Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea formulată, reclamantul A a formulat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București – Comisia pentru aplicarea OG nr.108/1999 contestație împotriva Hotărârii nr.2917/14.11.2022 de revizuire a Hotărârii nr.2917/19.07.2022 emisă de pârâtă, solicitând anularea în parte, în sensul stabilirii calității de beneficiar al prevederilor art. 3 ind.1 alin. (3) din OG nr.105/1999, în calitate de copil al doamnei B, care a fost în situația prevăzută de art. 1 alin. (1) lit. c din OG nr.105/1999, în perioada 15.09.1940 – 06.03.1945; să fie obligată intimata la emiterea unei hotărâri prin care să i se recunoască reclamantului drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada de persecuție a defunctei mame B cuprinsă între 15.09.1940-06.03.1945, începând cu data de 01.01.2023; cu obligarea pârâtei la emiterea Deciziei de stabilire si plată a drepturile bănești ce i se cuvin reclamantului pentru 4 ani, 5 luni și 21 de zile reprezentând perioada de persecuție a defunctei mame B cuprinsă între 15.09.1940-06.03.1945, începând cu data de 01.01.2023; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Soluția instanței de fond
Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1424 din 13 iunie 2024, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (6) din OUG 105/1999 și a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A, împotriva sentinței civile nr. 4697/28.09.2023, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. x/3/2023, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București - Comisia pentru aplicarea O.G. nr.105/1999.
Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A a declarat recurs, însă criticile invocate nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488
4.Soluția instanței de recurs
Examinând excepția nulității recursului pentru nemotivare, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
1. Argumente de fapt și de drept relevante
Potrivit art. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1) (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare …”
Aceste dispoziții speciale, care reglementează numai durata termenului special de recurs, derogatoriu de la termenul general, se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în ceea ce privește motivele de nelegalitate ce pot fi invocate, condițiile de formă ale recursului sau termenul de motivare a recursului.
Astfel, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d C. proc. civ.: „(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs.”, iar art. 470 alin. (5) din același cod arată că: „În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.”
De asemenea, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ.: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)
Analizând recursul declarat de recurentul-reclamant A, Înalta Curte constată că acesta a fost formulat în termen, fiind depus prin poștă la data de 17 iunie 2024 și înregistrat la Registratura Secției de contencios administrativ la data de 18 iunie 2024.
În ceea ce privește motivarea căii de atac, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a menționat, prin cererea de recurs, că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat după motivarea hotârârii atacate, demers procedural permis de prevederile art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recurentul-reclamant beneficiind de un termen de 48 de ore, calculat de la data comunicării hotârârii atacate, pentru a formula și depune motivele recursului.
Din examinarea înscrisurilor din dosarul de recurs, se constată că recurentul-reclamant nu a depus motivele de nelegalitate, nici ulterior comunicării hotârârii atacate, în condițiile în care ultima zi în care legea procedurală permitea motivarea recursului, în cauză, a fost 01.07.2024, ora 00, termen calculat conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Prin urmare, având în vedere că termenul de motivare a recursului s-a împlinit la data de 01.07.2024, iar recurentul-reclamant nu a depus la dosar motivele pe care se întemeiază calea de atac declarată, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat cu respectarea termenului legal, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, constatând că excepția nulității recursului, invocată din oficiu, este întemeiată, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A, ca nemotivat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția de nemotivare a recursului, invocată din oficiu.
Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva sentinței nr. 1424 din 13 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.