Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2025
Asupra apelurilor de faţă, examinând actele şi lucrările dosarului, constată:
Prin sentinţa penală nr. 174/F din 23.09.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 336 alin. (1) C. pen., a stabilit pedeapsa închisorii de 1 an cu privire la inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 08.10.2022).
În temeiul art. 83 C. pen., a amânat aplicarea pedepsei pentru un termen de supraveghere de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, termen stabilit conform art. 84 alin. (1) C. pen.
Conform art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
A atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 1000 de RON, cu titlul de cheltuieli judiciare în urmărire penală, cameră preliminară şi fond.
Prin rechizitoriul din data de 29.02.2024 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2022, înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti la data de 11.03.2024 sub nr. x/2024, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
În cuprinsul actului de sesizare a instanţei, s-a reţinut, în fapt, că la data de 08.10.2022, în jurul orei 03:10 (orele 03:03, potrivit înregistrărilor video), inculpatul a fost depistat conducând autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, în municipiul Bucureşti, pe Bd. x, în direcţia străzii Braşov, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge, respectiv 1.94 g ‰ alcool pur în sânge (proba I, ora recoltării 04:00) şi 2.39 g ‰ alcool pur în sânge (proba II, ora recoltării 05:00).
Organele de urmărire penală au reţinut situaţia de fapt în urma administrării următoarelor mijloace de probă: bonul alcotest nr. x din 08.10.2022, fila x, buletinul de analiză toxicologică nr. x, eliberat de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", prima probă, recoltată la orele 04:00, a indicat o valoare de 1.94 g ‰ alcool pur în sânge, iar a doua probă, recoltată la orele 05:00, a indicat o valoare de 2.39 g ‰ alcool pur în sânge, filele x, declaraţiile suspectului A., filele x, declaraţiile inculpatului A., filele x, procesul-verbal din data de 16.11.2022 încheiat de Brigada Rutieră, fila x, procesul-verbal din data de 06.02.2024 încheiat de organele de cercetare penală din cadrul D.G.P.M.B. de redare a înregistrărilor audio-video efectuate cu dispozitivul body wom camera din dotare, care au surprins evenimentul din data de 08.10.2022, cu ocazia opririi în trafic a autoturismului marca x, de culoarea albă, cu număr de înmatriculare x, care se deplasa pe Bd. x, în direcţia străzii Braşov şi la volanul căruia se afla A., filele x, înscrisuri: istoricul sancţiunilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice al inculpatului A. nr. x din 08.05.2023 întocmit de I.G.P.R.-Poliţia Rutieră, filele x şi înscrisuri - adresa I.N.M.L. denumită raport de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. x/2023, filele x.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 23.09.2024, definitivă prin neatacare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.
La termenul de judecată din data de 14.06.2024, instanţa a constatat procedura de citare legal îndeplinită şi a dispus citirea actului de sesizare a instanţei, potrivit art. 374 alin. (1) C. proc. pen. şi a acordat un nou termen de judecată în vederea respectării principiului continuităţii completului de judecată.
La termenul de judecată din data de 13.09.2024, întrucât nu a fost desemnat un titular al completului C13 fond şi nu au existat obiecţiuni, s-a acordat cuvântul asupra probelor, inculpatul A. solicitând emiterea unui punct de vedere din partea INML "Mina Minovici" privind estimarea valorii alcoolemiei sale in raport de momentul cu relevanţă juridică (08.10.2022, ora 03:03), faţă de valoarea de 0,80 g‰, prin raportare la valorile alcoolemiei rezultate din prima si a doua proba de sânge si datele de consum declarate, in integralitatea lor, probă respinsă de instanţă, apreciindu-se că nu s-au adus elemente noi pentru a se solicita comisiei din cadrul INML să emită un alt punct de vedere.
Totodată, la acelaşi termen de judecată, inculpatul A. a arătat că nu doreşte să dea o declaraţie suplimentară şi că menţine declaraţiile date în faţa organului de urmărire penală.
Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul A. a declarat că recunoaşte în întregime fapta reţinută în sarcina sa şi a regretat că a condus autoturismul soţiei sub influenţa băuturilor alcoolice, însă a contestat că ar fi putut avea o alcoolemie peste limita legală de 0,80g/l alcool pur în sânge la momentul depistării, având în vedere timpul scurt care s-a scurs de la momentul ingerării până la momentul depistării în trafic, tipul de alcool concomitent cu consumul de alimente.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca în rechizitoriu, respectiv: la data de 08.10.2022, în jurul orei 03:10 (orele 03:03, potrivit înregistrărilor video), inculpatul a fost depistat conducând autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, în municipiul Bucureşti, pe Bd. x, în direcţia străzii Braşov, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge, respectiv 1.94 g ‰ alcool pur în sânge (proba I, ora recoltării 04:00) şi 2.39 g ‰ alcool pur în sânge (proba II, ora recoltării 05:00).
Prima instanţă a reţinut situaţia de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză în faza urmăririi penale, în faza cercetării judecătoreşti nefiind aduse probe noi, (respectiv: bonul alcotest nr. x din 08.10.2022, fila x, buletinul de analiză toxicologică nr. x din 13.10.2022, eliberat de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", prima probă, recoltată la orele 04:00, a indicat o valoare de 1.94 g ‰ alcool pur în sânge, iar a doua probă, recoltată la orele 05:00, a indicat o valoare de 2.39 g ‰ alcool pur în sânge, filele x, declaraţiile suspectului A., filele x, declaraţiile inculpatului A., filele x, procesul-verbal din data de 16.11.2022 încheiat de Brigada Rutieră, fila x, procesul-verbal din data de 06.02.2024 încheiat de organele de cercetare penală din cadrul D.G.P.M.B. de redare a înregistrărilor audio-video efectuate cu dispozitivul body wom camera din dotare, care au surprins evenimentul din data de 08.10.2022, cu ocazia opririi în trafic a autoturismului marca x, de culoarea albă, cu număr de înmatriculare x, care se deplasa pe Bd. x, în direcţia străzii Braşov şi la volanul căruia se afla A., filele x, înscrisuri: istoricul sancţiunilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice al inculpatului A. nr. x din 08.05.2023 întocmit de I.G.P.R.-Poliţia Rutieră, filele x şi înscrisuri - adresa I.N.M.L. denumită raport de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. x/2023, filele x).
În ceea ce priveşte apărările inculpatului respectiv că, în cauză, probele administrate nu dovedesc fără dubiu că la momentul opririi sale în trafic de către poliţişti a avut o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge, instanţa de fond a apreciat că acestea nu pot fi primite.
În susţinerea apărărilor sale, inculpatul a arătat că, raportat la intervalul foarte scurt în care a consumat băuturi alcoolice, raportat la momentul foarte scurt de la momentul încetării consumului de alcool şi până la momentul depistării în trafic, aproximativ 3 minute de la momentul în care a încetat consumul de băuturi alcoolice şi momentul în care a fost depistat, a fost oprit de poliţie în trafic, raportat şi la cantitatea şi la felul de alcool pe care l-a ingerat, că există o posibilitate ca la momentul depistării, orele 03:03, să nu fi fost absorbit alcoolul în sânge la o valoare care, în primul rând, să-i atingă capacitatea de a conduce şi, în al doilea rând, la o valoare mai mare de peste 0,80 g‰ alcool pur în sânge.
A susţinut că nu are de ce să ascundă că ştia foarte bine că consumase alcool, însă a interpretat o situaţie legată de soţia sa ca fiind una de urgenţă (nu a fost, evident), dar la acel moment se opriseră la casa părinţilor săi unde a locuit cu 5 ani înainte cu soţia sa, cu intenţia de a rămâne acolo pentru că aveau copii acolo, şi, la un moment dat, din anumite motive, nu s-a mai simţit confortabil soţia sa şi, stând la vreo 10 minute distanţă de casa părinţilor săi, a decis să ia maşina pentru a ajunge acasă, unde aveau tot confortul necesar.
Raţionamentul inculpatului este în sensul că dacă e să fie oprit de poliţie, tocmai băuse, şi nu credea că putea intra în sfera ilicitului penal.
A arătat că testarea sa cu etilotestul a fost undeva la 20 de minute distanţă faţă de momentul depistării în trafic şi, într-adevăr, a arătat o valoare de 0,78 g‰ alcool în aerul expirat, prima valoare în sânge a fost de 1.94 g‰ alcool pur în sânge, la ora 4 dimineaţa, iar a doua de 5.
