvernul României), instanța de fond constată că, prin însuși modul de redactare al cererii de chemare în judecată, partea exclude ipoteza premisă în care vătămarea este rezultatul adoptării ordonanței Guvernului.
Susține instanța de fond că, întrucât o cerere de reparare a unui prejudiciu produs de un act nelegal este indisolubil legată de invocarea vătămării produse de conduita proprie a emitentului actului, în cazul în care repararea prejudiciului se solicită în contradictoriu cu o altă persoană decât emitentul actului, prin demersul procesual al părții se rupe legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită (în sens larg, constând în emiterea actului nelegal) și producerea unei vătămări, cererea de despăgubiri a părții reclamante nu se subsumează dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și, în consecință, nu poate primi o dezlegare în această cale procedurală, partea având la dispoziție cadrul general, respectiv o acțiune de drept comun eventual însoțită de o excepție de neconstituționalitate potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și remediu procesual prevăzut de art. 509 C. proc. civ.
În ceea ce privește petitul având ca obiect constatarea unei vătămări, instanța de fond a reținut că acesta nu se subsumează dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care reglementează acțiunii în realizare, specifice contenciosului administrativ, cererea formulată vizând în fapt o ipoteză premisă ce se verifică de instanță în aplicarea dispozițiilor art. 9 din Legea 554/2004 și nu o cerere de poate fi admisă ca atare, respectiv petit distinct.
Și în ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, instanța de fond a reținut aceasta nu poate fi subsumată dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cererea neputând fi valorificată ca o cerere vizând realizarea unei operațiuni administrative.
Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Reținând că cererea de acordare a despăgubirilor este formulată în contradictoriu cu o altă persoană (Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informații) decât emitentul actului afirmativ nelegal (Guvernul României) și că, prin însuși modul de redactare al cererii de chemare în judecată, partea exclude ipoteza premisă în care vătămarea este rezultatul adoptării ordonanței Guvernului, instanța de fond a incălcat dispozitiile art. 22 alin. (3) Noul C. proc. civ. care prevede expres că judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii.
În speță, dat fiind caracterul cererii de chemare în judecată, posibilitatea introducerii în cauză a altor persoane de către instanță precum și cazurile și condițiile în care își poate exercita concret această posibilitate este reglementat de art. 161 din Legea nr.554/2004 potrivit căruia - Când raportul juridic dedus judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța în fond.
Înalta Curte reține că deși a constatat că raportul juridic dedus judecății prin cererea de acordare a despăgubirilor pentru repararea vătămării produse prin adoptarea ordonanței invocate ca neconstituționale impune introducerea în cauză, mai precis extinderea acestui capăt de cerere, și cu privire la Guvernul României, instanța de fond nu a pus în discuția părților această necesitate încălcând dispozițiile privind rolul activ al judecătorului cuprinse la art. 22 alin. (3) Noul C. proc. civ. raportate la a art. 161 din Legea nr. 554/2004.
În ce privește petitul având ca obiect constatarea unei vătămări prin care instanța de fond a reținut că acesta nu se subsumează dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât cererea formulată vizează în fapt o ipoteză premisă ce se verifică de instanță în aplicarea dispozițiilor art. 9 din Legea 554/2004 și nu un petit distinct care să poată fi admis ca atare, instanța de fond i-a dat o calificare întrucât, chiar dacă reclamanta a formulat o solicitare expresă în acest sens, instanța avea posibilitatea calificării acestuia.
Concluzionând, Înalta Curtea reține că, față de cele arătate, instanța de fond avea obligația de a pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane, prin extinderea cadrului procesual pasiv și de a proceda la o analiză pe fond a cauzei.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea urmează a dispune, în conformitate cu prevederile art. 497 din C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În rejudecare, urmează a se pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane, prin extinderea cadrului procesual pasiv și, dacă una dintre părți nu se opune, de a soluționa cauza pe fond. În ce privește cererea privind obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, instanța de fond urmează să o analizeze în raport cu cererea privind acordarea despăgubirilor.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A împotriva sentinței nr. 76 din 9 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE: