Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024
Deliberând asupra recursurilor în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 172/25.01.2023, printre altele, Judecătoria Sector 5 Bucureşti a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea în concurs real şi în stare de recidivă postexecutorie a infracţiunilor prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) din C. pen. şi a art. 5 din C. pen. (3 acte materiale din datele de 16.12.2020, 29.12.2020 şi 03.01.2021) şi contrabandă, prev. de art. 270 alin. (2) lit. a) raportat la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplicarea a art. 41 alin. (1) şi a art. 43 alin. (5) din C. pen. (faptă din 28.01.2021).
În baza art. 45 alin. (5) rap. la alin. (3) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. durata reţinerii, a arestului la domiciliu şi a arestului preventiv din data de data de 09.02.2021 şi până la data de 17.06.2021.
A condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, în formă continuată (3 acte materiale din datele de 16.12.2020, 29.12.2020 şi 03.01.2021) şi contrabandă, prev. de art. 270 alin. (2) lit. a) şi art. 274 din Legea 86/2006 (faptă din 28.01.2021).
În baza art. 45 alin. (5) rap. la alin. (3) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. durata reţinerii, a arestului la domiciliu şi a arestului preventiv din data de data de 09.02.2021 şi până la data de 21.05.2021.
A pronunţat soluţie de condamnare şi cu privire la inculpatul C..
În baza art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 19 din C. proc. pen., a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti – Direcţia Regională Vamală Bucureşti împotriva inculpaţilor şi a obligat, în solidar, pe inculpaţii A., B. şi C. (C. numai în limita sumei de 3.468.170,89 RON) la plata sumei de 3.607.211,74 RON, la care se vor adăuga obligaţiile fiscale accesorii, începând cu data scadentă (09.02.2021) şi până la data achitării integrale a prejudiciului.
În baza art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 19 din C. proc. pen., a admis, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti – Direcţia Regională Vamală Bucureşti împotriva inculpaţilor şi a obligat, în solidar, pe inculpaţii A., B. şi C. la plata sumei de 204.975,59 RON reprezentând accize şi TVA, la care se vor adăuga obligaţiile fiscale accesorii, începând cu data scadentă (16.12.2020) şi până la data achitării integrale a prejudiciului.
A respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind obligarea inculpaţilor A., B. şi C. la plata taxelor vamale în cuantum de 8.510,08 RON.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a menţinut măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale, conform dispozitiv.
În baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., a confiscat de la inculpaţii A., B. şi C. cele 268.500 pachete (537 baxuri) ţigarete de contrabandă, ridicate de organele de poliţie, conform dispozitiv.
A obligat pe inculpaţi la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii A., B. şi C., precum şi partea civilă MFP- ANAF- Direcţia Regională Vamală Bucureşti.
Prin decizia penală nr. 182/A din data de 15.02.2024, printre altele, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., B. şi C. şi partea civilă Autoritatea Vamală Română, prin Direcţia Regională Vamală Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 172/25.01.2023 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2021.
Pentru a decide astfel, efectuând propriul examen al probatoriului administrat, curtea de apel a reţinut că, în drept, fapta inculpatului A. constând în:
- comercializarea la data de 16.12.2020, pe teritoriul României a 10.000 pachete ţigarete (20 baxuri – 200.000 ţigarete) marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autorităţile fiscale române şi fără documente de provenienţă, împreună cu inculpatul B. şi aflate în deţinerea inculpatului C.;
- comercializarea la data de 29.12.2020, pe teritoriul României a 500 pachete ţigarete (1 bax - 10.000 ţigarete) marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autorităţile fiscale române şi fără documente de provenienţă, împreună cu inculpatul B. şi aflate în deţinerea inculpatului C.;
- comercializarea la data de 03.01.2021, pe teritoriul României a 5.000 pachete ţigarete (10 baxuri – 100.000 ţigarete) marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autorităţile fiscale române şi fără documente de provenienţă, împreună cu inculpatul B. şi aflate în deţinerea inculpatului C. în afara antrepozitului fiscal,
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal (În vigoare de la 17 iunie 2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 5 din C. pen.