Faţă de natura băuturii alcoolice pe care a consumat-o, un whisky de mai mult de 40 de grade, fiind bine cunoscut faptul că, în general, tăria nu se absoarbe foarte rapid, cum ar fi vinul spumant sau chiar şi berea, consideră că exista o posibilitate ca la momentul depistării să nu fi avut peste 0,80 g‰ alcool pur în sânge.
Instanţa de fond a apreciat, însă, că apărarea inculpatului este pur speculativă, acesta susţinând, în esenţă, că între momentul opririi sale în trafic şi momentul testării în trafic (o perioadă de 20 de minute) cu aparatul etilotest valoarea alcoolemiei a crescut de la o valoare de sub 0,80 g‰ alcool pur în sânge la o valoare ce depăşea această limită.
Curtea a constatat însă că, în urma testării în trafic cu aparatul etilotest s-a stabilit o valoare de 0,78 g‰ alcool în aerul expirat, valoare care, de regulă, este echivalentă cu o valoare dublă a alcoolemiei în sânge, respectiv 1,56 g‰. Chiar dacă o multitudine de factori pot influenţa raportul dintre valoarea rezultată în urma testării cu aparatul etilotest şi valoarea alcoolemiei în sânge, a considerat prima instanţă că este evident că la momentul testării valoarea alcoolemiei în sânge era considerabil peste limita de 0,80 g‰ alcool pur în sânge.
De asemenea, teza inculpatului în sensul că între momentul opririi sale în trafic şi momentul testării în trafic, respectiv o perioadă de 20 de minute, alcoolemia a crescut de la o valoare de sub 0,80 g‰ alcool pur în sânge la o valoare aproximativă de 1.56 g‰ alcool pur în sânge nu este realistă.
Instanţa de fond a constatat că între orele 4:00 (proba I, ora recoltării 04:00) şi orele 5:00 (proba II, ora recoltării 05:00) alcoolemia a crescut de la o valoare de 1.94 g ‰ alcool pur în sânge la o valoare de 2.39 g ‰ alcool pur în sânge, cu 0,45 g ‰. Or, dacă într-o oră valoarea alcoolemiei a crescut cu 0,45 g ‰ este evident că, în 20 de minute, alcoolemia nu putea creşte cu o valoare aproximativă mai mare de 0,15 g ‰.
Curtea a precizat că aceste calcule nu sunt exacte, existând o multitudine de factori care pot influenţa valorile, însă diferenţele dintre valori sunt mari şi conduc la ideea că, la momentul depistării, inculpatul avea o valoare a alcoolemiei de peste 0,80 g‰ alcool pur în sânge
Simulând un calcul estimat, respectiv dacă în urma testării în trafic cu aparatul etilotest s-a stabilit o valoare de 0,78 g‰ alcool în aerul expirat, valoare care, de regulă, este echivalentă cu o valoare dublă a alcoolemiei în sânge, respectiv 1,56 g‰, la momentul opririi în trafic acesta avea o valoare aproximativă de 1,41 g‰. Or, chiar dacă se iau în considerare factorii care pot modifica această valoare în favoare inculpatului (absorbţia rapidă, alimentele ingerate, cantitatea şi natura băuturilor alcoolice consumate), prima instanţă a considerat că nu se poate să rezulte o diferenţă mai mare de 0,61g ‰. (1,41 g‰ -0,80 g‰).
În ceea ce priveşte raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. x/2023, instanţa de fond a apreciat că acesta, prin concluziile formulate, nu induce niciun dubiu cu privire la săvârşirea faptei de către inculpat. Astfel, raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei concluzionează că nu se efectuează calculul retroactiv al alcoolemiei în situaţia în care alcoolemiile sunt în creştere.
De asemenea, se arată că alcoolemia de la momentul opririi în trafic (relevantă penal) putea fi mai mică decât cea de la prima recoltare, fără a se putea preciza valoarea acesteia în raport cu limita legală de 0,80 g‰.
