Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 februarie 2024, pe rolul Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost modificată la data de 11 martie 2024, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Prim Ministrul României reprezentat de Secretariatul General al Guvernului și Guvernul României reprezentat de Secretariatul General al Guvernului, a solicitat obligarea Prim Ministrului României, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, la o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunțării deciziei nr. 2370/08.05.2019, sumă ce se va face venit la bugetul de stat, precum și obligarea Guvernului României la plata unor penalități de 1000 lei/zi de întârziere, potrivit art. 906 alin. (4) C. proc. civ., până la îndeplinirea obligației.
2. Încheierea de suspendare a judecății cauzei
Prin încheierea din 17 mai 2024, Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. X/42/2023, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii din 17 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A a declarat recurs, apreciind că încheierea atacată este netemeinică și nelegală și solicitând admiterea cererii de chemare în judecată, al cărei conținut l-a redat integral.
4. Apărările formulate în cauză
Intimații-pârâți Prim Ministrul României și Guvernul României nu au depus întâmpinări față de recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva încheierii din 17 mai 2024.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d și art. 486 alin. (3) C. proc. civ. „(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: ... d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.(...)(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a și c)-e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității”.
Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs”.
Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ. „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3) iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod „Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în motivele de casare / nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță, criticată în calea de atac.
Prin încheierea din 17 mai 2024, instanța de fond a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciind că judecarea prezentei cauze este condiționată de soluționarea definitivă a dosarului nr. X/42/2023, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, între cele două cauze existând o suficientă legătură în acest sens, în condițiile în care unul dintre argumentele esențiale ale apărărilor debitorilor se grefează pe adoptarea H.G. nr. 746/2022 a cărei legalitate face obiectul verificării dosarului nr. X/42/2023.
În recurs, recurentul-reclamant A s-a rezumat la a susține, într-o singură propoziție, că încheierea recurată este netemeinică și nelegală, iar ulterior a redat, integral, conținutul cererii de chemare în judecată, solicitând admiterea acesteia. Astfel fiind, recursul nu prezintă niciun fel de critici cu privire la motivul concret, expus de instanța de fond, pe care se sprijină soluția de suspendare a soluționării cauzei, nu contraargumentează considerentele concrete ale încheierii atacate și nu indică niciun motiv de casare în care s-ar încadra motivele prezentate în recurs.
Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A doar a afirmat pretinsa netemeinicie și nelegalitate a încheierii atacate, fără ca această afirmație să fie urmată sau precedată de un raționament juridic care să o susțină și care să poată face posibilă încadrarea în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Preluarea întocmai a argumentelor din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu îndeplinește cerința motivării recursului, în condițiile în care instanța de control judiciar era învestită cu verificarea legalității unei încheieri de ședință prin care s-a dispus o măsură procesuală, iar nu cu privire la soluția de fond a cauzei.
Înalta Curte reține că legiuitorul a înțeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce presupune obligația titularului căii de atac de a expune motivele de nelegalitate pe care se fundamentează calea de atac, iar aceste motive trebuie să se raporteze efectiv la considerentele și soluția din hotărârea recurată.
Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici efective cu privire la încheierea recurată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu, și va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva încheierii din 17 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția nulității recursului pentru nemotivare.
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva încheierii din 17 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 5 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.