S-a mai reţinut că fapta aceluiaşi inculpat constând în introducerea în tară, la data de 28.01.2021, prin locurile stabilite pentru controlul vamal (vama Giurgiu), prin sustragere de la controlul vamal, împreună cu inculpatul B., a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, respectiv a 252.723 pachete de ţigarete de contrabandă, mărcile D. şi E., fără a fi marcate de către autorităţile fiscale române şi fără documente de provenienţă, identificate de organele de poliţie la data de 09.02.2021 în locaţiile din mun. Bucureşti, Drumul Ghindari, nr. 61A, fost (57-63) şi mun. Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 969, locaţii aparţinând co-inculpatului C., întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) şi art. 274 din Legea 86/2006.
Cu privire la inculpatul B., s-a reţinut, în drept, că fapta acestuia constând în:
- comercializarea la data de 16.12.2020, pe teritoriul României a 10.000 pachete ţigarete (20 baxuri – 200.000 ţigarete) marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autorităţile fiscale române şi fără documente de provenienţă, împreună cu inculpatul A. şi aflate în deţinerea inculpatului C.;
- comercializarea la data de 29.12.2020, pe teritoriul României a 500 pachete ţigarete (1 bax - 10.000 ţigarete) marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autorităţile fiscale române şi fără documente de provenienţă, împreună cu inculpatul A. şi aflate în deţinerea inculpatului C.;
- comercializarea la data de 03.01.2021, pe teritoriul României a 5.000 pachete ţigarete (10 baxuri – 100.000 ţigarete) marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autorităţile fiscale române şi fără documente de provenienţă, împreună cu inculpatul A. şi aflate în deţinerea inculpatului C. în afara antrepozitului fiscal,
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal (În vigoare de la 17 iunie 2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 5 din C. pen.
S-a mai reţinut, în drept, că fapta inculpatului B. constând în introducerea în tară, la data de 28.01.2021, prin locurile stabilite pentru controlul vamal (vama Giurgiu), prin sustragere de la controlul vamal, împreună cu inculpatul A., a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, respectiv a 252.723 pachete de ţigarete de contrabandă, mărcile D. şi E., fără a fi marcate de către autorităţile fiscale române şi fără documente de provenienţă, identificate de organele de poliţie la data de 09.02.2021 în locaţiile din mun. Bucureşti, Drumul Ghindari, nr. 61A, fost (57-63) şi mun. Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 969, locaţii aparţinând co-inculpatului C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) şi art. 274 din Legea 86/2006.
La data de 12 martie 2024 (data poştei), recurenţii inculpaţi B. şi A. au declarat, prin cereri distincte, recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 182/A din data de 15.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021, dar prin acelaşi apărător ales, avocat F., cu împuterniciri avocaţiale aflate în original la dosar.
Având în vedere că în cuprinsul cererilor de recurs în casaţie sunt invocate aceleaşi critici, urmează a fi sintetizate şi analizate concomitent.
Astfel, inculpaţii B. şi A. au solicitat, fiecare, achitarea, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din acelaşi cod, pentru infracţiunile pentru care au fost condamnaţi şi lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile exercitată în cauză.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015, recurenţii au arătat că instanţa de apel a reţinut că aceasta a fost comisă în formă continuată (3 acte materiale din datele de 16.12.2020, 29.12.2020 şi 03.01.2021), fapta constând în aceea că inculpaţii B. şi A. au comercializat, pe teritoriul României, cantitatea de 15.500 pachete ţigarete, fără a fi marcate de către autorităţile fiscale române şi fără documente de provenienţă, vânzându-i, astfel, denunţătorului G., la data de 16.12.2020, cantitatea de 10.000 pachete (20 baxuri) cu suma de 60.000 RON, la data de 29.12.2020 cantitatea de 500 pachete (1 bax=10.000 ţigarete) cu suma de 2.800 RON, iar la data de 03.01.2021 cantitatea de 5.000 pachete (10 baxuri) cu suma de 30.000 RON.
În opinia apărării, actul material comis la data de 29.12.2020, respectiv vânzarea celor 500 pachete de ţigări (10.000 ţigarete), care intră în conţinutul infracţiunii continuate, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015, deoarece sub aspectul tipicităţii obiective norma de incriminare prevede condiţia comercializării unei cantităţi de peste 10.000 ţigarete pentru ca fapta să constituie infracţiune.
