Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115/F din data de 07 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală, în dosarul nr. x/2024, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 08.05.2024 de către Parchetul Eisenstadt, Austria, aprobat la 10.05.2024 de judecătorul de la Tribunalul Regional Eisenstadt, Austria, pe numele persoanei solicitate A..
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile austriece, cu respectarea regulii specialităţii.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la 07.06.2024 la 06.07.2024, inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută, arestată provizoriu şi arestată în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare în perioada 16.05.2024-07.06.2024.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că mandatul de arestare european a fost emis la data de 08.05.2024 de Parchetul Eisendstadt, 7000 Eisenstadt, Wiener Str. 9 precum şi că atât ordinul de arestare intern, cât şi mandatul european de arestare, ambele emise de procuror, au fost aprobate de către Tribunalul Regional Eisenstadt la 10 mai 2024 prin judecătorul B., după cum rezultă din adresa înaintată de autorităţile judiciare austriece.
În fapt, în cuprinsul mandatului european de arestare s-au arătat următoarele:
Potrivit rapoartelor întocmite de Departamentul de Investigaţii Criminale al Landului Burgenland, ultimul din 27.4.2024, A. zis "C." este suspectat în mod temeinic de a fi săvârşit următoarele: La o dată ce urmează a fi stabilită între luna septembrie 2023 şi 7 octombrie 2023, în calitate de membru al unei organizaţii criminale, în colaborare conştientă şi deliberată împreună cu D. şi cu alţi coautori urmăriţi penal separat, în prezent necunoscuţi/neidentificaţi (art. 12 din C. pen.) a facilitat intrarea şi tranzitarea ilegală a cel puţin 3 cetăţeni străini într-un stat membru respectiv printr-un stat membru al Uniunii Europene, în speţă din Ungaria în Austria, cu scopul de a se îmbogăţi fără justă cauză pe sine sau de a îmbogăţi un terţ fără justă cauză, ca urmare a remuneraţiei primite în acest scop, prin aceea că l-a recrutat pe D., urmărit penal separat şi deja condamnat pentru aceasta, şi i-a dat comanda pentru traficul de migranţi din 7.10.2023 şi anume pentru transportul ilegal a 9 cetăţeni turci/sirieni, care nu au drept de şedere în Uniunea Europeană, în parte a condus autovehiculul antemergător şi a pus la dispoziţie autovehiculul x, utilizat pentru traficul de migranţi, înmatriculat în Ungaria cu numărul JZX-090 (H) şi i-a promis o remuneraţie ("taxă de cărăuşie") în valoare de 300 - 500 Euro pentru cursa efectuată cu succes.
Prin urmare, există bănuiala rezonabilă că A. a săvârşit infracţiunea de trafic de migranţi prevăzută de art. 114 alin. (1) şi (3) subpunctul 2, alin. (4) primul caz din Legea Poliţiei pentru Străini,
Suspiciunea temeinică se fundamentează pe rezultatele investigaţiilor efectuate de Direcţia de Poliţie a l.and-ului Burgenland, Brigada de Anchete 10 (trafic de persoane şi de migranţi. În cadrul investigaţiilor, autorităţile de anchetă penală au analizat telefonul mobil al lui D. şi au reuşit să extragă numărul de telefon al angajatorului/factorului de decizie "C.", necunoscut până la acea dată. Autorităţile anchetă penală din Republica Moldova au reuşit să atribuie acest număr de telefon lui A.. În cadrul audierii, D. a declarat că "C." i-a dat comanda pentru traficul de migranţi, efectuat de el la data de 7 octombrie 2023.
De asemenea, D. l-a recunoscut pe A. cu prilejul procedurii de identificare prin selectarea unei fotografii din mai multe fotografii ale unor persoane, ca fiind autorul necunoscut, numit C..
Natura şi încadrarea juridică a faptei/faptelor şi dispoziţiile legale aplicate: infracţiunea de trafic de migranţi prevăzută de art. 114 alin. (1), alin. (3) subpunctul 2 alin. (4) primul caz din Legea Poliţiei pentru Străini.
Cu privire la mandatul european de arestare, examinând condiţiile prevăzute de lege, Curtea a apreciat că solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este întemeiată.
Astfel, Curtea a constatat că nu există niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz, în sensul art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru punerea în executare a mandatului european de arestare iar infracţiunile care motivează mandatul european de arestare constituie infracţiuni şi potrivit legii penale române, fiind reglementate prin dispoziţiile art. 263 C. pen.
Faţă de persoana solicitată A. a fost emisă ordonanţă de arestare internă de Parchetul Eisenstadt în data de 8.5.2024, aprobat de către Tribunalul Regional Eisenstadt la 10 mai 2024.
Persoana solicitată A., cetăţean al Republicii Moldova, fără reşedinţă pe teritoriul României, nu şi-a manifestat consimţământul de a fi predată către autorităţile judiciare din Austria.
Curtea a avut în vedere şi că – potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 rep – mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, respectiv că acesta se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, şi întrucât nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Ca atare, Curtea a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile austriece, cu respectarea regulii specialităţii.
