Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 05 noiembrie 2021, sub numărul X/2/2021, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A, solicitând constatarea existenței calității de colaborator al Securității, în ceea ce îl privește pe domnul A.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 815 din 18 aprilie 2022, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A, ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 815 din 18 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Recurentul-reclamant a învederat, în esență, că prima instanță a respins acțiunea cu greșita aplicare și interpretare a prevederilor art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008, în condițiile în care a considerat că informația denunțată nu s-ar înscrie în sfera atitudinilor potrivnice regimului comunist.
Informațiile furnizate de intimatul-pârât au vizat, contrar celor reținute prin sentința recurată, îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Această condiție este îndeplinită deoarece, nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate nu rămâneau fără urmări.
Contrar celor reținute de instanță, în speță nu este necesară producerea unor consecințe în sensul îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale, ci realizarea unei virtualități a îngrădirii.
Norma de drept substanțial are în vedere vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul ar fi trebuit să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate. Este exclus ca intimatul-pârât să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informații, asupra persoanelor la care se referea în denunțurile sale urma, de obicei, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității, ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite.
Aceste investigații suplimentare presupuneau cel puțin încălcarea dreptului la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea și obținerea de noi informații despre cei urmăriți, fără acordul lor.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât A a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii recurate.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este nefondat, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.
În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.
Astfel, prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului A, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.
Instanța de primă jurisdicție, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, reținând în esență că singura notă informativă scrisă de pârât la data de 23 martie 1987 nu a cuprins informații noi și importante pentru Securitate și nu s-a dovedit că a produs prin ea însăși consecințe negative asupra persoanei indicate în nota informativă (X).
Instanța de control judiciar constată că soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate, criticile formulate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea sentinței atacate.
Noțiunea de „colaborator al Securității” este definită în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.
Potrivit acestor dispoziții, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Astfel, nu orice informație sau declarație se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b din actul normativ menționat.
Din analiza materialelor informative prezentate de recurentul-reclamant, rezultă că activitatea intimatului nu poate fi încadrată ca fiind aceea de colaborator al securității întrucât, așa cum corect a reținut și instanța de fond, ultimele două condiții nu sunt pe deplin îndeplinite în speță. Astfel, informațiile prezentate de intimat privind situația personală a unei studente ce fusese deja exclusă din partid, erau deja cunoscute de organele de Securitate și nu reprezentau informații noi și de interes pentru Securitate, ci informații deja cunoscute din alte surse.
Totodată, nu poate fi decelată nici crearea unei stări de pericol față de această persoană, în condițiile în care la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte că organele de Securitate ar fi desfășurat activitatea de urmărire a vreunei studente cu numele de familie Pavel, ca urmare a informațiilor primite de la pârât sau chiar anterior primirii acestor informații, lipsind de asemenea orice alte note informative întocmite de pârât, precum și orice alte rapoarte/note de analiză pe care organele de Securitate le întocmeau de obicei cu privire la activitatea informatorilor, reclamantul neregăsind astfel de documente în arhiva Securității cu privire la pârât.
Așadar, în mod corect a concluzionat instanța de fond că acțiunea pârâtului, de prezentare a informațiilor pe care le știa despre X, nu mai avea la momentul respectiv (la data de 23 martie 1987) aptitudinea de a produce efecte negative asupra persoanei indicate în nota informativă, altele decât cele care s-ar fi putut produce deja în perioada anterioară datei de 23 martie 1987 (excluderea persoanei din partid, punerea acesteia sub urmărire, etc.).
A primi interpretarea excesivă dată de intimat noțiunilor de „activități sau atitudini potrivnice regimului comunist” și de „îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor.
Relevant din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. îl reprezintă reținerea neîndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute la art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008, pe baza unui probatoriu din care s-a constatat că nici organele de securitate nu au apreciat ca relevante din punctul de vedere urmărit, nota de informare oferită de pârât, astfel încât în mod corect prima instanță a reținut că nu este îndeplinită ipoteza normei juridice pentru a constata calitatea de colaborator a intimatului.
Nu în ultimul rând, se indică de recurent o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a reținut că denunțul este suficient să creeze o stare de pericol, or, pe lângă faptul că practica judiciară nu constituie izvor de drept, în speța de față nu s-a putut aprecia că aspectele relevate în nota informativă ar constitui denunțuri, cu atât mai mult nu erau apte să creeze o stare de pericol, astfel încât, decizia menționată nu prezintă relevanța pe care dorește să i-o acorde recurentul-reclamant, prin aceasta fiind sancționate aspecte circumstanțiale specifice cauzei respective, fără a putea fi aplicabilă speței de față.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 815 din 18 aprilie 2022 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 815 din 18 aprilie 2022 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 06 februarie 2025.