Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Craiova şi Tribunalul Argeş, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2729 din 07.10.2024 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2024, a fost admisă, în baza art. 47 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 50 C. proc. pen.. cu aplicarea art. 245 C. proc. pen.. şi 572 alin. (1) C. proc. pen.., excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu, a Judecătoriei Craiova, secţia penală şi s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia Penală.
În baza art. 275 alin. (3) şi (6) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate şi onorariul avocatului din oficiu au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Craiova a reţinut că, prin sesizarea înregistrată la data de 19.07.2024, sub nr. x/2024, medicul din cadrul Penitenciarului Craiova a solicitat să se aprecieze asupra oportunităţii înlocuirii măsurii dispuse prin încheierea din data de 17.11.2023 a Tribunalului Argeş, în dosarul asociat nr. x/2023, rămasă definitivă prin necontestare, dat fiind faptul că intimatul A. refuză urmarea tratamentului medical prescris.
În vedere soluţionării cauzei, s-a dispus ataşarea referatului medical şi a hotărârilor judecătoreşti relevante.
Analizând excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu, Judecătoria Craiova a reţinut că, în dosarul nr. x/2023 înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş, intimatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzute la art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. În cursul judecării cauzei, Tribunalul Argeş a pronunţat încheierea din data de 17.11.2023, în dosarul asociat nr. x/2023, rămasă definitivă prin necontestare, prin care a dispus, în baza art. 245 C. proc. pen.., obligarea provizorie la tratament medical a inculpatului A..
Prin sentinţa penală nr. 98 din 01.03.2024 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 521/A din 05.06.2024, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzute de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen., fără ca instanţa să se pronunţare în vreun fel cu privire la confirmarea măsurii de siguranţă provizorie.
Judecătoria Craiova a reţinut că măsura de siguranţă provizorie a obligării la tratament medical poate fi dispusă pe toată durata procesului de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară ori instanţa de judecată şi constă în obligarea provizorie a suspectului/inculpatului să urmeze în mod regulat tratamentul medical prescris de către un medic de specialitate. Caracterul provizoriu al unei astfel de măsuri se deduce din faptul că aceasta este dispusă pe parcursul procedurilor judiciare (în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi/sau în cursul judecăţii) prin convertirea măsurii de siguranţă reglementată de art. 108 lit. a) C. pen. într-o măsură procesuală a cărei subzistenţă sub o astfel de identitate se încheie odată cu pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti - potrivit art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.., fiind necesar ca dispozitivul hotărârii să cuprindă şi cele hotărâte cu privire la măsurile de siguranţă.
În lipsa unei soluţii dispuse în baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.., măsura provizorie prevăzută la art. 245 C. proc. pen.. îşi produce efectele dincolo de limitele prevăzute de legiuitor, respectiv după soluţionarea definitivă a procesului penal, fără a deveni o veritabilă măsură de siguranţă, întrucât nu există o dispoziţie judiciară în acest sens. În altă ordine de idei, Judecătoria Craiova a reţinut că, pentru a fi în prezenţa unei veritabile măsuri de siguranţă, este necesar ca măsura de siguranţă provizorie să fie confirmată prin hotărârea care dezleagă fondul cauzei, în caz contrar, aceasta păstrându-şi caracterul de măsură procesuală vremelnică, cu toate că produce, din punct de vedere temporal, efecte mai extinse decât cele permise de legiuitor.
Judecătoria Craiova a subliniat că aceste considerente referitoare la distincţia dintre măsurile de siguranţă provizorii şi măsurile de siguranţă propriu-zise au relevanţă din perspectiva competenţei materiale şi teritoriale a instanţei îndreptăţite să dispună asupra acestora.
Astfel, a apreciat că, în cazul măsurii de siguranţă prevăzute la art. 109 C. pen. normele de competenţă în materia înlocuirii pentru ipoteza prevăzută la art. 567 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. se regăsesc la art. 568 alin. (1) C. proc. pen.., care stabilesc că se poate pronunţa atât instanţa de executae, cât şi judecătoria în circumscripţia căreia se află unitatea sanitară, în cazul în care aceasta din urmă nu se află în circumscripţia instanţei de executare (competenţă teritorială alternativă).
