Hearings: July | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The the Administrative and Tax Litigations Chamber

Decizia nr. 5073/2024

Sedinta publica de la 7 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii. Hotărârea instanței de fond

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, la 08.08.2019, sub nr. x/2/2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul A.

Prin Sentința civilă nr. 571 din 4 aprilie 2023, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului A de colaborator al Securității.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul A a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, respectiv constatarea faptului că nu a avut calitatea de colaborator al Securității.

Recurentul-pârât a susținut că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 2 lit. b din OUG nr.24/2008.

În dezvoltarea criticilor de recurs, a arătat că cele 6 înscrisuri sub semnătură privată depuse la dosar, respectiv: actul numit „angajament” din data de 29.04.1987; nota informativă nr. 003/29.04.1987; nota de relații nr. 002/29.04.1987; nota informativă nr. 001/29.04.1987; nota din 21.04.1987, fară număr de înregistrare; nota din 21.04.1987, fară număr de înregistrare, date cu ocazia ridicării și, respectiv, predării pașaportului, nu sunt acte întocmite voit de către recurent care să fi dus sau care ar fi putut duce la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nefiind încălcate prevederile art. 17 (dreptul la viață privată) și nici ale art. 19 (dreptul la libera exprimare) din Pactul International privind drepturile Civile și Politice.

Totodată, a susținut că nu a denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar ceea ce a reținut instanța de fond în considerente (pag.8 alin. (3) nu corespunde conținutului înscrisurilor mai sus arătate.

Astfel, referitor la nota informativă din 21.04.1987, a arătat că această discuție nu a încurajat nicio altă persoană în a avea atitudini împotriva regimului comunist, ci prezenta un echilibru între avantaje și dezavantaje în traiul din fiecare țară, comunistă sau occidentală, fiind arătat concret că există dezavantaje majore în modul de viață occidental.

Instanța de fond a interpretat trunchiat această notă informativă, în defavoarea recurentului, reținând că această comparație, făcută în discuțiile avute între nivelul de trai din Germania și nivelul de trai din statele occidentale, era de natură să aducă persoana care făcea astfel de afirmații în atenția organelor de securitate, când, în realitate, erau comparate dejavantajele traiului din România cu dezavantajele traiului din Germania, fară a se concluziona că e mai avantajos să trăiești în Germania.

În ceea ce privește nota informativă din 29.04.1987, recurentul a susținut că cele consemnate în cuprinsul acesteia nu au dus și nu puteau duce la îngrădirea drepturilor și libertăților tuturor cetățenilor din localitatea (...), deoarece recurentul a relatat unele nemulțumiri generale despre contractele pe care erau obligați să la încheie cu statul cu privire la animale. Nu a denunțat o activitate sau atitudine anticomunistă, ci doar o relatare a unei situații nemulțumitoare.

Recurentul-pârât a susținut că, din informațiile cuprinse în cele 5 note, se poate concluziona că a adus la cunoștință organului de poliție doar opinii și păreri ale unor persoane din localitate, și nu atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv nemulțumiri ale cetățenilor din comună referitoare la condițiile de trai. Aceste opinii ale cetățenilor comunei nu se pot confunda sau asimila unor atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar faptul că a făcut cunoscute securității aceste opinii ale cetățenilor nu putea avea drept consecință îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Or, este de notorietate faptul că pentru simpla exprimare a unei nemulțumiri, neurmată de o manifestare concretă, ostilă regimului comunist, nu au fost aplicate sancțiuni care să îngrădească viață privată sau libera exprimare.

În consecință, susținerile reclamantului în sensul că notele depuse la dosar ar fi putut crea probleme persoanelor arătate în cuprinsul acestora, persoana denunțată putând să facă obiectul unor investigații suplimentare ale securității, nu au un suport real.

În continuare, recurentul-pârât a susținut că acestea sunt singurele înscrisuri ce se susține că au fost scrise și semnate de către pârât, restul înscrisurilor depuse în probațiune la dosar fiind înscrisuri ce emană de la terțe persoane, astfel, susținerea intimatei-reclamante cu privire la faptul că ar exista dovezi depuse la dosar referitoare la activitatea de informator pentru intervalul de timp 1987-1989 este nefondată, cele 6 înscrisuri mai sus arătate fiind toate din aprilie 1987.

În ceea ce privește ordinea în care se susține că ar fi scris notele de informare, recurentul-pârât a susținut prezumția întocmirii fictive a dosarului de colaborator al securității, în sensul că întâi sunt scrise două „note” în 21.04.1987, iar în 29.04.1987 a fost scris și semnat actul numit „angajament", alte 2 note, numite „informative” și o notă „de relații”, acestea fiind toate înscrisurile găsite în dosarul de colaborator al securității întocmit pe numele pârâtului. Or, este de notorietate faptul că notele informative și de relații erau date de colaboratorii securității după ce aceștia acceptau să facă parte din sistem, și nu înainte.

