Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 13.12.2024, sub dosar nr. x/57/2024, reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central (BEC), a solicitat:
- anularea Deciziei nr. 230D/06.12.2024 și a Deciziei nr. 231D/07.12.2024, ambele emise de către Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024,
- suspendarea efectelor Deciziei nr. 231D/07.12.2024 privind încetarea activității Biroului Electoral Central la data de 13 decembrie 2024 până la soluționarea definitivă a prezentei cereri.
La data de 16 decembrie 2024, reclamanta A a depus la dosar, în temeiul art. 204 C. proc. civ., o cerere de modificare a cererii introductive de chemare în judecată, în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu și cu pârâta Curtea Constituțională a României (CCR). Astfel, reclamanta a solicitat, pe lângă petitele din cererea introductivă de instanță, și anularea Hotărârii nr. 32 din 06.12.2024 pronunțată de Curtea Constituțională a României.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 338 din 23 decembrie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal, s-au hotărât următoarele:
- s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024 invocată de instanță din oficiu,
- a fost anulată cererea introductivă de instanță având ca obiect anularea Deciziei nr. 230D/06.12.2024 și a Deciziei nr. 231D/07.12.2024, respectiv suspendarea efectelor Deciziei nr. 231D/07.12.2024, formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024, pentru lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtului.
- s-a admis excepția inadmisibilității cererii adiționale invocată de instanță din oficiu,
- a fost respinsă cererea adițională având ca obiect anularea Hotărârii nr. 32/06.12.2024, formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituțională a României, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței nr. 338 din 23 decembrie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la Curtea de Apel Alba Iulia care a pronunțat hotărârea casată.
În ceea ce privește soluționarea excepției inadmisibilității, recurenta a susținut că instanța de fond a pronunțat hotărârea: cu aplicarea greșită a următoarelor normele de drept material - art. 2 alin. (1) lit. c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 1 alin. (2) și (3), art. 3 art. 11 alin. (1) lit. b pct. a), art. 37 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, art. 1 alin. (1) art. 146 și art. 147 alin. (4) din Constituția României; cu încălcarea art. 2 alin. (1) lit. b din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a întregii Legi a contenciosului administrativ, pentru care instanța de fond în mod greșit a reținut că: "dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu sunt aplicabile actelor Curții Constituționale ce privesc atribuțiile jurisdicționale ale Curții, acestea neputând face obiectul analizei instanței de judecată"; cu încălcarea art. 3 art. 52 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României și a întregii Legi nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României - lege pe care a invocat-o pe admisibilitatea cererii, arătând că coroborarea prevederilor acestei legi cu Constituția și Legea nr. 47/1992 face ca hotărârea Curții nr. 32/06.12.2021 de anulare a întregului proces electoral să poată fi supusă controlului de legalitate conform I egii nr. 35 1/2004, și pe care instața fondului a ignorat-o în totalitate - nicio referire, nicio analiză, niciun argument pentru care a fost înlăturată.
Astfel, instanța fondului, în tot cuprinsul considerentelor, nu s-a referit nici măcar o singură dată 1a faptul că hotărârea a cărei anulare a solicitat-o are ca obiect anularea întregului proces electoral. Nu consemnează niciodată cuvântul anulare.
A susținut că competența CCR de a hotărî cu privire la orice, și care nu poate fi contestată de nicio autoritate publică, este cu privire la exercitarea atribuțiilor stabilite de Constituție și Legea nr. 47/1992.
Or, art. 3 din Legea nr. 370/2004, atribuțiile pe care le are CCR cu ocazia alegerii Președintelui României sunt de veghere în respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui României, reglementată expres de Legea 370/2004 și pentru care pronunță hotărâri și nu decizii conform art. 11 alin. (1) lit. B lit. a din Legea nr. 47/1992.
Cu privire la lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtului Biroul Electoral Central, recurenta a susținut că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a următoarelor normele de drept material alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor electorale constituite pentru alegerea Președintelui României din anul 2024 aprobat prin Hotărârea BEC nr. I/H/13.09.2024 și publicat în Monitorul Oficial nr. 928 din 16 septembrie 2024:"(1) Biroul Electoral Central își încetează activitatea în termen de 48 de ore de la data validării rezultatului alegerilor pentru președintele ales" și cu încălcarea art. 17 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor electorale constituite pentru alegerea Președintelui României din anul 2024.