Or, după cum s-a reţinut mai sus, diferenţa valorii alcoolemiei la prima recoltare şi momentul opririi în trafic ar trebui să fie conform susţinerilor inculpatului de 1,14 g ‰ şi nu este rezonabil a presupune că în decurs de 60 de minute valoarea alcoolemiei putea creşte cu această valoare, având în vedere şi că în această perioadă inculpatul nu a mai consumat băuturi alcoolice.
Mai mult, după cum s-a reţinut mai sus, în urma testării în trafic cu aparatul etilotest s-a stabilit o valoare de 0,78 g‰ alcool în aerul expirat, valoare care, de regulă, este echivalentă cu o valoare dublă a alcoolemiei în sânge, respectiv 1,56 g‰, iar testarea a avut loc la un interval temporar de aproximativ 20 de minute de la momentul opririi.
Faţă de considerentele de mai sus, instanţa de fond a apreciat că probele administrate dovedesc, fără o îndoială rezonabilă, că inculpatul a condus autovehiculul având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge şi a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa.
Instanţa a reţinut aceeaşi încadrare juridică a faptei pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, respectiv: fapta inculpatului care, la data de 08.10.2022, în jurul orei 03:10 (orele 03:03, potrivit înregistrărilor video), a fost depistat conducând autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, în municipiul Bucureşti, pe Bd. x, în direcţia străzii Braşov, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge, respectiv 1.94 g ‰ alcool pur în sânge (proba I, ora recoltării 04:00) şi 2.39 g ‰ alcool pur în sânge (proba II, ora recoltării 05:00) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
Analizând latura obiectivă a infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., instanţa a reţinut că elementul material îl reprezintă acţiunea de conducere în condiţii ilicite, prin nerespectarea unei interdicţii de a conduce autoturismul având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Acţiunea inculpatului A. realizează elementul material al infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
În cauză, există şi cerinţele esenţiale ataşate elementului material şi anume existenţa drumului public şi a unui autovehicul.
Fiind infracţiune de pericol, fapta inculpatului a avut ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea activităţii desfăşurate efectiv de inculpat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât a avut reprezentarea faptei sale, prevăzând rezultatul acesteia - crearea unei stări de pericol pentru ceilalţi participanţi la trafic, urmare pe care, chiar daca nu a urmărit-o, a acceptat posibilitatea producerii acesteia.
Potrivit art. 336 alin. (1) C. pen., infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Curtea a reţinut şi că din cazierul judiciar al inculpatului rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale .
De asemenea, la ora săvârşirii faptei, respectiv 03:10, pe Bd. x din Mun. Bucureşti, traficul auto si pietonal este de regulă la valori minime spre inexistent.
S-a mai reţinut că, din actele depuse de inculpat la dosarul de urmărire penală, rezultă că acesta este căsătorit şi are în întreţinere doi copii minori .
A subliniat totuşi, Curtea, că inculpatul era, astfel cum s-a arătat, la momentul comiterii faptei în stare de intoxicaţie etilică, aspect ce augmentează pericolul său social concret în trafic la momentul comiterii faptei deduse judecăţii în cauza de faţă.
Din fişa de examinare clinică reiese că inculpatul prezenta tulburări de echilibru dinamic şi a refuzat să indice cadrelor medicale la momentul recoltării parametrii antropometrici (greutatea şi înălţimea).
De asemenea, din cazierul auto al inculpatului rezultă că acesta, de la data obţinerii permisului de conducere şi până la momentul săvârşirii prezentei fapte, nu figurează cu încălcări ale regulilor rutiere, nefiind sancţionat contravenţional.
În consecinţă, cumpănind aspectele ce pledează în favoarea, respectiv în defavoarea inculpatului, Curtea a stabilit o pedeapsă egală cu minimul legal - de 1 an închisoare - şi nu s-a îndreptat spre o soluţie care să prevadă condamnarea (art. 91 C. pen. sau art. 61 C. pen.) în raport de convingerea în sensul că o asemenea soluţie ar fi prea aspră, iar anularea permisului de conducere, conform art. 114 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, nu ar fi necesară, ci ar fi de natură să aducă atingere chiar şi intereselor minorilor aflaţi în întreţinerea inculpatului.