Deși se susține că ar fi fost recrutat la data de 29.04.1987 în calitate de informator al securității, după această dată pretinsă a recrutării, nu mai există nici o notă informativă sau de relații pretins scrisă sau semnată de către pârât. Or, acest aspect dovedește susținerile recurentului în sensul că nu a avut nici o intenție de a fi colaborator al securității, înscrisurile mai sus arătate fiind date cu ocazia ridicării pașaportului de mic trafic, iar cuprinsul lor nu putea aduce nici o atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În acest context, apreciază că instanță de judecata a extins înțelesul noțiunii de persoană care a colaborat cu securitatea, ajungandu-se la situații neavute în vedere de legiuitor la emiterea actului normativ, respectiv o extindere a situațiilor de încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, care nu a existat în realitatea comunistă prin declarații date în forma celor de mai sus.

Recurentul-pârât a mai arătat că, deși se susține că ar fi fost recrutat de către IJS Satu Mare pentru „cunoașterea activității, comportării, preocupărilor și natura relațiilor pe care le au posesorii permiselor de mic trafic, atât în țară, cât și în străinătate”, s-au depus înscrisuri prin care se susține că ar fi denunțat unele opinii ale personelor din localitate, fară nici o legătură cu posesorii permiselor de mic trafic, ceea ce creează încă o data prezumția fictivității întocmirii dosarului ce face obiectul analizei în prezenta cauză.

În ceea ce privește nota din data de 21.04.1987, prin care a fost adusă la cunoștință Postului de Miliție Căpleni faptul că, la balul din localitatea (...), un tânăr din localitatea (...) a provocat un scandal destul de mare, lovind mai mulți tineri din sat și provocând și pe alți tineri să facă scandal, recurentul a arătat că fapta nu are legătură cu regimul comunist, fiind reclamată o faptă sancționată atât în regimul comunist, cât și în cel democratic, care nu era îndreptată împotrivă regimului totalitar comunist, astfel că nu intră în discuție încălcarea prevederilor art. 17 și 19 din Pactul International privind drepturile Civile și Politice și nici incidența prevederilor art. 2 lit. b teza I din OUG nr. 24/2008.

Referitor la reținerile din considerente privind măsurile dispuse de către subofițerul de legătură din cadrul postului de miliție local, prin care i-a trasat sarcini neurmate de executare, recurentul-pârât a susținut că sunt o probă în favoarea sa, întrucât, atât timp cât nu a urmat nici una din sarcinile trasate, este evident că nu a dorit și nu a fost efectiv colaborator al securității.

3. Apărările formulate

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul-pârât A a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reluat susținerile din memoriul de recurs.

De asemenea, a precizat că a înțeles să invoce dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 Cod procedura civila raportat la faptul că instanța de judecată a extins dincolo de raționamentul legiuitorului aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008, respectiv la situații comune, obișnuite în regimul comunist, în baza unei prezumții absolute că înscrisurile întocmite au avut ca scop îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, deși, în realitate, au avut ca scop obținerea pașaportului de mic trafic.

În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a precizat că hotararea instanței de fond cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința recurată, actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale incidente, cu argumentele prezentate de recurentul-pârât și cu apărările intimatului-reclamant, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu o cerere prin care a solicitat să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât A.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, recurentul-pârât formulând critici de nelegalitate din perspectiva greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 2 lit. b O.U.G. nr.24/2008, critici subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Înalta Curte apreciază că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., invocate de recurentul-pârât, întrucât motivul de casare referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești privește nerespectarea unor competențe jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, respectiv săvârșirea, de către instanța de judecată, a unor acte aflate în sfera autorității legislative sau executive, situație ce nu se regăsește, însă, în prezenta cauză.

Or, în cazul încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material, după cum a invocat recurentul-pârât în cuprinsul cererii de recurs, nu se aduce atingere principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor sau interesului general, ci sunt vizate vicii ale hotărârii atacate în privința normelor de drept material.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-pârât a invocat formal acest motiv de nelegalitate în sensul că a precizat că hotararea instanței de fond cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, fără a dezvolta niciun argument care să se circumscrie ipotezei textului legal.

De altfel, lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia admiterii acțiunii formulate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Analizând sentința atacată prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acest motiv de nelegalitate nu este incident în cauză.

Contrar criticilor recurentului, care a reiterat, în mare, aceleași argumente din cuprinsul întâmpinării formulate la fond, în aprecierea Înaltei Curți, prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008.

Conform art. menționat, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, în ceea ce privește prima condiție prevăzută de art. 2 lit. b din actul normativ menționat, respectiv ca informațiile furnizate Securității să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, aceasta este îndeplinită având în vedere conținutul notelor informative.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte va avea în vedere că, deși, prin întâmpinarea depusă la fond, recurentul-pârât a susținut că nu ar fi semnat angajamentul și că nu ar fi scris notele informative, respectiv că nu i-ar aparține scrisul și semnătura de pe acestea, din raportul de expertiză criminalistică nr.65 din 28.02.2023, dispus a fi efectuat în cauză de prima instanță, împotriva căruia pârâtul nu a formulat obiecțiuni, rezultă că toate aceste note informative precum și „Angajamentul” datat 29.04.1987, aflate în dosarul CNSAS nr. R x au fost scrise și semnate de către A.