În opinia sa, fiind pe tărâm electoral, analiza naturii actului emis de către Curte (Hotărârea nr 32/06.12.2024) prin care a anulat întreg proces electoral organizat pentru alegerea Președintelui României nu poate face abstracție chiar de faptul anulării și de Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, lege în lumina căreia se poate, și și trebuie, să se facă aplicarea tuturor normelor de drept material reținute în motivare de către instanța de fond, pe care le-a aplicat greșit, în cazul în care nu le-a încălcat, tocmai pentru că a ignorat cu totul faptul că în discuție este anularea unui întreg proces.
Termenul de 48 de ore indicat în Regulament, prin raportare la data validării rezultatului alegerilor pentru încetarea activității Biroului Electoral Central, nu și-a găsit aplicabilitate", întrucât încetarea activității, astfel cum a arătat, nu are în vederea "activitatea" ce ține de participarea la procesul civil. Deciziile a căror anulare a solicitat-o au devenit litigioase la data chemării în judecată 12.12.2024, emitentul ”- putând sta în judecata deoarece activitatea sa a încetat pentru ceea ce avea să însemne activitate întreprinsă în viitor, care într-adevăr alegerile fiind anulate nu mai subzista, și nu pentru ceea ce a întreprins în trecut (deciziile a căror anulare este supusă controlului de legalitate al instanței), care fiind în vigoare și producând efecte juridice nu privesc activitatea încetată cu publicul.
În cazul în care instanța de recurs reține că în mod corect instanța de fond a constatat că încetarea activității cu publicul a BEC presupune că BEC nu mai deținea capacitate procesuală de folosință la momentul soluționării cauzei, recurenta a arătat că acest aspect trebuia pus în discuția părților sub aspectul introducerii forțate în cauză, din oficiu, a altor persoane, potrivit art. 78 alin. (2) C.proc.civ. în materie contencioasă, ”când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane.") și, în cazul în care reclamanta nu solicita introducerea în cauză a terțului (Autoritatea Electorală Permanentă - AEP), instanța își admitea propria excepție a lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului BEC.
În situația în care se va admite recursul, a arăta că, în rejudecare după casare, va solicita introducerea în cauză a Autorități Electorale Permanente.
4. Apărările formulate în recurs
În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.
5. Procedura de soluționare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2) art. 471 ind.1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 ind.1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 13 februarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților.
Recurenta-reclamantă a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, conform art. 519 C.proc.civ., formulând următoarele întrebări:
”1. În interpretarea art. 2 alin. lit. c din Legea contenciosul administrativ și fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și art. 2 alin. (1) lit. c din Legea contenciosul administrativ și fiscal, cu modificările și completările ulterioare se poate considera că hotărârile privind anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României pronunțate de către Curtea Constituțională în temeiul temeiul art. 146 lit. f din Constituție, al art. 37 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, precum și al art. 3 din Legea nr. 370/2.004, sunt acte asimilate actelor administrative sau acte administrativ-jurisdicționale?
2. În interpretarea art. 2 alin. (1) lit. b din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, se poate considera că Curtea Constituțională a României, în ceea ce privește hotărârile pe care le pronunță cu privire la anulara procesului electoral cu ocazia alegerilor Președintelui României în temeiul temeiul art. 146 lit. f din Constituție, al art. 37 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 precum și al art. 3 din Legea nr.370/2004, atunci când se autosesizează, desfășoară o activitate cu caracter similar autorităților publice, în regim de putere publică, în vederea organizării executării Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României sau a executării în concret a acestei legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, sau de autoritate administrativă învestită, prin lege organică Legea nr 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, cu atribuții de jurisdicție administrativa speciale - ceea ce nu impietează cu nimic ca Curtea să își păstreze structura originară, așa cum este ea reglementată potrivit Titlului V din Constituția României?”
În ședința publică de la 13 februarie 2025, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 C. proc. civ., respectiv nu este îndeplinită condița existenței unei chestiuni de drept în sensul acestor dispoziții, din perspectiva existenței unei probleme de drept dificile, care să justifice sesizarea, existând suficiente elemente pentru dezlegarea problemelor de drept invocate de recurenta-reclamantă prin interpretarea corelată a normelor legale incidente. Interpretarea dispozițiilor legale în cauză, în absența unei chestiuni de drept în sensul dispozițiilor art. 519 C. proc. civ., revine instanței de judecată învestită cu soluționarea cauzei.
II. Soluția și considerentele instanței de recurs
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt și de drept relevante
Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, a solicitat: anularea Deciziei nr. 230D/06.12.2024 și a Deciziei nr. 231D/07.12.2024, ambele emise de către Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024 (BEC) și suspendarea efectelor Deciziei nr. 231D/07.12.2024 privind încetarea activității Biroului Electoral Central la data de 13 decembrie 2024 până la soluționarea definitivă a prezentei cereri. Prin cererea de modificare a cererii introductive de chemare în judecată, în contradictoriu și cu pârâta Curtea Constituțională a României (CCR), reclamanta a solicitat și anularea Hotărârii nr. 32 din 06.12.2024 pronunțată de către Curtea Constituțională a României.
Prin sentința recurată, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024 invocată de instanță din oficiu, și a fost anulată cererea introductivă de instanță având ca obiect anularea Deciziei nr. 230D/06.12.2024 și a Deciziei nr. 231D/07.12.2024, respectiv suspendarea efectelor Deciziei nr. 231D/07.12.2024, formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024, pentru lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtului; s-a admis excepția inadmisibilității cererii adiționale invocată de instanță din oficiu, și a fost respinsă cererea adițională având ca obiect anularea Hotărârii nr. 32/06.12.2024, formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituțională a României, ca inadmisibilă, reclamanta formulând recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a căror incidență nu poate fi reținută în cauză.
Instanța de control judiciar amintește că motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.
În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.
Înalta Curte constată că prin Deciziile nr. 230D/06.12.2024 și nr. 231D/07.12.2024 emise de Biroul electoral central pentru alegerea președintelui României din anul 2024 s-a dispus încetarea de îndată a operațiunilor de votare și cele de pregătire a votării din turul II pentru alegerea Președintelui României la secțiile de votare din țară și din străinătate ce erau în curs de desfășurare conform Hotărârii Guvernului nr. 756/2024 și încetarea activității birourilor electorale, inclusiv al celui central.
În motivarea acestor decizii, a fost invocată în primul caz comunicatul de presă emis de Curtea Constituțională a României din data de 06.12.2024, iar în cea de a două decizie contestată, Hotărârea nr. 32 din 06.12.2024 pronunțată de Curtea Constituțională a României (CCR în continuare) privind anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României din anul 2024. Se menționează că aceste decizii au fost emise de către Biroul Electoral Central față de caracterul definitiv al hotărârii CCR nr. 32/2024, precum și față de natura general obligatorie a măsurilor dispuse de către CCR.
Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentei cu privire la soluția instanței asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024, invocată de instanță din oficiu în ceea ce privește cererea introductivă de instanță.
Se reține că, în temeiul art. 32 C. proc. civ., o cerere în justiție poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: are capacitate procesuală, în condițiile legii; are calitate procesuală; formulează o pretenție (obiectul cererii); justifică un interes.
Potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: „(1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile. (2) Cu toate acestea, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.”
Din interpretarea textelor legale anterior citate, rezultă că aceste condiții generale, ce vizează orice cerere în justiție, se impune a fi îndeplinite în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.
Totodată, pentru a deține capacitate procesuală de folosință, pârâtul, independent de deținerea personalității juridice, trebuie să fie constituit potrivit legii.
Birourile electorale, inclusiv Biroul Electoral Central, sunt autorități publice ce se înființează potrivit legii, în vederea organizării alegerilor (în cauză alegerea Președintelui României din anul 2024), cu activitate și competențe esențialmente temporare.
Potrivit art. 17 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor electorale constituite pentru alegerea Președintelui României din anul 2024, aprobat prin Hotărârea BEC nr. 1/H/13.09.2024 și publicat în Monitorul Oficial nr. 928 din 16 septembrie 2024: ,,(1) Biroul Electoral Central își încetează activitatea în termen de 48 de ore de la data validării rezultatului alegerilor pentru președintele ales.”
În cauză, în condițiile în care procesul electoral pentru alegerea Președintelui României din anul 2024 nu a ajuns în etapa de validare a rezultatului alegerilor, întrucât prin Hotărârea nr. 32/06.12.2024 Curtea Constituțională a dispus anularea procesului electoral, termenul de 48 de ore indicat în Regulament, prin raportare la data validării rezultatului alegerilor pentru încetarea activității Biroului Electoral Central, nu și-a găsit aplicabilitate.