Totuşi, raportându-se la starea de intoxicaţie etilică în care se afla inculpatul la momentul comiterii faptei, precum şi la circumstanţele personale ale inculpatului (statutul profesional este deosebit de relevant, inculpatul fiind de profesie avocat, statutul pretinde înalte standarde de ţinută morală şi civică, disciplină şi responsabilitate, respectul faţă de lege şi faţă de autoritate sunt, prin excelenţă, cerinţe de bază ale conduitei de avocat, mai ales că în cadrul activităţii profesionale inculpatul oferă consultanţă juridică unor inculpaţi cercetaţi pentru fapte similare), Curtea a apreciat că soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei ar fi prea blândă.
În consecinţă, instanţa de fond s-a orientat spre amânarea aplicării pedepsei, având în vedere că, în această ipoteză, conduita inculpatului va fi supravegheată, iar după rămânerea definitivă a acestei hotărâri, inculpatul va avea suspendat dreptul de a conduce încă 90 de zile, conform art. 103 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, fiind asigurate astfel suficiente garanţii pentru atingerea scopului pedepsei.
Împotriva senţinţei penale nr. 174/F din 23.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul A. au declarat apel.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a invocat nelegalitatea hotărârii primei instanţe, întrucât nu erau îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 83 alin. (1) C. pen. pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei, lipsind cea de la lit. c), în condiţiile în care inculpatul nu şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în faţa instanţei sau printru-un înscris; a apreciat că acest aspect poate fi îndreptat de către instanţa de apel prin luarea consimţământului inculpatului în acest sens.
Totodată, a invocat netemeinicia soluţiei pronunţate, raportat la împrejurările săvârşirii faptei, apreciind că amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., nu este suficientă pentru inculpat în formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, fiind o modalitate de executare a pedepsei nejustificat de blândă şi incapabilă să conducă la atingerea scopului pedepselor.
Ca atare, faţă de gravitatea faptei şi necesitatea corijării comportamentului inculpatului, Parchetul a solicitat condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere în condiţiile art. 91 şi urm. C. pen.. În subsidiar, în cazul menţinerii amânării aplicării pedepsei, a solicitat să i se impună inculpatului executarea obligaţiilor prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. b), c) şi g) C. pen.
Inculpatul A., prin apărărtor ales, a susţinut că nu sunt probe din care să rezulte că a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., în condiţiile în care, în cauză, nu s-a stabilit prin mijloace de probă cu caracter ştiinţific (expertiză medico-legală), conform standardului probator consacrat de Decizia nr. 57/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1035 din 14 noiembrie 2023), că, la momentul depistării sale în trafic, avea o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, solicitând achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În faţa instanţei de apel, cauza a parcurs un singur termen de judecată, când apelantul inculpat A. a arătat că îşi menţine declaraţiile date anterior în cauză şi, totodată, şi-a manifestat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, aspect consemnat în cuprinsul declaraţiei ataşate la dosar.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept şi în limitele impuse de art. 418 C. proc. pen., Înalta Curte constată ca fondat numai apelul declarat de inculpatul A., în considerarea celor ce succed:
Dispoziţiile art. 336 alin. (1) C. pen., în forma în vigoare la data săvârşirii presupusei infracţiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, incriminează fapta de "conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge".
Prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curţii Constituţionale a României (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015), sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" a fost declarată neconstituţională. În pronunţarea acestei soluţii, s-a avut în vedere, în esenţă, faptul că îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge evidenţiată prin utilizarea acestei sintagme plasează consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care, odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite, astfel încât, la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se mai justifică.
Prin urmare, ca efect al deciziei menţionate, momentul la care trebuie raportată valoarea de 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de norma de incriminare este cel al săvârşirii faptei de conducere a vehiculului pe drumurile publice, care coincide cu cel al depistării în trafic a conducătorului auto. Momentul consumării infracţiunii se identifică cu momentul depistării în trafic a unui conducător auto care se află sub influenţa alcoolului peste limita admisă de lege sau sub influenţa unor substanţe psihoactive (paragraful 26 al deciziei).