În schimb, pentru ipoteza sesizării având ca obiect înlocuirea măsurii de siguranţă provizorii prevăzute la art. 245 C. proc. pen.. pentru nerespectarea cu rea-credinţă a conţinutului măsurii procesuale, normele de competenţă se regăsesc la art. 246 alin. (12) C. proc. pen.., care prevede că este competentă (...) instanţa care a luat măsura ori în faţa căreia se află cauza.
Mai mult, această dispoziţie este reluată şi în cuprinsul art. 572 alin. (1) C. proc. pen.. care prevede că, în cazul în care măsura obligării la tratament medical a fost luată în mod provizoriu în cursul judecăţii, punerea în executare se face de către instanţa de judecată care a luat această măsură.
Judecătoria Craiova a reţinut că, în cauză, Tribunalul Argeş a dispus luarea măsurii de siguranţă provizorii a obligării la tratament medical, măsură vremelnică ce nu a fost convertită într-o veritabilă măsură de siguranţă odată cu pronunţarea asupra fondului cauzei, motiv pentru care îi revine competenţa să dispună asupra sesizării ce face obiectul prezentului dosara, în conformitate cu art. 246 alin. (12) C. proc. pen.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş la data de 15.10.2024.
Prin decizia nr. 361/2024 din 23.10.2024, Tribunalul Argeş – secţia penală, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect sesizarea Penitenciarului Craiova de înlocuire a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical (art. 568 C. proc. pen..), luată faţă de condamnatul A., în favoarea Judecătoriei Craiova.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen.., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării aceastuia.
În temeiul art. 275 alin. (3) şi (6) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a acordat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Argeş a reţinut că prin încheierea pronunţată la data de 17.11.2023 în dosarul nr. x/2023, s-a dispus, în temeiul art. 245 C. proc. pen.., obligarea provizorie la tratament medical a inculpatului A., până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Totodată, prin sentinţa penală nr. 98 din 01.03.2024 pronunţată în acelaşi dosar, definitivă prin decizia penală nr. 521/A din 05.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, nu s-a dispus nimic cu privire la măsura de siguranţă.
Cu toate acestea, Tribunalul Argeş a apreciat că nu este competent material să soluţioneze cauza.
Cu titlu prealabil, Tribunalul Argeş a constatat că, într-o primă fază, Judecătoria Craiova a motivat soluţia de declinare părând a lua în considerare o soluţie de respingere a solicitării formulate de Penitenciarul Craiova, arătând, în esenţă, că măsura de siguranţă provizorie ar fi încetat întrucât nu a fost convertită într-una definitivă prin sentinţa penală nr. 98 din 01.03.2024.
În continuare, Tribunalul Argeş a reţinut că, într-adevăr, în ipoteza prevăzută la art. 567 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., atunci când măsura de siguranţă a obligării la tratament medical a fost luată printr-o hotărâre definitivă, competenţa aparţine instanţei de executare sau judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară.
De asemenea, şi în situaţia măsurilor de siguranţă provizorii, conform art. 245 C. proc. pen.. şi următoarele, competenţa aparţine judecătorului de drepturi şi libertăţi, pe durata urmăririi penale, judecătorului de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, sau instanţei, în cursul judecăţii, art. 246 alin. (12) dispunând că, dacă suspectul sau inculpatul încalcă cu rea-credinţă măsura obligării provizorii la tratament medical, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa care a luat măsura ori în faţa căreia se află cauza dispune, la sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului, în condiţiile prevăzute la art. 247.
Deopotrivă, art. 572 C. proc. pen.. prevede la alin. (1) că, în cazul în care măsura obligării la tratament medical sau a internării medicale a fost luată în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, punerea în executare se face de către judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de instanţa de judecată care a luat această măsură. Alin. (2) al aceluiaşi articol statueză că dispoziţiile prevăzute la art. 566 - 571 se aplică în mod corespunzător.