Prin Decizia nr. 231D/07.12.2024, Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024 a dispus în art. 1 alin. (1) următoarele: „(1) Biroul Electoral Central constituit la alegerile pentru Președintele României din anul 2024 își încetează activitatea la data de 13 decembrie 2024, ora 24,00.”
De asemenea, se constată că cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul instanței la data de 12.12.2024. Cu toate că la data introducerii cererii de chemare în judecată, în acord cu opinia judecătorului fondului, se poate considera că pârâtul ar mai fi fost legal constituit potrivit legii, se reține că prin Decizia nr. 231D/07.12.2024 s-a dispus încetarea activității Biroului Electoral Central constituit la alegerile pentru Președintele României din anul 2024 la data de 13 decembrie 2024, ora 24,00.
În aceste condiții, se constată că în mod corect prima instanță are în vedere că activitatea Biroului Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024 încetase ulterior inițierii prezentului demers judiciar și, ca atare, a constatat lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtului Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2024 în ceea ce privește cererea introductivă de instanță, prin raportare la prevederile art. 56 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 32 din același cod.
Înlata Curte constată că nu pot fi reținute nici susținerile recurentei cu privire la soluția instanței asupra excepției inadmisibilității cererii adiționale invocată de instanță din oficiu.
Astfel, prin Hotărârea nr. 32/06.12.2024 a Curții Cosntituționale a României a cărei anulare se solicită, s-a dispus:
,,1. În temeiul art. 146 lit. f din Constituție, anulează întregul proces electoral cu privire la alegerea Președintelui României, desfășurat în baza Hotărârii Guvernului nr.756/2024 privind stabilirea datei alegerilor pentru Președintele României din anul 2024 și a Hotărârii Guvernului nr.1061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României în anul 2024.
2. Procesul electoral pentru alegerea Președintelui României va fi reluat în integralitate, Guvernul urmând să stabilească o nouă dată pentru alegerea Președintelui României, precum și un nou program calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare.
3. Prezenta hotărâre este definitivă și general obligatorie, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se aduce la cunoștință publică.”
În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. invocat de către reclamantă ca și temei de drept al admisibilității cererii, se prevăd următoarele: ,,(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (...) c) act administrativ-actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice;”
Înalta Curte reține că emitent al actului contestat este Curtea Constituțională, în exercitarea atribuțiilor sale jurisdicționale, autoritate de jurisdicție constituțională, înființată în baza prevederilor Titlului V din Constituția României, ca unică autoritate de jurisdicție constituțională, independentă, distinctă de autoritățile administrației publice prevăzute de Titlul III din Constituția României.
În aplicarea acestei hotărâri și pentru a-i asigura efectivitatea, cu referire la atribuțiile ce îi sunt recunoscute Biroului Electoral Central prin Legea nr. 370/2004, în domeniul cu privire la care s-a pronunțat Curtea Constituțională, organismul electoral a emis deciziile contestate în cauză pe calea contenciosului administrativ.
Instanța de fond a reținut că aspectele privind pronunțarea Hotărârii Curții Constituționale și efectele acesteia excedează prezentei cauze și nu pot fi analizate în acest cadru procesual, reamintind în același timp că Hotărârea Curții Constituționale a României nr. 32/06.12.2024 este definitivă și general obligatorie - ceea ce o situează în afara controlului exercitat de o instanță judecătorească.
În ordinea constituțională și normativă proprie sistemului nostru de drept, această abordare nu poate fi calificată drept o denegare de dreptate și nu este de natură să atragă reformarea sentinței pentru o pretinsă încălcare a dreptului de acces efectiv la o instanță și a celorlalte argumente prezentate pe larg de recurentă.
Așa cum se prevede în art. 142 alin. (1) din Constituția României, republicată,”Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției.” iar în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituția României, "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor."
Potrivit art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, este independentă față de orice autoritate publică și se supune numai Constituției și prezentei legi.