Astfel, Înalta Curte constată că pentru reţinerea tipicităţii faptei, raportat la momentul depistării în trafic a conducătorului auto, se impune stabilirea unei îmbibaţii alcoolice peste limita legală, condiţia indispensabilă fiind de a nu exista niciun dubiu că la momentul cu relevanţă penală conducătorul auto ar fi putut avea o îmbibaţie alcoolică sub limita la care legea penală incriminează această conduită ca infracţiune, dat fiind că, potrivit art. 103 alin. (2) C. proc. pen. "în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului, instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate", condamnarea dispunându-se doar atunci "când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă".
Sub acest aspect, instanţa de apel constată ca fiind esenţiale considerentele Deciziei nr. 57/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1035 din 14 noiembrie 2023), paragrafele 95-98, în care, deşi problema de drept face referire la o altă infracţiune, respectiv la art. 335 alin. (3) C. pen., aceasta subliniază modalitatea în care judecătorul apreciază în raport cu materialul probator administrat dacă acea persoană a fost sub influenţa alcoolului la momentul în care acesta a fost oprit în trafic.
"Când instanţa este chemată să decidă dacă îmbibaţia alcoolică a unei persoane este peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, trebuie să respecte un standard probator.
În Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curţii Constituţionale, prin care a fost declarată neconstituţională sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice", se statuează că îmbibaţia alcoolică relevantă pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe este cea de la momentul depistării în trafic a conducătorului vehiculului, şi nu cea de la momentul recoltării mostrelor biologice. Pentru stabilirea îmbibaţiei alcoolice la un moment anterior celui al recoltării mostrelor biologice, nu poate fi avut în vedere decât un calcul retroactiv al alcoolemiei, ceea ce înseamnă că aceasta nu poate fi stabilită decât prin intermediul unei probe ştiinţifice.
Respectarea condiţiilor de legalitate în administrarea probatoriului impune ca valoarea îmbibaţiei alcoolice să fie stabilită în conformitate cu dispoziţiile art. 88 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, art. 7 din Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul mostrelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, parte integrantă din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013, şi cele din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 277/2015 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013, care prevăd că pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două mostre de sânge la interval de o oră una faţă de cealaltă, iar în cazul în care nu s-au recoltat două astfel de mostre estimarea retroactivă a alcoolemiei nu se va putea efectua.
Modalitatea în care se stabileşte îmbibaţia alcoolică nu este un element de tipicitate al infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, dar condiţia ca îmbibaţia alcoolică să fie "de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge" este o astfel de condiţie, pentru că fără depăşirea acestei limite se poate reţine doar o contravenţie, nu o infracţiune. Existenţa sau inexistenţa acestei condiţii de tipicitate nu poate fi stabilită decât printr-o probă ştiinţifică (un calcul retroactiv al alcoolemiei prin expertiză medico-legală), şi nu cu ajutorul altor mijloace probatorii. Acesta este motivul pentru care există obligativitatea recoltării mostrelor biologice în cazul depistării în trafic a unui conducător auto care are o concentraţie de peste 0,40 g/l alcool pur în aerul expirat (echivalentul a 0,80 g/l alcool pur în sânge), iar valoarea obţinută cu aparatul etilotest nu este aptă din punct de vedere probatoriu să conducă la stabilirea existenţei unei infracţiuni."
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, pe baza probatoriului administrat, instanţa de fond a reţinut sub aspectul situaţiei de fapt că, "la data de 08.10.2022, în jurul orei 03:10 (orele 03:03, potrivit înregistrărilor video), inculpatul A. a fost depistat conducând autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, în municipiul Bucureşti, pe Bd. x, în direcţia străzii Braşov, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge, respectiv 1.94 g ‰ alcool pur în sânge (proba I, ora recoltării 04:00) şi 2.39 g ‰ alcool pur în sânge (proba II, ora recoltării 05:00)."
Prima instanţă a stabilit că elementul material al laturii obiective a infracţiunii comise de inculpat constă în acţiunea de conducere a autoturismului pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, în municipiul Bucureşti, pe Bd. x, în direcţia străzii Braşov, drum public în sensul dispoziţiilor art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv 1.94 g ‰ alcool pur în sânge (proba I, ora recoltării 04:00) şi 2.39 g ‰ alcool pur în sânge (proba II, ora recoltării 05:00).