Prin urmare, art. 245 C. proc. pen.. şi urm. şi art. 572 C. proc. pen.. sunt aplicabile doar în fazele procesului penal prealabile pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive, când sunt incidente calităţile procesuale de suspect sau inculpat, nu şi ulterior, când suspectul sau inculpatul devine condamnat.
Astfel, competenţa Tribunalului Argeş de a dispune cu privire la măsura ce formează obiectul dosarului a încetat ulterior pronunţării soluţiei asupra fondului cauzei, şi, în condiţiile în care unitatea sanitară nu se află în circumscripţia sa, competenţa aparţine Judecătoriei Craiova.
Faţă de aceste considerente, Tribunalul Argeş, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat instanţa ierarhic superioară comună.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală la data de 20.11.2024.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Craiova.
Prioritar, trebuie subliniat că, în speţă, problema competenţei suscită discuţii în raport de normele procesual penale care reglementează competenţa de soluţionare a cererii formulate de către medicul din cadrul Penitenciarului Craiova.
Astfel, Înala Curte constată că medicul din cadrul Penitenciarului Craiova a formulat o cerere prin care a solicitat să se aprecieze asupra oportunităţii înlocuirii măsurii obligării la tratament medical dispuse de Tribunalul Argeş prin încheierea din data de 17.11.2023 (pronunţată în dosarul nr. x/2023), rămasă definitivă prin necontestare, întrucât intimatul A. refuză urmarea tratamentului medical prescris.
De asemnea, se observă că prin încheierea pronunţată de Tribunalul Argeş la data de 17.11.2023 în dosarul nr. x/2023, s-a dispus, în temeiul art. 245 C. proc. pen.., obligarea provizorie la tratament medical a inculpatului A., până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol, iar prin sentinţa penală nr. 98 din 01.03.2024 pronunţată în acelaşi dosar, definitivă prin decizia penală nr. 521/A din 05.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, instanţele nu s-au pronunţat cu privire la măsura de siguranţă.
Totodată, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 567 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. prevăd că unitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este obligată să comunice instanţei dacă persoana obligată la tratament se sustrage de la efectuarea tratamentului după prezentare, iar alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că, în cazul când unitatea sanitară nu se află în circumscripţia instanţei care a dispus executarea, comunicarea prevăzută la alin. (1) lit. b)-d) se face judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară.
Art. 568 alin. (1) C. proc. pen.. prevede că, primind comunicarea, instanţa de executare sau instanţa prevăzută la art. 567 alin. (2) analizează, în situaţiile prevăzute la art. 567 alin. (1) lit. a) şi b), dacă se impune menţinerea tratamentului medical sau dispunerea internării medicale.
Deopotrivă, art. 572 alin. (2) C. proc. pen.. care reglementează măsurile de siguranţă provizorii, fac trimitere la dispoziţiile prevăzute la art. 566 – 571 C. proc. pen.., care se aplică în mod corespunzător.
Aşadar, procedura de soluţionare a cererii de înlocuire a măsurii de siguranţă este aceeaşi atât în cazul măsurilor de siguranţă provizorii, cât şi în cazul celor dispuse printr-o hotărâre definitivă, instanţa competentă să se pronunţe asupra acestei cereri fiind, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, instanţa de executare, dacă unitatea sanitară se află în circumscripţia acesteia, respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se află unitatea sanitară, dacă unitatea sanitară nu se află în circumscripţia sa, indiferent dacă instanţa de executare este tot judecătoria sau o altă instanţă judecătorească.
Or, în cauza dedusă judecăţii, aşa cum rezultă din cele ce preced, cererea de înlocuire a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical a fost formulată de medicul din cadrul Penitenciarului Craiova, unitate de detenţie care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Craiova.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen.. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe intimatul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe intimatul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2024.