În același sens, dispozițiile art. 3 din Legea nr. 47/1992 stabilesc că „(1) Atribuțiile Curții Constituționale sunt cele stabilite de Constituție și de prezenta lege. (2) În exercitarea atribuțiilor care îi revin Curtea Constituțională este singura în drept să hotărască asupra competenței sale. (3) Competența Curții Constituționale, stabilită potrivit alin. (2) nu poate fi contestată de nicio autoritate publică."
În ceea ce privește atribuțiile conferite de legea fundamentală, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. f din Constituția României, Curtea Constituțională a României „veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului", iar conform art. 82 alin. (1) din Constituție „rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României este validat de Curtea Constituțională. "
În mod corespunzător, art. 37 din Legea nr. 47/1992 republicată, prevede că Curtea Constituțională veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României, confirmă rezultatele sufragiului și validează rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României.
În plus, art. 11 alin. (1) lit. b pct. a) din același act normativ stabilește că în cazurile în care veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului, autoritatea de contencios constituțional pronunță hotărâri.
Prin Decizia nr. 827 din 26 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, Curtea Constituțională a reținut, cu privire la critica adusă caracterului general obligatoriu al actelor sale, că "este o autoritate publică politico-jurisdicțională care se situează în afara sferei puterii legislative, executive sau judecătorești, rolul său fiind acela de a asigura supremația Constituției, ca Lege fundamentală a statului de drept. (...) Legiuitorul este îndreptățit să reglementeze competența și atribuțiile Curții Constituționale în mod diferit de acelea ale instanțelor de judecată, fiind vorba de instituții cu natură juridică și funcții diferite, în deplin acord cu dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească."
De asemenea, în Decizia Curții Constituționale nr. 302/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2012, s-a reținut că ”Orice stat de drept democratic prezumă și impune ab initio respectul față de drepturile și libertățile fundamentale, înscrise în Constituție și în actele juridice internaționale. Aceeași Lege fundamentală reglementează entitățile publice - persoane juridice de drept public - menite să asigure funcționarea statului în concordanță cu principiile democrației constituționale. În același scop, Constituția consacră, printre puterile statului, și puterea judecătorească, instanțele judecătorești fiind cele înzestrate, de principiu, cu o competență generală în a judeca litigiile între particulari, respectiv între particulari și autorități publice sau între autorități publice.
În ceea ce privește controlul de constituționalitate, acesta este, de asemenea, înscris în prevederile Legii fundamentale, ca o garanție esențială a respectării drepturilor și principiilor fundamentale într-un stat de drept. (...) Particularitatea Curților Constituționale europene constă în aceea că sunt autorități publice distincte de oricare dintre puterile statului cunoscute tradițional în cadrul democrației constituționale: legislativă, executivă și judecătorească, justiția constituțională reprezentând, așadar, o activitate specializată, diferită de cea specifică autorității judecătorești și exercitată independent de toate celelalte puteri statale. Curțile Constituționale beneficiază de o competență prin atribuire, dar au plenitudine de jurisdicție în privința atribuțiilor stabilite. Curtea Constituțională a României se supune numai Constituției și legii ei organice de organizare și funcționare nr. 47/1992, competența sa fiind stabilită de art. 146 din Legea fundamentală și de Legea nr. 47/1992."
Astfel, Hotărârea Curții Constituționale nr. 32 din 6 decembrie 2024 nu poate fi redusă la calificarea de act administrativ premergător deciziilor BEC contestate și supusă unui controlul judecătoresc de legalitate odată cu acestea, în temeiul Legii nr. 554/2004.
În aceste condiții, se constată că instanța de fond a procedat corect când a stabilit că nu poate extinde controlul asupra hotărârii Curții Constituționale, obiectul prezentei cauze constând strict în cenzurarea legalității deciziilor emise de Biroul Electoral Central. Dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu sunt aplicabile în cazul actelor ce privesc atribuțiile jurisdicționale ale Curții Constituționale, instanțele judecătorești neavând competența de a se pronunța asupra legalității acestora.
În concluzie, excepția inadmisibilității cererii adiționale este susținută de natura juridică a actului a cărui anulare se solicită (Hotărârea Curții Constituționale nr. 32 din 06 decembrie 2024), hotărârea atacată nefiind un act administrativ unilateral cu caracter normativ, cum susține reclamanta, deci nu poate fi supusă controlului de legalitate realizat de instanțele de judecată.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta A împotriva Sentinței nr. 338 din 23 decembrie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 13 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.