Şedinţa publică din data de 01 octombrie 2024
Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 12 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, s-a respins ca nefondată cererea de recuzare membrilor completului de judecată CMP7 din cadrul Tribunalului Dâmboviţa.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare a celorlalţi judecători din cadrul Tribunalului Dâmboviţa.
S-a dispus obligarea inculpatului A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 RON.
Definitivă în ceea ce priveşte soluţia privind recuzarea.
În temeiul art. 29, alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen.., formulată în scris în faţa Curţii de Apel Ploieşti (instanţă învestită cu soluţionarea cererii de recuzare a completului de judecată din cadrul Tribunalului Dâmboviţa), Curtea de apel a respins-o, ca inadmisibilă, deoarece nu are nicio legătură cu soluţionarea prezentei cauze, conform prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Curtea de apel a fost învestită cu soluţionarea cererii de recuzare a membrilor completului de judecată din cadrul Tribunalului Dâmboviţa, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (8) C. proc. pen.., ca urmare a faptului că în cadrul Tribunalului Dâmboviţa nu s-a putut forma un complet care să soluţioneze cererea de recuzare. Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că aspectele privind eventuala neconstituţionalitate a prevederilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen.. nu au nicio legătură cu soluţionarea prezentei cereri de recuzare de către Curtea de Apel Ploieşti.
Împotriva încheierii din 12 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, a formulat recurs petentul A..
Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate de recurentul A., Înalta Curte constată următoarele:
Conform art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:
"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Din interpretarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor patru cerinţe:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. O asemenea condiţie este consecinţa caracterului general obligatoriu şi al efectelor erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi (3), instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Textul de lege instituie o obligaţie în sarcina instanţei de a verifica legalitatea excepţiei de neconstituţionalitate invocată înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituţional al acesteia.
În aplicarea legii, instanţa de judecată realizează o verificare numai asupra admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia respectivă. Excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei. În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze dacă scopul pentru care a fost prevăzută de lege este îndeplinit în cauză.
În ceea ce priveşte existenţa unei legături efective între cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi soluţionarea cauzei, prin decizia nr. 443/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală (nepublicată) s-au reţinut următoarele: Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.
Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, legătura cu soluţionarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014)."
Din perspectiva considerentelor anterior menţionate, în speţă, excepţia a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul instanţei de judecată, la cererea uneia dintre părţi, are în vedere neconstituţionalitatea art. 68 alin. (7) C. proc. pen.
Referitor la condiţia ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, se constată că dosarul în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a avut ca obiect cererea de recuzare formulată de inculpatul A. a completului de judecată din cadrul Tribunalului Dâmboviţa.
Înalta Curte constată că prevederile criticate din perspectiva neconformităţii cu legea fundamentală nu au o înrâurire asupra soluţionării prezentei cauze, având în vedere că excepţia a fost invocată într-o cauză care nu presupune participarea părţii la judecată.
Procedura de soluţionare a cererii de recuzare nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicţional, ci este vorba despre o chestiune de administrare a actului de justiţie.
Potrivit art. 68 alin. (5) C. proc. pen.., soluţionarea abţinerii sau recuzării se face, în cel mult 24 de ore, în camera de consiliu. Dacă apreciază necesar pentru soluţionarea cererii, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări şi poate asculta procurorul, subiecţii procesuali principali, părţile şi persoana care se abţine sau a cărei recuzare se solicită. Deşi procedura soluţionării cererii de recuzare nu este în principiu publică, nimic nu împiedică partea care a formulat cerere de recuzare ca, în cazul prezentării la termenul stabilit, să depună concluzii scrise la dosarul cauzei sau chiar să îşi susţină prin avocat cererea.
Aşadar, contradictorialitatea, principiu fundamental al dreptului procesual, în temeiul căruia fiecare parte dintr-un proces este îndreptăţită să i se comunice toate actele părţii adverse şi să discute în contradictoriu problemele care interesează soluţionarea pricinii, s-a manifestat prin posibilitatea petentului de a depune excepţia de neconstituţionalitate şi concluziile scrise la dosarul cauzei.
Aşadar, în acord cu susţinerile instanţei care a pronunţat încheierea recurată, se constată că nu este îndeplinită condiţia ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea dosarului, constatându-se că autorul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale nici nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci urmăreşte ca, în urma unei eventuale pronunţări de către Curtea Constituţională a unei decizii de admitere a excepţiei astfel invocate, să se modifice textul de lege menţionat. Or, Curtea Constituţională a statuat că, potrivit Constituţiei, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, cazurile în care şedinţele de judecată nu sunt publice, precum şi căile de atac şi condiţiile exercitării acestora [Decizia nr. 308 din 18 iunie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (1), (2), alin. (5) fraza finală şi alin. (7) din C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 974 din 27 septembrie 2024].
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 12 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 12 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 octombrie 2024.