Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Orăşenesc "Dr. George Trifon" Năsăud şi Consiliul Local Năsăud, a solicitat instanţei să verifice, respectiv să constate nerespectarea art. 13 din Ordinul nr. 1312/250/2020 al Ministrului Sănătăţii şi al Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate; de asemenea, a solicitat obligarea angajatorul la oferirea personalului a dreptului de a opta pentru reîncadrarea pe posturile prevăzute de art. 7 din ordinul indicat, precum şi obligarea pârâtului angajator la oferirea, către personalul angajat, a dreptului de a beneficia de redistribuirea legală în cadrul altor structuri ale unităţii publice cu paturi potrivit art. 13 alin. (2) din cuprinsul aceluiaşi ordin; a mai solicitat modificarea, completarea sau anularea hotărârilor Consiliul Local nr. 43/2021 şi nr. 54/2021, pentru a se respecta ordinul MS/ANMCS nr. 1312/250/2020.
Prin sentinţa civilă nr. 1595/F din 21 iunie 2022, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2021, au fost respinse excepţia de netimbrare a acţiunii, invocată de pârâtul Consiliul Local Năsăud şi excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Spitalul Orăşenesc "Dr. George Trifon" Năsăud; a fost admisă excepţia tardivităţii modificării acţiunii invocată de pârâţi şi s-a respins, ca tardiv formulată, modificarea de acţiune; totodată a fost respinsă excepţia de nelegalitate a ordinului nr. 1312/250/2020 invocată de reclamant şi a fost respinsă acţiunea civilă formulată, ca şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul Spitalul Orăşenesc "Dr. George Trifon" Năsăud împotriva reclamantului pârât.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A., prin care a solicitat anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Prin decizia civilă nr. 2649/A din 22 decembrie 2022, Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat.
Împotriva acestei decizii civile, reclamantul A. a formulat revizuire, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2023.
Prin încheierea din 6 decembrie 2023, curtea de apel a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) din C. proc. civ.
Împotriva încheierii de suspendare pronunţate de curtea de apel, revizuentul B. a declarat recurs, solicitând anularea încheierii de suspendare şi trimiterea cererii de recuzare la completul legal pentru soluţionare.
La termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2024, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, prin raportare la dispoziţiile art. 490 alin. (1) din C. proc. civ., faţă de împrejurarea că recursul a fost depus la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu la instanţa a cărei hotărâre se atacă şi a reţinut cauza în pronunţare asupra acestei excepţii.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Printre condiţiile pe care cererea de recurs trebuie să le îndeplinească se numără şi aceea a depunerii sale la instanţa a cărei hotărâre se atacă, iar nu la altă instanţă aleasă de parte sau la instanţa de recurs.
În acord cu dispoziţiile art. 490 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de recurs, precum şi motivele de recurs formulate separat, trebuie să fie depuse la instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, sub sancţiunea nulităţii.
Prin urmare, instanţa supremă reţine că recurentul avea obligaţia de a depune cererea de recurs la Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, instanţa emitentă a hotărârii atacate.
Or, în cauză, calea extraordinară de atac a recursului a fost transmisă prin mijloace electronice de comunicare, respectiv e-mail, către Biroul de Informare şi Relaţii Publice al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul de recurs.
Înalta Curte notează că cerinţa depunerii recursului la instanţa a cărei hotărâre se atacă este una extrinsecă actului de procedură (cererea de recurs), aşa încât sancţiunea nulităţii intervine necondiţionat de existenţa vreunei vătămări, în conformitate cu prevederile art. 176 pct. 6 din C. proc. civ.
În consecinţă, recurentul avea obligaţia să respecte cerinţa de ordin procedural prevăzută de lege, sens în care se impunea să depună cererea de recurs la instanţa a cărei hotărâre a atacat-o, respectiv la Curtea de Apel Cluj, sancţiunea prevăzută expres de lege pentru încălcarea acestei obligaţii procedurale fiind nulitatea cererii de recurs, conform art. 490 alin. (1) din C. proc. civ.
Faţă de neregularitatea constatată, respectiv depunerea recursului direct la instanţa de recurs, având în vedere caracterul şi natura sancţiunii prevăzute pentru neîndeplinirea obligaţiei procedurale prevăzute de art. 490 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 6 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 6 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2024.