Şedinţa publică din data de 08 ianuarie 2025
Deliberând asupra cererii de întrerupere a cursului justiţiei, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2024, Tribunalul Argeş, secţia penală a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de întrerupere a cursului justiţiei formulată de inculpatul A., prin apărător ales.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei, inculpatul A., prin apărător ales, a susţinut că ar fi fost întrerupt cursul justiţiei ca efect a dezinvestirii Tribunalului Bucureşti în dosarul nr. x/2024 prin respingerea, ca nefondată, a cererii de comisie rogatorie formulată de Tribunalul Argeş, constând în audierea unor martori. S-a susţinut că Tribunalul Argeş, în virtutea competenţei sale materiale şi teritoriale, a dispus efectuarea respectivelor acte procedurale cu funcţie probatorie de către o jurisdicţie de grad egal, căreia, în aceste limite, i s-a prorogat legal competenţa teritorială, motiv pentru care nu se poate discuta de plano investirea Tribunalului Bucureşti cu vreo cerere care trebuia soluţionată.
De asemenea, s-a arătat că există o întrerupere a cursului justiţiei în cazul în care s-a constatat inaplicabilitatea nicuneia dintre prevederile referitoare la competenţă, cum este situaţia din speţă, care excede tuturor ipotezelor normate sub formă de reguli procesual penale în materia incidentelor referitoare la competenţă, neexistând vreo modalitate de dezinvestire a jurisdicţiei investite prin actul procesual prin care s-a dispus comisia rogatorie, a cărei competenţă a fost legal prorogată în cauză, exclusiv pentru efectuarea actelor procedurale cu funcţie probatorie.
Analizând cererea de întrerupere a cursului justiţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală constată că este nefondată pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie si Justiţie soluţionează conflictele de competenţă în cazurile în care este instanţa superioară comună instanţelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în cazurile prevăzute de lege.
Legiuitorul român nu a socotit necesar a defini instituţia întreruperii cursului justiţiei, lăsând în sarcina doctrinei şi a jurisprudenţei de a identifica cazurile cărora le sunt aplicabile prevederile sus-menţionate.
Analizând semantic expresia "întreruperea cursului justiţiei" rezultă că aceasta presupune orice situaţie în care procesul penal este blocat, instanţa pe rolul căreia se află cauza neavând posibilitatea de a aplica norme de procedură penală, astfel încât nu se poate ajunge la pronunţarea unei soluţii.
O altă accepţiune semantică a noţiunii ar putea consta şi în lipsa sau nedesemnarea unei instanţe competente a soluţiona cauza, rezultatul fiind acelaşi: imposibilitatea pronunţării unei soluţii.
Prin urmare, din punct de vedere semantic, expresia "întreruperea cursului justiţiei" presupune trei aspecte: în primul rând, inaplicabilitatea vreunor dispoziţii de procedură penală referitoare, în principal, la competenţa funcţională, materială sau personală; în al doilea rând, această inaplicabilitate conduce la nedeterminarea unei instanţe competente a soluţiona cauza penală, în conformitate cu prevederile de procedură penală; în al treilea rând rezultatul inaplicabilităţii normelor de procedură penală este imposibilitatea finalizării cauzei, respectiv neputinţa pronunţării unei soluţii definitive.
Analizând, în aceste coordonate, împrejurările concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că întreruperea cursului justiţiei are ca premiză existenţa unei cauze pe rolul unei instanţe de judecată şi al cărei curs nu a fost finalizat, ipoteză care nu se regăseşte în situaţia de faţă.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că Tribunalul Argeş, secţia penală a solicitat Tribunalului Bucureşti audierea prin comisie rogatorie a martorilor B. şi C., declaraţiile acestora fiind necesare soluţionării dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Argeş în care, prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 13.12.2021, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, au fost trimişi în judecată inculpaţii A. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în forma continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în condiţiile art. 35 alin. (1) din C. pen. şi spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ambele în condiţiile art. 38 din C. pen., D. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în condiţiile art. 35 alin. (1) din C. pen. şi complicitate la spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ambele în condiţiile art. 38 din C. pen., S.C. E. S.R.L pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi F. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată (8 acte materiale), în modalitatea de participaţie a complicităţii, faptă prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (modalitatea normativă în vigoare în perioada săvârşirii faptelor), în condiţiile art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968.
Din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 15.10.2024 rezultă faptul că Tribunalul Argeş a pus în discuţie şi a admis cererea de audiere a martorilor B. şi C., precum şi a altor martori, prin comisie rogatorie.
Urmare a acestei dispoziţii a instanţei a fost sesizat Tribunalul Bucureşti cu cererea de comisie rogatorie constând în audierea martorilor B. şi C., tribunal care prin încheierea din data de 08.11.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024 a respins, ca nefondată, cererea de comisie rogatorie formulată de către Tribunalul Argeş – secţia penală prin încheierea din data de 15.10.2024, pronunţată în dosarul cu nr. x/2021 Tribunalul Bucureşti, în motivarea soluţiei pronunţate, a reţinut că instanţa care a dispus această măsură nu se află la momentul de faţă în situaţia prevăzută la art. 200 alin. (1) din C. proc. pen. (nu are posibilitatea să asculte un martor), în condiţiile în care nu a întreprins demersuri pentru citarea acestora.
Înalta Curte notează că întreruperea cursului justiţiei presupune împrejurarea în care se poate afla o cauză penală aflată pe rolul unei instanţe judecătoreşti, de imposibilitate a realizării scopului final al procesului penal, ca urmare a inaplicabilităţii niciuneia din prevederile procesuale referitoare la competenţă, astfel încât nu se poate determina instanţa competentă a dispune o soluţie legală (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, încheierea nr. 51/2013).
