Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin cererile înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală sub nr. x/2024, contestatorii A., B. şi C. au solicitat lămurirea/completarea dispozitivului deciziei nr. 300/RC din 15 mai 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală în dosarul nr. x/2020.
Contestatoarea A., prin avocat ales, a solicitat, în esenţă, lămurirea/completarea dispozitivului deciziei nr. 300/RC din 15 mai 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală în dosarul nr. x/2020, în ceea ce o priveşte pe partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeş, respectiv dacă aceasta îşi păstrează această calitate în raport de contestatoare.
Astfel, contestatoarea a arătat că ea a formulat cererea de introducere în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a Spitalului Municipal Curtea de Argeş, întrucât a avut calitatea de medic în cadrul acestui spital.
De asemenea, a susţinut că, din dispozitivul deciziei nr. 300/RC din 15 mai 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu rezultă, cu claritate, dacă partea responsabilă civilmente, Spitalul Municipal Curtea de Argeş, îşi păstrează aceasta calitate în raport de condamnarea inculpatei A..
Totodată, a precizat că latura civilă a fost disjunsă (fiind format dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş), iar în şedinţa publică din 30 mai 2024, reprezentanta Spitalului Municipal Curtea de Argeş a susţinut că spitalul nu mai are calitatea de parte responsabilă civilmente, în raport de decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Contestatorii B. şi C., prin avocat ales, au solicitat, în esenţă, lămurirea dispozitivului deciziei nr. 300/RC din 15 mai 2024 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020, în sensul clarificării următoarelor aspecte:
- dacă recursul în casaţie formulat de către partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeş a fost admis doar cu privire la inculpatul D., cu consecinţa menţinerii calităţii spitalului de parte responsabilă civilmente în raport de inculpata-condamnată A., în condiţiile în care responsabilitatea spitalului este atrasă pe latura civilă a cauzei (disjunsă şi nejudecată);
- dacă prin înlăturarea dispoziţiei din decizia recurată "privind obligarea inculpatului D. la plata sumei de 5738,4 RON către cele două apelante-părţi civile reprezentând cheltuieli de judecată", instanţa supremă a avut în vedere reducerea cheltuielilor efectuate de către părţile civile cu urmărirea penală şi soluţionarea fondului sau, implicit, punerea acestor cheltuieli, integral, în sarcina inculpatei-condamnate A..
Astfel, în ceea ce priveşte lămurirea dispozitivului deciziei nr. 300/RC din 15 mai 2024 cu privire la calitatea de parte responsabilă civilmente a Spitalului Municipal Curtea de Argeş, contestatorii B. şi C. au susţinut că interpretarea logică a dispozitivului deciziei Înaltei Curţi nu poate conduce la o altă concluzie decât aceea că recursul în casaţie formulat de către spital a fost admis doar cu privire la inculpatul D..
De asemenea, au menţionat că, urmare a disjungerii acţiunii civile, s-a format dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş, iar la termenul din data de 30 mai 2024, apărătorii părţilor responsabile civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeş şi E. S.A. au susţinut că spitalul şi asigurătorul spitalului nu mai au calitate procesuală de parte responsabilă civilmente întrucât recursul în casaţie formulat de către spital (care a avut în vedere ambii medici inculpaţi) ar fi fost admis "integral". Au susţinut, totodată, că această interpretare este susţinută de dispoziţia instanţei supreme referitoare la cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeş care au rămas, integral, în sarcina statului.
În ceea ce priveşte lămurirea dispozitivului deciziei Înaltei Curţi cu privire la cheltuielile efectuate de către părţile civile cu urmărirea penală şi soluţionarea fondului, contestatorii B. şi C. au precizat că, în faţa instanţei de apel, au solicitat şi dovedit cheltuieli judiciare în cuantum de 11476,8 RON (5000 RON - onorariu avocaţial urmărire penală, 5000 RON onorariu avocaţial fond şi 1476,8 RON - cheltuieli transport şi combustibil), precum şi 5000 RON - onorariu avocaţial recurs în casaţie. Onorariul avocaţial a fost stabilit pentru procesul penal, ţinându-se cont de posibilităţile financiare limitate ale părţilor civile, astfel că numărul inculpaţilor a fost irelevant sub aspectul determinării cuantumului onorariului. Altfel spus, inclusiv în ipoteza în care în cauză ar fi fost trimis în judecată un singur inculpat, onorariul avocaţial/fază procesuală ar fi avut acelaşi cuantum, neputând fi mai mic de 5000 RON raportat la materia, complexitatea şi durata procesului. În ceea ce priveşte cheltuielile cu transportul şi combustibilul (în realitate, mult mai mari decât cele solicitate), acestea nu ar fi putut fi influenţate de numărul inculpaţilor din dosar.