Cu privire la infracţiunea de contrabandă (faptă din 28.01.2021) prev. de art. 270 alin. (2) lit. a) raportat la art. 274 din Legea 86/2006, apărarea a apreciat că fapta constând în aceea că, la data de 28.01.2021, inculpaţii au introdus, împreună, în ţară prin locuri stabilite pentru controlul vamal (vama Giurgiu), prin sustragere de la controlul vamal, bunuri sau mărfuri care trebuiau plasate sub un regim vamal, respectiv cantitatea de 252.723 pachete de ţigarete de contrabandă, mărcile D. şi E., fără a fi marcate de către autorităţile fiscale române şi fără documente de provenienţă, ţigarete identificate de organele de poliţie la data de 09.02.2021 în locaţiile din mun. Bucureşti, Drumul Ghindari, nr. 61A, fost (57-63) şi mun. Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 969, locaţii aparţinând co-inculpatului C., nu întruneşte elementele constitutive al acestei infracţiuni.
În drept, recurenţii au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de la data de 07.08.2024, sub nr. x/2021.
Constatând că cererile de recurs în casaţie declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 182/A din data de 15 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost introduse în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., dar şi pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 din C. proc. pen., prin încheierea din data de 03 octombrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, le-a admis în principiu în limitele arătate în considerente şi a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac, reţinându-se, în esenţă, că, din modul în care recurenţii inculpaţi B. şi A. au formulat criticile împotriva deciziei penale recurate, rezultă că se circumscriu, formal, cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. doar chestiunile privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015 din perspectiva realizării unei corespondenţe depline între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, datorită împrejurării că actul material comis la data de 29.12.2020, respectiv vânzarea celor 500 pachete de ţigări (10.000 ţigarete), care intră în conţinutul infracţiunii continuate, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015, deoarece sub aspectul tipicităţii obiective norma de incriminare prevede condiţia comercializării unei cantităţi de peste 10.000 ţigarete pentru ca fapta să constituie infracţiune.
Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
În fine, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În cauza de faţă, recurenţii inculpaţi A. şi B. au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Înalta Curte reţine că, în principiu, sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, priveşte situaţiile în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea, fie se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa lor a operat dezincriminarea, indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv. În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna şi exclusiv, la starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probator.
Înalta Curte subliniază că, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de recurs este îndrituită să examineze cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie.
Analizând în aceste coordonate recursurile în casaţie, respectiv criticile formulate de recurenţii inculpaţi prin cererile introductive care se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că situaţia de fapt valorificată cu titlu definitiv de către instanţa de apel constă în aceea că:
- la data de 16.12.2020, inculpaţii A. şi B. au comercializat pe teritoriul României 10.000 pachete ţigarete (20 baxuri – 200.000 ţigarete) marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autorităţile fiscale române şi fără documente de provenienţă;
- la data de 29.12.2020, inculpaţii A. şi B. au comercializat pe teritoriul României 500 pachete ţigarete (1 bax - 10.000 ţigarete) marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autorităţile fiscale române şi fără documente de provenienţă;
- la data de 03.01.2021, inculpaţii A. şi B. au comercializat pe teritoriul României 5.000 pachete ţigarete (10 baxuri – 100.000 ţigarete) marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autorităţile fiscale române şi fără documente de provenienţă.
Criticile inculpaţilor subsumate cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. în considerarea cărora a fost admisă în principiu calea de atac sunt cele care antamează lipsa cerinţei esenţiale ataşate elementului material privind cantitatea de ţigarete comercializată la data de 29.12.2020.
Criticile recurenţilor sunt întemeiate.
Potrivit art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (forma în vigoare la data săvârşirii faptelor), infracţiunea dedusă judecăţii constă în "deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri;".
Din interpretarea literară a normei de incriminare reiese că elementul material constând în comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, este condiţionat, sub aspectul tipicităţii obiective, de realizarea cerinţei esenţiale ca fapta de comercializare să vizeze o cantitate mai mare de 10.000 ţigarete.
