Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, la data de 5 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, astfel cum a fost modificată, reclamantul Municipiul Brăila, prin Primar, a solicitat obligarea pârâtei A. S.A. la plata sumei de 365.985,46 RON, reprezentând 30% din valoarea garanţiei de bună execuţie, garanţie constituită de către B. S.R.L. şi A. S.A. în favoarea Municipiului Brăila pentru Acordul Contractual nr. x/09.12.2009; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 06.09.2023, reclamantul şi-a precizat acţiunea, arătând că temeiul de drept al acesteia este răspunderea civilă contractuală.
Prin sentinţa civilă nr. 170 din 18 decembrie 2023, Tribunalul Brăila a respins cererea reclamantului Municipiul Brăila, prin Primar, ca nefondată şi a obligat reclamantul la plata către pârâta A. S.A. a sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul Municipiul Brăila, prin Primar, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei pronunţate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost modificată şi precizată.
Prin decizia nr. 90/2024 din data de 20 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă a respins apelul promovat de apelantul-reclamant Municipiul Brăila, prin Primar.
Împotriva acestei decizii, la data de 9 mai 2024, reclamantul Municipiul Brăila, prin Primar, a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
În dezvoltarea memoriului de recurs, recurentul-reclamant a prezentat situaţia de fapt şi a susţinut, în esenţă, că decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute de dispoziţiile art. 153 şi art. 206 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi aplicarea greşită a normelor de drept material reglementate de art. 1284 din C. civ.
În drept, au fost invocate dispoziţiile legale prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, reclamantul Municipiul Brăila, prin Primar, a solicitat obligarea pârâtei A. S.A. la plata sumei de 365.985,46 RON, reprezentând 30% din valoarea garanţiei de bună execuţie, garanţie constituită de către B. S.R.L. şi A. S.A. în favoarea Municipiului Brăila pentru Acordul Contractual nr. x/09.12.2009, cu cheltuieli de judecată.
Examinând actele dosarului, observă Înalta Curte că între Municipiul Brăila şi B. S.R.L. s-a încheiat, în baza O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 925/2006, Acordul contractual nr. x/09.12.2009 privind realizarea proiectului "Reabilitare şi modernizare str. x din Municipiul Brăila", implementat de instituţia reclamantă prin POR 2007-2013, în baza căruia constructorul B. S.R.L. a executat lucrări de modernizare şi reabilitare carosabil, trotuare, spatii verzi, reţele de apă şi de canalizare.
Potrivit art. 4.2 din Condiţiile Generale ale Contractului pârâta B. S.R.L., în calitate de antreprenor, avea obligaţia constituirii garanţiei de bună execuţie a acordului contractual în cuantum de 10% din valoarea contractului, garanţie cu privire la care exista, în sarcina antreprenorului, obligaţia menţinerii în vigoare până la execuţia şi terminarea lucrărilor precum şi până la remedierea oricăror defecţiuni.
În acest sens, antreprenorul a procedat la deschiderea, la A. S.A. a contului de bună execuţie nr. x, cont constituit în favoarea şi la dispoziţia Municipiului Brăila, unde a virat iniţial suma de 60.959,29 RON reprezentând 0,5 % din valoarea contractului, conform art. 90 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006.
Ulterior, constituirea garanţiei de bună execuţie a Acordului Contractual a fost făcută, conform art. 90 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006, prin reţineri succesive, din sumele datorate de către Municipiul Brăila, antreprenorului, până la concurenţa sumei totale de 1.219.951,53 RON cu titlu de garanţie de bună execuţie.
În acest context, având în vedere că prin acţiunea introductivă, reclamantul, în calitate de autoritate contractantă, a invocat încălcarea unor obligaţii ce izvorăsc din executarea unui contract de achiziţie publică, constată Înalta Curte că, sub aspectul procedurii de soluţionare a acestor litigii, sunt incidente normele speciale prevăzute de Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 5 ianuarie 2023, potrivit art. 27 din C. proc. civ., în cauză este aplicabilă Legea nr. 101/2016 în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi potrivit alin. (2) prezenta lege se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor.
De asemenea, potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul, iar conform art. 55 alin. (31) din acelaşi act normativ hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei.
Din textele legale evocate rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile privind executarea contractelor de achiziţie publică pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2020.
Prin urmare, calea de atac a recursului formulat de reclamant, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor, prin art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.
Consecutiv, constată Înalta Curte că dispozitivul hotărârii recurate conţine menţiunea greşită a dreptului de recurs în termen de 30 de zile, întrucât acţiunea reclamantului a fost introdusă la data de 5 ianuarie 2023, dată la care dispoziţiile Legii nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 114/2020, prevedeau că pentru procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative, prin derogare de la dispoziţiile de drept comun, calea de atac este numai apelul.
Astfel, menţiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (…)" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ.
De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs.
Instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.
Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată privind executarea unui contract de achiziţie publică, decizia nr. 90/2024 din data de 20 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă, are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi cod, coroborat cu art. 55 alin. (31) şi art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.
Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL BRĂILA, PRIN PRIMAR, împotriva deciziei civile nr. 90/2024 din 20 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL BRĂILA, PRIN PRIMAR, împotriva deciziei civile nr. 90/2024 din 20 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2024.