De asemenea, au arătat că, prin decizia nr. 611/A din 31 mai 2023, Curtea de Apel Piteşti a admis cererea părţilor civile de recuperare integrală a cheltuielilor efectuate cu procesul penal, dispunând obligarea fiecărui inculpat la "câte 5738,4 RON către cele două apelante-părţi civile reprezentând cheltuieli de judecată (onorariul apărător, cheltuieli cu transport şi combustibil)", în total 11476,8 RON, iar prin decizia penală nr. 300/R/C din data de 15 mai 2024, instanţa supremă a acordat părţilor civile, integral, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie.
Aşadar, s-a solicitat lămurirea instanţei supreme sub aspectul cheltuielilor judiciare efectuate de părţile civile cu ocazia urmăririi penale şi soluţionării fondului la care este obligată inculpata A..
În temeiul art. 110 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cererile astfel formulate au fost repartizate spre soluţionare completului care a pronunţat decizia contestată, C1, fixându-se termen de judecată la data de 18 septembrie 2024.
Analizând cererile formulate de contestatorii A., B. şi C., pe baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale cu relevanţă în materie, Înalta Curte constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32 din 13.02.2023, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a şi a II-a din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. , sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a şi a II-a a fost achit inculpatul D. , sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uciderea din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen.
În temeiul art. 26 din C. proc. pen., a fost disjunsă acţiunea civilă promovată de persoanele vătămate B., şi C., ambii cu domiciliul procesual ales Cabinet de avocat "F." în Bucureşti.
S-a dispus formarea unui nou dosar, având ca obiect acţiune civilă disjunsă, cu aceleaşi părţi ca şi în prezenta cauză şi termen în data de 03 septembrie 2023 pentru când se vor cita părţile.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş şi părţile civile B. şi C..
Prin decizia penală nr. 611/A din data de 31 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Piteşti – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş şi de părţile civile B. şi C., împotriva sentinţei penale nr. 32 din data de 13.02.2023 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. x/2020, intimaţi-inculpaţi fiind A. şi D..
A desfiinţat, în parte, sentinţa şi rejudecând, a înlăturat soluţia de achitare dispusă în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a şi a II-a, faţă de inculpaţii A. şi D..
A condamnat inculpata A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen.
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., i-a interzis inculpatei A. ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 65 din C. pen., i-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi, în baza art. 92 din C. pen., a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a impus inculpatei, ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Argeş la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d)să comunice schimbarea locului de muncă.
e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., a impus inculpatei să execute obligaţia de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Argeş sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a obligat inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, fie în cadrul Primăriei Mun. Curtea de Argeş, jud. Argeş, fie în cadrul instituţiilor pe care aceasta le gestionează din punct de vedere administrativ, instituţie ce va fi stabilită de către consilierul de probaţiune pe baza evaluării inculpatei, conform art. 51 alin. (1) raportat la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 253/2013, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei A. asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 96 alin. (1) şi (4) din C. pen., respectiv neîndeplinirea cu rea - credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligaţiilor stabilite de instanţă sau săvârşirea din nou, în cursul termenului de supraveghere, a unei infracţiuni.
A condamnat inculpatul D., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen.
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., a interzis inculpatului D., ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi, în baza art. 92 din C. pen., a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a impus inculpatului, ca pe durata termenului de supraveghere, se respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Argeş la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d)să comunice schimbarea locului de muncă;
e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., a impus inculpatului să execute obligaţia de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Argeş sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, fie în cadrul Primăriei Mun. Curtea de Argeş, jud. Argeş, fie în cadrul instituţiilor pe care aceasta le gestionează din punct de vedere administrativ, instituţie ce va fi stabilită de către consilierul de probaţiune pe baza evaluării inculpatului, conform art. 51 alin. (1) raportat la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 253/2013, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului D. asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 96 alin. (1) şi (4) din C. pen., respectiv neîndeplinirea cu rea - credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligaţiilor stabilite de instanţă sau săvârşirea din nou, în cursul termenului de supraveghere, a unei infracţiuni.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a obligat intimaţii-inculpaţi la câte 7.000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 4.000 RON cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.
