Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea formulată, reclamanta A (fostă B) a solicitat, în temeiul art. 8 alin. (1) art. 10 art. 11 art. 18 alin. (1) (5) și (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:
1. în principal, obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente sumelor reprezentând diferențe dintre suma indemnizațiilor cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale datorate, aferente anilor 2007-2009 și lunii ianuarie 2010, calculate de la data de 03.03.2010 (a 16 zi de la data înregistrării cererii de restituire la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș conform Adresei înregistrate sub nr. 4060/15.02.2010, obligația de plată trebuind să fie îndeplinită în termen de 15 zile de la data cererii de restituire, conform art. 77 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 60 din 2006, în forma în vigoare la data depunerii cererii de restituire), și până la data plătii efective;
2. în subsidiar, obligarea pârâtei ca, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea unor penalități în cuantum de 500 lei pe zi de întârziere, să soluționeze cererea de dobânzi formulată de aceasta și comunicată pârâtei la data de 14.07.2021, prin care solicită pârâtei să procedeze la plata dobânzilor aferente sumelor reprezentând diferențe dintre suma Indemnizațiilor cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale datorate, aferente anilor 2007-2009 și lunii ianuarie 2010, calculate de la data de 03.03.2010 (a 16 zi de la data înregistrării cererii de restituire la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș conform Adresei înregistrate sub nr. 4060/15.02.2010, obligația de plată trebuind să fie îndeplinită în termen de 15 zile de la data cererii de restituire, conform art. 77 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 60 din 2006, în forma în vigoare la data depunerii cererii de restituire), și până la data plătii efective, precum și să ne comunice modul în care a fost efectuat calculul dobânzilor fiscale;
3. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Soluția instanței de fond
Curtea de Apel Timișoara - contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 574 din 6 octombrie 2023, a admis acțiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta A, reprezentată legal prin doamna C, în calitate de Administrator și reprezentată convențional prin D, a obligat pârâta la plata sumei de 5.802.946,25 lei cu titlu de dobânzi aferente sumelor reprezentând diferențe dintre suma indemnizațiilor cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale datorate, aferente anilor 2007-2009 și lunii ianuarie 2010.
Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 48.824,13 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș a declarat recurs, însă criticile invocate nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488
Apărările formulate în cauză
Intimata pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
Soluția instanței de recurs
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nemotivării recursului, invocată de intimata-reclamantă:
Astfel după cum rezultă din dispozițiile coroborate ale art. 486 alin. (1) lit. d – 489 C. proc. civ., se reamintește că simpla nemulțumire a părții față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru a lua în discuție casarea acesteia, ci recurentul are obligația să-și fundamenteze recursul pe unul sau mai multe dintre motivele prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
Prin urmare, recurentul trebuie să își exprime criticile de nelegalitate față de hotărârea atacată în raport de motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nefiind suficientă și nici necesară o relatare a faptelor procesului, în condițiile în care recursul nu are caracter devolutiv și nu vizează situația de fapt.
Or, în cauză, prin criticile formulate, recurentul-reclamant nu a arătat, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de către instanța de fond, pentru a putea fi încadrate în motivele limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
Din aceeași perspectivă, Înalta Curte reține că simpla indicare a unui motiv de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac. A motiva recursul înseamnă nu doar a reda temeiul de drept, ci de a formula critici concrete privind modul de judecată a instanței care a pronunțat hotărârea atacată. În fine, enumerarea unor texte legale din cuprinsul cererii de recurs este lipsită de relevanță, în contextul în care recurentul nu a indicat în concret care dintre acestea au fost nesocotite, aplicate/interpretate greșit de către prima instanță.
În aceste condiții, Curtea constată că devin incidente prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., care impun aplicarea sancțiunii nulității cererii de recurs, pentru nemotivarea acesteia. Prin urmare, va admite excepția de nemotivare și va anula recursul pe cale de consecință.
Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și, pe cale de consecință va anula recursul în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția de nemotivare a cererii de recurs invocată de intimat.
Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș împotriva sentinței nr. 574 din 6 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.