Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 06.11.2018, sub nr. x/2018, contestatoarea A. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 201/01.10.2018 emisă de intimata Administraţia Fluvială a Dunării de Jos R.A., pe care a apreciat-o ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând instanţei să dispună anularea acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 575 din data de 18 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Tulcea, contestaţia a fost respinsă, ca nefondată.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel contestatoarea A., pe care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 48/CM pronunţată la data de 20 februarie 2024, Curtea de Apel Constanta, secţia I civilă a constatat perimat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 575 din 18.04.2019 pronunţate de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS - R.A. Galaţi.
Împotriva deciziei din apel a declarat recurs, reclamanta A..
Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamanta a prezentat aspecte de fapt ale cauzei, în referire la contractul său individual de muncă şi actele adiţionale la acesta, precum şi parcursul judiciar al cauzei, nefiind dezvoltate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Dosarul fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 10 aprilie 2024, sub nr. x/2018.
Prin întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Administraţia Fluvială a Dunării de Jos a fost invocată excepţia tardivităţii recursului, iar pe fond s-a solicitat respingerea acestuia ca vădit nefondat.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 26 septembrie 2024, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.
Părţile nu au depus punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
La termenul din 26 noiembrie 2024, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, în temeiul art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare şi a reţinut următoarele:
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., termenul de recurs în cazul hotărârilor care constată perimarea este de 5 de zile de la pronunţarea hotărârii.
Calculul termenelor este reglementat de art. 181 din C. proc. civ., care la alin. (1) pct. 2 prevede expres că, atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar potrivit alin. (2) când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.
În cauza de faţă, hotărârea care a constatat perimarea, atacată cu recurs, a fost pronunţată la data de 20 februarie 2024, situaţie faţă de care, ultima zi de declarare a recursului a fost data de 26 februarie 2024, luni, zi lucrătoare.
Recursul, însă, a fost depus la oficiul poştal în data de 22 martie 2024, astfel cum atestă data poştei înscrisă pe plicul de expediere a cererii de recurs, cu mult peste termenul legal imperativ prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
În raport de cele prezentate, având în vedere că termenul legal pentru exercitarea căii de atac extraordinare a recursului a fost depăşit, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) şi art. 185 alin. (1) coroborat cu art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., urmează a respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 48/CM din 20 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 48/CM din 20 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2024.