Apelantul inculpat A. a recunoscut împrejurarea că, la data de 08.10.2022, aflându-se la locuinţa părinţilor lor săi, unde intenţiona să rămână, în intervalul orar 02:25 – 03:00 a consumat alcool (aproximativ 385 ml whisky), după care, apreciind o situaţie legată de soţia sa ca fiind una de urgenţă, a decis să plece la domiciliul său şi a condus autoturismul soţiei, fiind oprit în trafic, pe Bd. x, apoi testat cu aparatul etilotest, însă, a contestat că, la momentul în care a condus maşina, valoarea alcoolemiei depăşea limita legală stabilită de art. 336 alin. (1) C. pen., susţinând, în esenţă, că nu există probe care să dovedească fără dubiu că, la momentul depistării sale în trafic, a avut o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge.
Analizând circumstanţele faptice ale cauzei, pe baza probelor administrate, Înalta Curte reţine că, la data de 08.10.2022, în jurul orei 03:10 (orele 03:03, potrivit înregistrărilor video), în municipiul Bucureşti, pe Bd. x, organele de poliţie abilitate au procedat la oprirea regulamentară a autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x, care se deplasa în direcţia străzii Braşov, fiind stabilită identitatea conducătorului auto, respectiv A., conform procesului-verbal de constatare întocmit la aceeaşi dată. Întrucât acesta prezenta o stare psihico-fizică inadecvată unui conducător auto, în vederea determinării gradului de intoxicaţie etilică, inculpatul a fost testat la ora 03:21, conform bonului alcotest nr. x, cu aparatul etilotest marca x, rezultatul fiind 0,78 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, inculpatul a fost condus la INML "Mina Minovici", unde i-au fost prelevate probe de sânge, prima probă, recoltată la ora 04:00, indicând o valoare de 1.94 g ‰ alcool pur în sânge, iar a doua probă, recoltată la ora 05:00, indicând o valoare de 2.39 g ‰ alcool pur în sânge, potrivit Buletinului de analiză toxicologică nr. x
Totodată, în cauză s-a dispus emiterea unui punct de vedere privind estimarea valorii alcoolemiei inculpatului A. în raport de momentul cu relevanţă juridică (08.10.2022, ora 03:03), faţă de valoarea de 0,80 g ‰, de către Comisia din cadrul INML "Mina Minovici", prin raportare la valorile alcoolemiei şi datele de consum reţinute de organul de urmărire penală, date furnizate de inculpat cu ocazia audierii sale, dar neconfirmate de alte probe în dosar.
Comisia din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" a concluzionat în Raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. x/2023 că, alcoolemiile stabilite la analiză sunt în creştere, ipoteză în care calculul retroactiv al alcoolemiei nu se efectuează, conform Hotărârii nr. 1 din 30.05.2023 a Consiliului Superior al Magistraturii (Repere metodologice în expertiza medico-legală de estimare retroactivă a alcolemiei). Alcolemiile în creştere denotă faptul că la orele recoltării, alcoolul se afla în organismul inculpatului în faza de absorţie, situaţie în care se poate aprecia că, în data de 08.10.2022, la ora 03:03, numitul A. putea avea o alcoolemie mai mică decât cea stabilită la prima recoltare, respectiv cea de 1.94 g ‰ alcool pur în sânge, fără a se putea preciza valoarea acesteia în raport cu limita legală de 0,80 g ‰.
În acest context, aplicând considerentele teoretice relevate prin raportare la normele legale incidente, contrar motivelor de apel ale Parchetului, susţinute de reprezentantul Ministerului Public în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că nu se impune condamnarea inculpatului A., având în vedere că, potrivit art. 103 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea se dispune doar atunci "când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă".
În acest sens, instanţa de apel notează că, potrivit art. 99 C. proc. pen., în acţiunea penală sarcina probei aparţine procurorului, iar inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia, având dreptul de a nu contribui la propria acuzare. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) C. proc. pen., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă; în cadrul unui proces penal, vinovăţia unei persoane se stabileşte cu respectarea garanţiilor procesuale, iar o hotărâre de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie. În cazul unor îndoieli ce nu pot fi înlăturate prin probe, potrivit regulii in dubio pro reo, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.