În baza art. 276 din C. proc. pen., a obligat intimaţii-inculpaţi la câte 5.738,4 RON către cele două apelante-părţi civile reprezentând cheltuieli de judecată (onorariul apărător, cheltuieli cu transport şi combustibil).
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi D., precum şi partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeş.
Prin decizia penală nr. 300/RC din data de 15 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală în dosarul nr. x/2020, au fost admise recursurile în casaţie formulate de inculpatul D. şi partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeş împotriva deciziei penale nr. 611/A din data de 31 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost casată, în parte, numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D., decizia penală mai sus-menţionată şi rejudecând:
În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D. , pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen.
Au fost anulate formele de executare emise în baza deciziei penale nr. 611/A din data de 31 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D..
A fost înlăturată dispoziţia privind obligarea inculpatului D. la plata sumei de 7.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat (din care 4.000 RON cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale).
A fost înlăturată dispoziţia privind obligarea inculpatului D. la plata sumei de 5.738,4 RON către cele două apelante-părţi civile reprezentând cheltuieli de judecată (onorariul apărător, cheltuieli cu transport şi combustibil).
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei mai sus-menţionate.
A fost respins, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 611/A din data de 31 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursurilor în casaţie formulate de inculpatul D. şi partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeş au rămas în sarcina statului.
A fost obligată recurenta inculpată A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A fost obligată recurenta inculpată A. la plata cheltuielilor judiciare efectuate de intimatele părţi civile în cuantum de 5000 RON.
Împotriva executării deciziei anterior menţionate au formulat contestaţie condamnata A. şi părţile civile B. şi C., invocând, pentru argumentele expuse în preambulul prezentelor considerente, necesitatea lămuririi acesteia, susţinerile contestatorilor putând fi circumscrise dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Examinând contestaţiile la executare formulate de condamnata A. şi părţile civile B. şi C., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare este o procedură jurisdicţională prin intermediul căreia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei. Pe această cale nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanţa fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal şi nu modul de soluţionare a cauzei.
De asemenea, prin limitarea cazurilor în care poate fi folosită contestaţia la executare, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive. Practic, prin intermediul acestei instituţii de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării şi, totodată, exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare Ia executare.
Nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată, iar nu însăşi valabilitatea acesteia în privinţa soluţiei pe care o conţine, care a intrat în puterea lucrului judecat.
Analizând, în aceste coordonate de principiu, contestaţiile la executare formulate, Înalta Curte reţine că atât condamnata A., cât şi părţile civile B. şi C. au solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 300/RC din 15 mai 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală în dosarul nr. x/2020, în sensul de a se preciza dacă partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeş îşi păstrează această calitate în raport de contestatoarea condamnată A..
Înalta Curte constată că, prin decizia penală nr. 300/RC din 15 mai 2024, au fost admise recursurile în casaţie formulate de inculpatul D. şi partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeş, a fost casată, în parte, numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D., decizia instanţei de apel şi, în rejudecare, s-a dispus, printre altele, achitarea acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă.
De asemenea, fiind desfiinţată în parte, în limitele menţionate, toate celelalte dispoziţii ale hotărârii instanţei de apel care nu contravin deciziei au fost menţinute.
Tehnica de redactare a dispozitivului deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte soluţia de admitere a recursului în casaţie formulat de partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeş a fost impusă de unicitatea căii de atac şi de imposibilitatea admiterii în parte a căii extraordinare de atac exercitată de partea responsabilă civilmente cu privire la ambii inculpaţi (D. şi A.).
Înalta Curte constată, aşadar, că dispozitivul deciziei nr. 300/RC din 15 mai 2024 este clar şi nu necesită o lămurire în sensul invocat de contestatorii A., B. şi C.
De altfel, din considerentele deciziei penale nr. 300/RC din 15 mai 2024 rezultă în mod clar că susţinerile părţii responsabile civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeş circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. au vizat îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă pentru care au fost condamnaţi atât inculpatul D., cât şi inculpata A., la pagina 50 a hotărârii anterior menţionate precizându-se în mod expres că Înalta Curte va analiza criticile circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, "formulate de partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeş cu privire la fapta reţinută în sarcina inculpatei A., iar, ulterior, va analiza argumentele comune invocate de inculpatul D. şi partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeş".
De asemenea, instanţa de recurs în casaţie a analizat, la paginile 50-58 din hotărârea contestată, susţinerile părţii responsabile civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeş circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. care au vizat îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă pentru care a fost condamnată inculpata A., iar la paginile 58-60, susţinerile comune invocate de inculpatul D. şi partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeş, circumscrise dispoziţiilor legale anterior menţionate.
