Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 04.12.2023 sub nr. x/2023, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, contestaţie împotriva deciziei nr. R/25093 din data de 03.10.2022, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.
Prin sentinţa civilă nr. 721 din data de 09 aprilie 2024, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.
În considerentele acestei sentinţe, prima instanţă sesizată a reţinut că în materia soluţionării litigiilor de muncă competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti este de ordine publică.
Astfel, raportându-se la dispoziţiile art. 130 din C. proc. civ. şi la cele ale art. 154 alin. (1) din Legea 263/2010, reţinând totodată că reclamantul are domiciliul în jud. Neamţ (C.I. fila x), instanţa a constatat că Tribunalul Dâmboviţa nu este competent teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere faptul că locul menţionat de art. 154 alin. (1) din Legea 263/2010 nu se află în circumscripţia acestei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 812/2024 din 24 octombrie 2024, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa. Totodată, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de conflict a apreciat prezenta cauză ca fiind cu un element de extraneitate, întrucât reşedinţa în fapt a contestatorului este stabilită în mod legal în Spania, Zaragoza, sens în care a considerat că sunt incidente dispoziţiile art. 1065 din C. proc. civ.
Raportându-se la dispoziţiile art. 1066 alin. (1) şi art. 1072 din C. proc. civ., s-a reţinut că instanţele române sunt competente să judece prezentul litigiu, întrucât pârâtul îşi are sediul în România.
Fiind vorba de un litigiu de asigurări sociale, a constatat instanţa de conflict că tribunalul este competent material, potrivit dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 153 din Legea nr. 263/2010.
Cu privire la competenţa teritorială, a reţinut că sunt incidente dispoziţiile generale prevăzute de art. 107 din C. proc. civ., şi nu dispoziţiile speciale prevăzute de legea pensiilor, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cauzei ar aparţine instanţelor din Spania, unde reclamantul îşi are domiciliul.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 11 noiembrie 2024.
Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă, de contencios administrativ, pentru următoarele considerente:
Cauza dedusă judecăţii are ca obiect contestaţia reclamantului A. împotriva deciziei nr. R/25093 din data de 03.10.2022, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.
Conflictul negativ de competenţă a fost generat de interpretarea diferită a normelor privind competenţa teritorială a instanţei, urmare a faptului că reclamantul şi-a indicat reşedinţa ca fiind în Zaragoza, Spania.
În conformitate cu dispoziţiile 1072 alin. (1) din C. proc. civ., când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.
Potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că reclamantul A., deşi a indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că are domiciliul în Spania, a anexat copia unei cărţi de identitate emise de autorităţile naţionale din care rezultă că ar avea domiciliul în municipiul Roman, jud. Neamţ.
Prin urmare, instanţa competentă din punct de vedere teritorial poate fi determinată datorită faptului că norma specială de competenţă internă face trimitere la criteriul domiciliului sau reşedinţei reclamantului, care, în cauza pendinte, se afla în judeţul Neamţ.
Notează Înalta Curte că verificarea incidenţei alin. (1) al art. 1072 din C. proc. civ. în stabilirea competenţei teritoriale nu exclude aplicarea dispoziţiilor care au un caracter special faţă de normele generale prevăzute în C. proc. civ. la Titlul III Capitolul II, care reglementează competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti.
Sub acest aspect, înlăturarea de la aplicare a legii generale ori de câte ori există o dispoziţie specială într-o materie dată nu trebuie să fie expresă, fiind de la sine înţeleasă, întrucât este consecinţa directă a principiului specialia generalibus derogant.
În contextul dat, faţă de obiectul şi părţile procesului, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, astfel încât tribunalul competent să soluţioneze cauza în primă instanţă este cel în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
În consecinţă, având în vedere că, la momentul declanşării litigiului, domiciliul reclamantului era în municipiul Roman, jud. Neamţ, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezentul litigiu este instanţa de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Faţă de considerentele anterior expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă, de contencios administrativ şi fiscal, căruia i se va trimite dosarul spre soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2024.