Astfel, în cauză, Înalta Cute apreciază că nu s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul avea o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, la data de 08.10.2022, ora 03:03 - reprezentând momentul conducerii de către inculpat a autoturismului pe drumurile publice, aşa cum acesta a fost stabilit pe baza probelor administrate, aspect care determină imposibilitatea evaluării unei condiţii esenţiale în dovedirea săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.
Inculpatului i-au fost prelevate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, prima la ora 04:00, iar cea de-a doua la ora 05:00, stabilindu-se valori superioare limitei maxime prevăzute de textul incriminator, însă aflate pe o curbă ascendentă (de la 1.94 g ‰ alcool pur în sânge la 2.39 g ‰ alcool pur în sânge), motiv pentru care Raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză nu conţine un calcul retroactiv al alcoolemiei, concluzia fiind că, la data de 08.10.2022, ora 03:03, inculpatul A. putea avea o alcoolemie mai mică decât cea stabilită la prima recoltare, fără a se putea preciza valoarea acesteia în raport cu limita legală de 0,80 g ‰.; or, instanţa de apel nu poate stabili cu certitudine dacă la momentul opririi inculpatului în trafic, acesta avea o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrucât nu poate să suplinească concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, coroborând alte mijloace de probă, având în vedere Decizia nr. 57/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia unica modalitate prin care judecătorul poate să concluzioneze asupra îmbibaţiei alcoolice este existenţa unei expertize care, prin efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei, să stabilească dacă inculpatul avea o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul opririi lui în trafic.
Ca atare, contrar raţionamentului primei instanţe, fondat pe prezumţii bazate pe propriile calcule, estimative, având în vedere că, prezumţia de nevinovăţie nu poate fi răsturnată decât prin certitudinea instanţei asupra vinovăţiei inculpatului, Înalta Curte constată că nu se poate estima valoarea alcoolemiei inculpatului A. la momentul depistării sale în trafic, prin coroborarea altor mijloace probatorii, fiind esenţial ca, în astfel de cauze, convingerea judecătorului dincolo de orice îndoială rezonabilă să fie întemeiată pe o probă ştiinţifică, respectiv expertiza pentru calculul retroactiv.
Totodată, Înalta Curte constată că, potrivit normei care reglementează principiul in dubio pro reo, respectiv art. 4 alin. (2) C. proc. pen., "după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului". Noţiunea de "convingere" nu are sensul unei simple opinii subiective a judecătorului, ci acela al certitudinii dobândite de acesta în mod obiectiv, pe baza unor probe indubitabile, care să conducă la o concluzie legitimă şi neîndoielnică cu privire la săvârşirea faptei imputate; în absenţa unei astfel de certitudini, instanţa trebuie să pronunţe o soluţie de achitare.
În consecinţă, reţinând că materialul probator administrat în cauză confirmă că fapta în materialitatea ei există, respectiv că s-a săvârşit o acţiune de conducere a unui vehicul în anumite circumstanţe particulare, având în vedere că, deşi s-a întocmit în cauză o expertiză medico-legală pentru stabilirea unui calcul retroactiv al alcoolemiei inculpatului A., concluziile raportul de expertiză medico-legală nu stabiliesc nicio valoare a îmbibaţiei alcoolice a inculpatului la momentul depistării sale în trafic, în raport cu limita legală de 0,80 g ‰, în condiţiile în care valoarea alcoolemiei nu poate fi prezumată, printr-un calcul estimativ, pe baza altor probe, în aplicarea principiului in dubio pro reo, Înalta Curte constată că se impune achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., apreciind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Raportat la soluţia conturată, de admitere a apelului inculpatului şi achitarea acestuia, Înalta Curte constată nefondate criticile reprezentantului Ministerului Public, cu consecinţa respingerii apelului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 174/F din 23.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.
Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 08.10.2022).
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 174/F din 23.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei privind pe inculpatul A., precum şi cele ocazionate de soluţionarea apelului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 174/F din 23.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.
Desfiinţează sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 08.10.2022).
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 174/F din 23.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei privind pe inculpatul A., precum şi cele ocazionate de soluţionarea apelului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea hotărârii la dispoziţia părţilor şi a procurorului prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 23 ianuarie 2025.