Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 06 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea 47/1992, a fost admisă cererea formulată de inculpatul A. şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (3) şi art. 91 alin. (3) lit. b) C. pen.
Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă cererea de suspendare a judecăţii formulată de inculpat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a arătat, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul A., că sunt întrunite toate condiţiile cumulative pentru admisibilitatea sesizării.
În ceea ce priveşte opinia instanţei de apel cu privire la fondul excepţiei invocate, s-a apreciat că excepţia este neîntemeiată, fiind valabile considerentele Curţii Constituţionale din analizele anterioare (deciziile nr. 306/25.05.2023, 596/2022) în care s-a arătat, în esenţă, că, o astfel de critică este inadmisibilă întrucât constituţionalitatea dispoziţiilor art. 88 alin. (3) C. pen. nu poate fi dedusă prin compararea cu prevederile art. 96 alin. (4) C. pen., ci doar prin raportarea textului criticat la dispoziţiile Constituţiei.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de suspendare a cauzei din cuprinsul încheierii atacate a declarat recurs inculpatul A..
În susţinerea căii de atac, s-a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a dispus respingerea cererii de suspendare a cauzei până la pronunţarea de către instanţa de contencios constituţional asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate, în condiţiile în care se impunea suspendarea cauzei pentru evitarea aplicabilităţii dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru motivele arătate în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 367 alin. (9) C. proc. pen., ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu suspendă judecarea cauzei.
Textul art. 367 alin. (9) C. proc. pen. este imperativ în ceea ce priveşte interdicţia suspendării judecării cauzei în situaţia ridicării unei excepţii de neconstituţionalitate. Acesta nu poate fi ignorat sau interpretat în alt sens decât a vrut legiuitorul să-i atribuie prin folosirea unei dispoziţii imperative, clare în legătură cu această interdicţie.
Aşadar, raportat la prevederea legală menţionată anterior cererea inculpatului, în mod corect, instanţa de fond a respins cererea de suspendare a procesului penal până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate formulată de inculpatul A..
Pe de altă parte, Înalta Curte observă că potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1995 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
Prin urmare, doar încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este susceptibilă de a fi recurată, iar nu şi cea de admitere a cererii şi sesizare a instanţei de contencios constituţional.
Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării recursului şi împotriva încheierilor prin care a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, a asemenea cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile… pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de suspendare a judecăţii din cuprinsul încheierii din 6 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, iar, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală a acestuia, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de suspendare a judecăţii din cuprinsul încheierii din 6 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2024.