Curtea a mai constatat că nu sunt fondate criticile persoanei solicitate, formulate prin apărător ales, la termenele din 30.05.2024 şi 07.06.2024. Astfel, instanţa a constatat că apărarea nu a învederat motive autentice de refuz obligatoriu sau facultativ al predării, ci pretinse vicii de formă ale actelor depuse la dosar ori vicii de procedură, susţineri care însă nu sunt temeinice şi nu pot atrage un refuz al predării către autorităţile austriece.
Astfel, raportat la critica vizând împrejurarea că mandatul european de arestare a fost transmis către Curtea de Apel Bucureşti cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de lege, instanţa a constatat că potrivit art. 102 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se transmite de către statul membru semnalant în termen de cel mult 10 zile de la data pronunţării încheierii prevăzute la alin. (5). Prin urmare, obligaţia transmiterii mandatului european în termen de 10 zile de la dispunerea măsurii arestării provizorii se referă la statul solicitant; în speţă, din actele dosarului rezultă că mandatul european de arestare a fost transmis de autorităţile austriece la data de 21.05.2024, fiind deci respectat termenul de 10 zile prevăzut de lege, prin raportare la momentul luării măsurii arestării provizorii, respectiv 16.05.2024.
De asemenea, instanţa a constatat că mandatul european de arestare a fost transmis de parchet către Curtea de Apel Bucureşti în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de dispoziţiile art. 102 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.
Nu este fondată nici critica referitoare la împrejurarea că traducerea mandatului european de arestare poartă menţiunea "traducere nelegalizată din limba germană". Astfel, traducerea a fost realizată de către un traducător autorizat, la solicitarea organelor judiciare, fiind depusă la dosarul cauzei, iar legea nu prevede necesitatea unor formalităţi suplimentare referitoare la traducere, cum ar fi o pretinsă legalizarea a acesteia; de altfel, apărarea nu a indicat cel puţin care ar fi persoana sau instituţia în măsură să legalizeze o traducere efectuată la solicitarea organelor judiciare.
Curtea a reţinut că împrejurările legate de faptele imputate persoanei solicitate pe teritoriul Austriei, respectiv aspecte vizând de descrierea acestora, excedează analizei instanţei române solicitate, fiind de competenţa exclusivă a autorităţilor judiciare austriece.
De asemenea, instanţa a mai constatat că împrejurarea învederată de către apărare, în sensul că în cuprinsul mandatului european de arestare nu este indicată perioada pentru care s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate pe teritoriul Austriei, nu constituie un motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al predării, măsura arestării fiind luată de către organele judiciare austriece potrivit procedurii penale interne, persoana solicitată având posibilitatea de a contesta măsura conform aceloraşi norme.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A..
Concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public asupra contestaţiei formulate, precum şi poziţia contestatorului persoană solicitată din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Examinând contestaţia formulată, în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.
În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, respectiv Legea nr. 302/2004, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.
În cauză, se reţine că faţă de persoana solicitată A. s-a emis un mandat european de arestare la data de 08.05.2024 de Parchetul Eisendstadt, 7000 Eisenstadt, Wiener Str. 9 precum şi că atât ordinul de arestare intern, cât şi mandatul european de arestare, ambele emise de procuror, au fost aprobate de către Tribunalul Regional Eisenstadt la 10 mai 2024 prin judecătorul B., fiind cercetată pentru comiterea unei infracţiuni de trafic de migranţi prevăzută de art. 114 alin. (1) şi (3) subpunctul 2, alin. (4) primul caz din Legea Poliţiei pentru Străini.
Înalta Curte constată că mandatul european emis de autorităţile judiciare austriece îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.
De asemenea, Înalta Curte constată că faptele care motivează mandatul european de arestare constituie infracţiuni şi potrivit legii penale române, fiind reglementate prin dispoziţiile art. 263 C. pen.
În continuare, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, şi observă că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Totodată, Înalta Curte constată că aspectele care vizează temeinicia acuzaţiilor formulate în statul emitent împotriva persoanei solicitate excedează analizei în prezenta cauză, sens în care se au în vedere dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, aşa încât verificarea acestei apărări revine în competenţa exclusivă a autorităţii judiciare a statului emitent.
Înalta Curte notează că, în procedura reglementată de art. 84 şi urm. din Legea nr. 302/2004, instanţa română nu are competenţa de a examina temeinicia măsurilor dispuse de autoritatea judiciară din Austria şi nici oportunitatea emiterii mandatului european de arestare.
Pe cale de consecinţă, se constată că instanţa de fond a analizat condiţiile privind punerea în executare a mandatului european de arestare, prevăzute de Legea nr. 302/2004 şi a dispus, în mod corect, arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la 07.06.2024 la 06.07.2024, inclusiv, în vederea predării, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare şi predare a persoanei solicitate.
Prin urmare, dată fiind soluţia de admitere a cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, apare ca necesară arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând legală şi temeinică sentinţa penală atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 115/F din data de 07 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală, în dosarul nr. x/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoana solicitată A., în sumă de 300 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 115/F din data de 07 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală, în dosarul nr. x/2024(1615/2024).
Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoana solicitată A., în sumă de 300 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2024.