Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 12.06.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii INSTITUTUL NAŢIONAL AL MAGISTRATURII, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII şi cu citarea obligatorie, potrivit art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, a CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, au solicitat recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente, raportat la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015 şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative-484,18+25%=605,225 RON, şi care se acordă unor categorii de personal din cadrul familiei ocupaţionale justiţie din data de 01.08.2036), începând cu data numirii în calitate de auditor de justiţie (18.05.2020) şi până la data încetării acestei calităţi (31.12.2021 inclusiv), fără a fi afectată de aplicarea prev. Art. 38 alin. (5) din Legea nr. 153/2017, cu respectarea grilelor cuprinse în Anexele Ordinului nr. 551/12.04.2023 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Totodată, au solicitat obligarea pârâtului la plata, pentru fiecare lună, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, pentru perioada 18.05.2020-31.12.2021 inclusiv, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi în raport cu care să fie plătită şi dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.
La primul termen de judecată din 04.10.2023, instanţa a disjuns cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii B., C. şi D. şi a dispus formarea de noi dosare cu termen la data de 08.11.2023.
În dosarul nr. x/2023, avându-l ca reclamant pe D., pârâţi fiind INSTITUTUL NAŢIONAL AL MAGISTRATURII, Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale.
Prin sentinţa civilă nr. 6226 din 08.11.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurări Sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa s-a raportat la domiciliul reclamantului, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată şi la prevederile art. 269 din Codul muncii.
Prin sentinţa civilă nr. 1596/2024 din 05.09.2024, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, reclamantul este auditor de justiţie şi, în această calitate, primeşte o indemnizaţie lunară corespunzătoare funcţiei de procuror stagiar (funcţie ce face parte din familia ocupaţională "Justiţie") de la pârâtul Institutul Naţional al Magistraturii, cu sediul în Bucureşti.
De asemenea, conform art. II din Contractul de închiriere nr. x/19.05.2023, reclamantul are reşedinţa în Bucureşti. Acţiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti (la data de 12.06.2023), deci reclamantul a optat pentru instanţa în a cărei circumscripţie îşi are reşedinţa şi locul de muncă.
Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, constată şi reţine următoarele:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe – Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Iaşi – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte reţine că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. de dosar x/2023, instanţa a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată formulată de mai multe persoane, prin care reclamanţii au solicitat recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente şi obligarea pârâţilor la plata diferenţelor de drepturi salariale.
Prin sentinţa civilă nr. 5298 din 04.10.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti a dispus disjungerea cererii formulate de reclamantul D., cererea disjunsă fiind înregistrată sub nr. x/2023.
Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă, ori după caz, sediul, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.
Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că unul dintre reclamanţii care au învestit instanţa cu soluţionarea conflictului de muncă, respectiv A., are domiciliul în circumscripţia Tribunalului Bucureşti. În privinţa acestui reclamant, tribunalul a reţinut că este competent teritorial să soluţioneze cauza.
Potrivit art. 59 C. proc. civ., "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură".
În aplicarea acestui text de lege, Înalta Curte reţine că între drepturile pretinse de reclamanţi prin aceeaşi cerere de chemare în judecată există o strânsă legătură, astfel încât sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active.
Or, coparticiparea procesuală activă atrage prorogarea legală de competenţă în privinţa reclamanţilor care nu au domiciliul sau locul de muncă în raza tribunalului sesizat iniţial, în temeiul art. 269 alin. (3) din Codul muncii.
În aceste condiţii, în privinţa cererii formulate de reclamantul din prezenta cauză, a operat prorogarea legală de competenţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, ca efect al formulării acţiunii introductive împreună cu reclamanţii al căror domiciliu sau loc de muncă se află în circumscripţia acestei instanţe.
Împrejurarea că Tribunalul Bucureşti a disjuns ulterior cererea reclamantului din prezenta cauză, nu conduce la pierderea competenţei sale teritoriale în privinţa acestei cereri, de vreme ce prorogarea legală de competenţă a operat chiar la momentul sesizării instanţei cu acţiunea introductivă comună.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale .
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2024.