Prin urmare, instanţa supremă, învestită cu soluţionarea laturii penale a cauzei, nu s-a pronunţat în considerentele deciziei nr. 300/RC din 15 mai 2024 asupra calităţii părţii responsabile civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeş de comitent în raport cu inculpata A., singura referire la latura civilă fiind la pagina 61, unde s-a reţinut că "în ceea ce priveşte latura civilă, prin sentinţa penală nr. 32 din 13.02.2023 pronunţată de Curtea de Argeş în dosarul nr. x/2020 s-a dispus formarea unui nou dosar având ca obiect acţiunea civilă disjunsă", tocmai pentru a se sublinia că recursurile în casaţie au vizat exclusiv latura penală.
Înalta Curte reţine, în continuare, că părţile civile B. şi C. au mai solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 300/RC din 15 mai 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală în dosarul nr. x/2020, în sensul de a se preciza dacă prin înlăturarea dispoziţiei din decizia recurată "privind obligarea inculpatului D. la plata sumei de 5738,4 RON către cele două apelante-părţi civile reprezentând cheltuieli de judecată", instanţa supremă a avut în vedere reducerea cheltuielilor efectuate de către părţile civile cu urmărirea penală şi soluţionarea fondului sau, implicit, punerea acestor cheltuieli, integral, în sarcina inculpatei-condamnate A..
Astfel, aşa cum s-a menţionat în cele ce preced, prin decizia penală nr. 300/RC din 15 mai 2024, au fost admise recursurile în casaţie formulate de inculpatul D. şi partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeş, a fost casată, în parte, numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D., decizia instanţei de apel şi, în rejudecare, s-a dispus, cu privire la cheltuielile de judecată, în condiţiile în care inculpatul a fost achitat în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, înlăturarea dispoziţiei privind obligarea inculpatului D. la plata sumei de 5.738,4 RON către cele două apelante-părţi civile reprezentând cheltuieli de judecată (onorariul apărător, cheltuieli cu transport şi combustibil).
De asemenea, aşa cum s-a precizat anterior, fiind desfiinţată în parte, în limitele menţionate, toate celelalte dispoziţii ale hotărârii instanţei de apel care nu contravin deciziei au fost menţinute, inclusiv obligarea inculpatei A. la plata sumei de 5.738,4 RON către cele două apelante-părţi civile reprezentând cheltuieli de judecată (onorariul apărător, cheltuieli cu transport şi combustibil).
Prin urmare, hotărârea contestată este clară şi sub acest aspect.
De altfel, instanţa de recurs în casaţie nu ar fi putut, în propria cale de atac a inculpatei, în condiţiile în care şi calea de atac a părţii responsabile civilmente a fost exercitată în favoarea contestatoarei inculpate A., să majoreze cuantumul cheltuitelor de judecată la care a fost obligată inculpata, întrucât ar fi fost încălcat principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac.
În ceea ce priveşte susţinerile contestatorilor B. şi C. referitoare la cheltuielile de judecată (au depus dovezi în faţa curţii de apel pentru cheltuieli în cuantum de 11476,8 RON; numărul inculpaţilor a fost irelevant sub aspectul determinării cuantumului onorariului, raportat la materia, complexitatea şi durata procesului; cheltuielile cu transportul şi combustibilul nu ar fi putut fi influenţate de numărul inculpaţilor din dosar), Înalta Curte constată că acestea nu constituie nelămuriri cu privire la hotărârea penală care se execută, în sensul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ci reprezintă critici care privesc legalitatea şi temeinicia deciziei contestate, ce nu pot fi analizate pe calea contestaţiei la executare, întrucât, aşa cum s-a menţionat anterior, prin intermediul acestei instituţii de drept procesual penal nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămase definitive, deoarece s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat. Altfel spus, contestatorii B. şi C. nu invocă vreun incident ivit în executarea deciziei contestate, ci critică însăşi soluţia dispusă prin aceasta cu privire la cheltuielile de judecată.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca neîntemeiate, contestaţiile la executare formulate de contestatorii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 300/RC din data de 15 mai 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală, în dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea A., în cuantum de 340 de RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge, ca neîntemeiate, contestaţiile la executare formulate de contestatorii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 300/RC din data de 15 mai 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală, în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea A., în cuantum de 340 de RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2024.