Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2024
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13.03.2023 pe rolul Tribunalului Olt, sub nr. x/2023, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Matei Basarab" Slatina şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite în anul 2023 şi contravaloarea cheltuielilor de transport pentru efectuarea concediului de odihnă, precum şi actualizarea acestor sume cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 285/30 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Olt, s-a admis excepţia lipsei de obiect şi s-a respins capătul principal al acţiunii privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul ISU "MATEI BASARAB", având ca obiect pretenţii, ca rămas fără obiect.
S-au respins capetele accesorii de cerere, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel reclamantul A., care a fost respins prin decizia civilă nr. 771/2024 din 26 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Recursul a fost comunicat intimatului-pârât INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ "B." la 15.07.2024 .
La 31.07.2024, intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Întâmpinarea a fost comunicată recurentului-reclamant la 14.08.2024, care nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Cauza are ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii pronunţate în apel, într-un conflict de muncă, prin care reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale aferente perioadei în care a fost angajat al intimatei-pârâte.
Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii "judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii", iar conform art. 274 din acelaşi act normativ, "hotărârile pronunţate în fond sunt definitive".
Conform art. 275 din Legea nr. 53/2003, dispoziţiile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.
În acest sens, se constată că legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în [...] conflictele de muncă şi asigurări sociale [...]."
Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.
Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. statuează că "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs".
Instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.
Conform principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Cum dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 274 Codul Muncii.
În aceste condiţii, în speţă, decizia dată în apel nu întruneşte condiţia cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., fiind definitivă de la pronunţare, situaţie în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 771/2024 din 26 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 771/2024 din 26 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2024.