În acest context, după cum a constatat și prima instanță, Înalta Curte reține că există un angajament redactat și semnat de domnul A, datat 29.04.1987, din cuprinsul căruia reiese că a preluat numele conspirativ B. De asemenea, acesta a întocmit note informative, din conținutul cărora rezultă că prin informațiile furnizate au fost denunțate activități potrivnice regimului totalitar comunist ce au vizat îngrădirea dreptului la viața privată și dreptului la liberă exprimare, prevăzute de art. 17 și art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, ratificat de România în anul 1974.

Referitor la argumentele recurentului că prin cele 5 note informative a adus la cunoștință organului de poliție doar opinii, puncte de vedere, păreri ale unor persoane din localitate, și nu atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, informațiile oferite neputând avea ca și consecință îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, instanța de control reține că cerința impusă de OUG nr.24/2008 este aceea ca informațiile furnizate să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Or, fără a relua considerentele instanței de fond, Înalta Curte reține, față de conținutul notelor informative semnate de recurent, că Securitatea monitoriza cu atenție orice comentariu negativ la adresa nivelului de trai sub regimul comunist, cunoscut fiind faptul că acesta urmărea promovarea ideii că statul comunist era forma superioară de organizare politică și socială, în care toate persoanele aveau un nivel de viață ridicat, iar meritul pentru această stare de fapt se datora în exclusivitate partidului. Comentariile legate de nivelul de trai reprezentau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, întrucât este de notorietate faptul că anii '80 au fost guvernați de o politică restrictivă în toate domeniile.

Delațiunile recurentului privind comentariile referitoare la comparația între nivelul de trai și posibilitățile de realizare materială între România comunistă și Germania, comentariile legate de penuria de alimente și nemulțumirile exprimate față de obligațiile impuse sătenilor de autorități de a crește animale, de a realiza anumite culturi fără primirea unei contraprestații, reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, motiv pentru care, în mod corect, instanța de fond a reținut că prima condiție impusă de legiuitor în constatarea calității de colaborator este îndeplinită.

Totodată, se reține că, pe baza informațiilor furnizate de recurentul-pârât, au fost dispuse măsuri de către subofițerul de legătură din cadrul postului de miliție local, acesta trasând recurentului-pârâtului sarcini: „Să ne mai sesizeze cu astfel de aspecte și să poarte discuții cu familia din țară în sensul de a stabili ce discuții au fost purtate de străinul R. în țară, cu cine a mai luat legătura. Măsuri: Nota s-a clasat la dosarul candidatului, unde va fi exploatată.”, (dosar nr. R x, f. 12v); „/.../Aspectele semnalate se vor exploata la buletinul informativ al organului către biroul Securitate Carei./.../ Sursa a fost instruită și a primit sarcini să ne semnaleze aspecte privind starea de spirit a populației, comentarii cu privire la diferite evenimente social-politice.", (dosar nr. R x, f. 14v).

Așadar, nu sunt fondate alegațiile recurentului în sensul că informațiile pe care le-a furnizat nu au fost avute în vedere de organele de Securitate, de vreme ce subofițerul de legătură a dispus continuarea verificărilor și supravegherea persoanelor vizate.

Referitor la susținerile recurentului-pârât în sensul că, ulterior semnării angajamentului din 29.04.1987, nu mai există nici o notă informativă sau de relații scrisă sau semnată de către pârât, aspect ce dovedește susținerea că nu a avut nici o intenție de a fi colaborator al securității, Înalta Curte constată că normele incidente nu prevăd un număr de declarații/note informative sau alte documente care să fi fost furnizate și care să conducă la îngrădirea/încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, fiind suficient, per a contrario, ca o singură declarație să se încadreze în textul legal, și nici ca aceste declarații să fi fost făcute după semnarea angajamentului.

Mai mult, OUG nr.24/2008 nu condiționează calitatea de colaborator de semnarea unui angajament cu securitatea, esențială fiind îndeplinirea condiției ca persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care să fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Or, în speță, astfel cum a reținut și prima instanță, pârâtul a dat mai multe note, prin care acesta a denunțat atitudini potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, acestea fiind suficiente ca număr și conținut pentru a se concluziona că pârâtul a colaborat cu Securitatea.

În ceea ce privește a doua condiție de fond instituită de legiuitor în textul art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte constată că aceasta se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi, în sensul că persoana putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate.

Așa fiind, nu pot fi validate alegațiile recurentului, că opiniile, punctele de vedere și părerile ale unor persoane din localitate nu puteau avea ca și consecință îngrădirea drepturilor și libertăților omului prin informațiile furnizate (dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la viață privată), întrucât este exclus să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informații, asupra celor la care se referea în delațiunile sale urma, cel mai probabil, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite.

Concluzionând, reiese că standardul impus de legiuitor pentru constatarea calității de colaborator al Securității a fost îndeplinit, astfel că soluția primei instanțe, aceea de constatare a calității recurentului-pârât de colaborator al Securității, este în conformitate cu cerințele impuse de OUG nr. 24/2008.

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul A împotriva sentinței nr. 571 din 4 aprilie 2023 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.