În acelaşi timp, se reţine şi că întreruperea cursului justiţiei reprezintă o situaţie excepţională care constituie o împiedicare a desfăşurării normale a procesului penal; o situaţie ce se produce în cazul desesizării organului judiciar, fără pronunţarea unei soluţii legale şi fără ca dosarul să fie preluat de un alt organ, sesizat în acest scop, respectiv când o instanţă pronunţă o hotărâre de declinare de competenţă, fără să indice în mod corect instanţa căreia îi revine competenţa, cursul justiţiei va fi întrerupt, deoarece în locul organului desesizat niciun alt organ nu va fi învestit cu judecarea în continuare a cauzei (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 434/2018, încheierea nr. 98/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Prin urmare se impune îndeplinirea următoarelor condiţii: a) să existe o încălcare a normelor referitoare la competenţa funcţională a instanţei judecătoreşti fie ca urmare a unei erori judiciare, fie ca urmare a unei erori de interpretare; b) încălcarea a fost realizată de către o instanţă de judecată sesizată cu soluţionarea unei cauze; c) încălcarea normelor procedural penale conduce la o sesizare nelegală a unei alte instanţe sau chiar a instanţei care a încălcat norma procedural penală respectivă; d) rezultatul nerespectării normelor de procedură penală este imposibilitatea soluţionării cauzei prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, prin inaplicabilitatea vreunei alte dispoziţii legale referitoare la declinarea competenţei şi conflictul de competenţă (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de cinci judecători, Hotărârea nr. 259/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Hotărârea nr. 476/2020).
În speţa de faţă, se reţine că s-a invocat existenţa unei întreruperi a cursului justiţiei urmare a respingerii cererii de audiere a martorilor B. şi C. prin comisie rogatorie, aspect în privinţa căruia nu se poate afirma că există o întrerupere a cursului justiţiei.
Înalta Curte constată că atunci când se invocă aspecte care ţin de administrarea probatoriului în faza cercetării judecătoreşti nu este pusă în discuţie niciun moment competenţa soluţionării cauzei şi prin urmare nu există o situaţie de întrerupere a cursului justiţiei.
Mai mult, instanţa supremă, având în vedere motivul pentru care a fost sesizată să se pronunţe asupra unei întreruperi a cursului justiţiei, respectiv acela că Tribunalul Bucureşti a respins cererea de comisie rogatorie formulată în cauză de Tribunalul Argeş pentru audierea martorilor B. şi C., aminteşte că în administrarea probatoriului în procesul penal primează principiul nemijlocirii ca şi garanţie a aflării adevărului, care presupune ca probele să fie cercetate de către instanţa care pronunţă soluţia finală în cauză, iar nu de către o instanţă diferită, tocmai pentru ca aceasta să le perceapă în mod direct, formându-şi convingerea în acest mod.
Pe lângă principiile fundamentale ale procesului penal, prevăzute în art. 2-12 din C. proc. pen., faza de judecată are şi o serie de principii specifice acesteia. Astfel potrivit art. 351 din C. proc. pen. "judecata cauzei se face în faţa instanţei constituite potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu." Prin urmare, pentru a servi drept temei pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, probele strânse în cursul urmăririi penale şi invocate în rechizitoriu trebuie verificate în cursul cercetării judecătoreşti în mod nemijlocit, oral, contradictoriu şi în şedinţă publică. Numai după verificarea acestor probe cu respectarea principiilor oralităţii, nemijlocirii, contradictorialităţii, publicităţii şi după administrarea din oficiu, sau la cererea părţilor, a oricăror alte probe necesare aflării adevărului, instanţa poate să pronunţe o hotărâre temeinică şi nesuperficială.
Ct. EDO a sancţionat statul roman în cauza Cutean c. României, deoarece schimbarea completului la instanţa de fond şi eşecul ulterior al instanţelor de apel şi de recurs de a-i audia pe reclamant şi pe martori echivalează cu o privare a dreptului reclamantului la un proces echitabil, Curtea reamintindu-ne că, în conformitate cu principiul nemijlocirii, într-o cauză penală hotărârea trebuie pronunţată de judecătorii care au fost prezenţi pe tot parcursul procedurii şi administrării probelor (a se vedea Mellors vs. Marea Britanie, 30 ianuarie 2003), şi doar în anumite situaţii de natură administrativă sau procedurală care să facă imposibilă participarea în continuare a unui judecător, să existe posibilitatea schimbării lui.
Având în vedere aceste aspecte, concluzia este că judecătorul trebuie să perceapă direct, nemijlocit probele ce se administrează în cauză, precum şi susţinerile procurorului sau ale părţilor, în toate fazele procesului penal atunci când se pune în discuţie fondul cauzei.
"Sub ochii şi urechile judecătorului şi a părţilor se petrece toată desfăşurarea dezbaterii. Şi numai pe cele văzute şi auzite în dezbatere şi discutate acolo, sub observaţia şi controlul său nemijlocit, îşi va putea întemeia judecătorul convingerea sa (Traian Pop, Drept procesual penal. Partea specială, vol. IV, 1946, p. 214)."
Raportat la cele arătate, se observă că, în realitate, s-a invocat instituţia întreruperii cursului justiţiei pentru a solicita instanţei supreme o dezlegare asupra modalităţii administrării probatoriului prin comisie rogatorie, ceea ce excede unei astfel de proceduri. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Hotărârea nr. 50/2019).
Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală va respinge, ca nefondată, sesizarea Tribunalului Argeş având ca obiect întreruperea cursului justiţiei în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Argeş – secţia penală.
Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondată, sesizarea Tribunalului Argeş având ca obiect întreruperea cursului justiţiei în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Argeş – secţia penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 ianuarie 2025.