Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin sentința civilă nr.181/05.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.x/59/2019 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A în contradictoriu pârâta Agenția Națională de Integritate și s-a dispus anularea Raportului de evaluare emis sub nr. x/G/II/01.02.2019, întocmit de pârâtă pe seama reclamantului.
Prin decizia civilă nr.361/25.01.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.x/59/2019 a fost admis recursul formulat de către pârâta Agenția Națională de Integritate, a fost casată sentința civilă nr.181/05.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.x/59/2019, și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A în contradictoriu pârâta Agenția Națională de Integritate pentru anulare Raportul de evaluare nr. x/G/II/01.02.2019.
Împotriva deciziei civile nr.361/25.01.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.x/59/2019, reclamantul a formulat cerere de revizuire, respinsă de către ICCJ prin decizia nr.5715/24.11.2022.
Prin cererea ce face obiect al dosarului de față, reclamantul a solicitat revizuirea sentinței civile nr.181/05.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.x/59/2019, în temeiul art. 512 C. proc. civ. și suspendarea executării sentinței civile nr. 181 din 06.06.2019 a Curții de Apel Timișoara, până la pronunțarea unei soluții definitive în prezenta cauză.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 484 din 21.09.2023 a Curții de Apel Timișoara – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A, împotriva sentinței civile nr.181/05.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.x/59/2019, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile sentința civilă nr. 484 din 21.09.2023 a Curții de Apel Timișoara – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, a formulat cerere de recurs revizuentul A, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
A susținut că Sentința Civilă nr. 484/2023 din 21.09.2023 este pronunțată cu încălcarea și greșita aplicare a normelor de drept material deoarece instanta de fond a reținut în esență că cererea de revizuire este inadmisibilă având în vedere că aceasta vizitează o soluție favorabilă, prin care acțiunea sa a fost admisă, însă printr-o decizie care a evocat fondul, instanta de recurs a schimbat în totalitate hotărârea care inițial îi era favorabilă.
La adoptarea acestei soluții instanța de fond nu a avut în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: ”Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere. ”.
Dispoziția legală mai sus arătată nu face niciun fel de distincție în funcție de modalitatea a cărei revizuire se solicită a rămas definitivă.
Dacă ar fi îmbrățișat punctul de vedere al instanței de fond am fi puși în situația inacceptabilă de a nu avea posibilitatea legală de a uzita legal de această cale extraordinară de atac, chiar și în condițiile în care aceasta este vădit întemeiată.
În aceste condiții, se impune admiterea recursului desființarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, având în vedere că nu s-a procedat la o judecare pe fond a cererii de revizuire.
A solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
3. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 22.12.2023 intimata – pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat să se constate nulitatea recursului, iar în subsidiar, să se dispună respingerea acestuia, ca nefondat.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant este nemotivat.
Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ.
Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d C. proc. civ.
Din susținerile recurentului-reclamant A, prin comparație cu argumentația expusă în fața Curții de Apel Timișoara – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, rezultă că aceasta a reluat cu caracter general o parte din susținerile făcute și în fața primei instanțe, fără a aduce nicio critică de nelegalitate deciziei atacate, care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 C. proc. civ.
Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate hotărârii recurate, respectiv o minimă argumentare a criticii de nelegalitate.
Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale de drept procesual sau de drept material pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
Or, simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația atât să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute în mod expres și limitativ de lege, cât și să dezvolte criticile sale de nelegalitate prin prisma acelui motiv de casare / nelegalitate.
Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită legal doar cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, raportat la motivele de casare/nelegalitate expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În sfârșit, Înalta Curte arată că potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.
Recurentul-reclamant nu a dezvoltat nicio critică susceptibilă de a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.
După cum s-a arătat în precedent, susținerile din cererea de recurs constau în referiri succinte și cu caracter general la normele legale ce reglementează materia revizuirii, care nu pot fi asimilate cu îndeplinirea cerinței de motivare a recursului.
În concret, Curtea de Apel Timișoara și-a argumentat soluția pronunțată arătând, în esență, că indirect, pe calea revizuirii reclamantul A încearcă să modifice o decizie definitivă, iar nu sentința a cărei revizuire se solicită și care îi este favorabilă, și să provoace în acest mod, cu eludarea principiului autorității de lucru judecat, o nouă judecată asupra fondului.
Cu toate acestea, recurentul-reclamant s-a limitat să afirme prin cererea de recurs că «Sentința Civilă nr. 484/2023 din 21.09.2023 este pronunțată cu încălcarea și greșita aplicare a normelor de drept material deoarece instanța de fond a reținut în esență că cererea de revizuire este inadmisibilă având în vedere că aceasta vizitează o soluție favorabilă, prin care acțiunea sa a fost admisă, însă printr-o decizie care a evocat fondul, instanța de recurs a schimbat în totalitate hotărârea care inițial îi era favorabilă».
Or, prin hotărârea recurată, Curtea de Apel Timișoara a reținut că recurentul urmărește să înfrângă autoritatea de lucru judecat a unei decizii civile și să ocazioneze o nouă judecată a fondului pricinii, argumentându-și soluția în raport și de normele de drept incidente speței.
În ciuda dezvoltării argumentative a Curții de Apel Timișoara, recurentul-reclamant nu a prezentat un raționament critic față de considerentele sentinței recurate, ci s-a limitat la afirmația generală că s-a emis o soluție «cu încălcarea și greșita aplicare a normelor de drept material».
Or, o asemenea neregularitate a cererii de recurs este sancționată de lege cu nulitatea căii de atac formulate.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului declarat de recurentul-reclamant A împotriva Sentinței civile nr. 484 din 21 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite excepția nulității, invocată prin întâmpinare.
Anulează recursul declarat de recurentul – revizuent A împotriva Sentinței civile nr. 484 din 21 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 22 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.