Potrivit art. 35 alin. (1) din C. pen., "infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni".
Astfel, ceea ce caracterizează infracţiunea continuată este existenţa unei pluralităţi de fapte care, prezentând fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ar putea constitui tot atâtea infracţiuni autonome, însă împreună alcătuiesc, prin voinţa legiuitorului, datorită unui element subiectiv comun aflat la baza tuturor, o singură infracţiune, o formă specifică de unitate infracţională.
Cu alte cuvinte, dispoziţiile legale în care este definită infracţiunea continuată subordonează existenţa acestei infracţiuni condiţiei ca acţiunile (inacţiunile) componente să prezinte, fiecare în parte, "conţinutul aceleiaşi infracţiuni".
În acest context normativ, evaluând situaţia de fapt reţinută prin prisma necesităţii îndeplinirii cerinţei esenţiale ataşate elementului material, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. în legătură cu actul material din data de 29.12.2020, reţinut în sarcina ambilor recurenţi, faptele nefiind prevăzute de legea penală.
Astfel, Înalta Curte reţine că la data de 29.12.2020, inculpaţii A. şi B. au comercializat pe teritoriul României 10.000 ţigarete marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autorităţile fiscale române şi fără documente de provenienţă, această cantitate de ţigarete fiind sub plafonul valoric (respectiv peste limita a 10.000 de ţigarete) stabilit de legiuitor pentru ca fapta să constituie infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
Aşadar, Înalta Curte constată că, în cauză, nu se realizează o corespondenţă deplină între actul material săvârşit de către recurenţi la data de 29.12.2020 şi configurarea legală a infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea acestora.
Înalta Curte constată că doar actele materiale realizate la datele de 16.12.2020 şi 03.01.2021, constând în comercializarea de către recurenţi pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false a 200.000 ţigarete şi, respectiv, 100.000 ţigarete, corespund tiparului obiectiv al infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
Cât priveşte latura civilă în raport cu infracţiunea ce face obiect al analizei în această cale extrordinară de atac, Înalta Curte constată că instanţa de apel a menţinut soluţia primei instanţe privind obligarea, în solidar, a inculpaţilor A., B. şi C., la plata sumei de 204.975,59 RON reprezentând accize şi TVA, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii, începând cu data scadentă (16.12.2020) şi până la data achitării integrale a prejudiciului.
Potrivit art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.
Or, având în vedere că, în cauză, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, nu se realizează o corespondenţă deplină între actul material săvârşit de către recurenţii A. şi B. la data de 29.12.2020 şi configurarea legală a infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea acestora, Înalta Curte va înlătura dispoziţia privind obligarea inculpaţilor A., B. şi C. la plata sumei de 204.975,59 RON reprezentând accize şi TVA, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii, începând cu data scadentă (16.12.2020) şi până la data achitării integrale a prejudiciului şi va dispune rejudecarea de către instanţa de apel şi a laturii civile în aceste limite, pentru stabilirea cuantumului concret al acestui prejudiciu.
Pentru aceleaşi motive, va dispune şi înlăturarea dispoziţiilor referitoare la confiscarea de la cei doi recurenţi a 15.500 de pachete ţigarete.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată fondate recursurile în casaţie formulate de recurenţi, având în vedere că actul material din data de 29.12.2020 reţinut în sarcina acestora nu corespunde pe deplin configurării legale a infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal în formă continuată, şi, întrucât limitele rejudecării în calea de atac a recursului în casaţie nu permit reindividualizarea pedepselor aplicate în raport cu noua situaţie juridică - 2 acte materiale în loc de 3 acte materiale, va dispune în privinţa acestora rejudecarea de către instanţa de apel, Curtea de Apel Bucureşti, în aceste limite.
Astfel, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) şi alin. (4) din C. proc. pen., va admite recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 182/A din data de 15 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va casa, în parte, decizia penală recurată în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi B. sub aspectul infracţiunii de comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 5 din C. pen. (3 acte materiale) şi, rejudecând în aceste limite:
Va descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor A. şi B. şi va repune în individualitatea lor pedepsele componente.
Va înlătura cu privire la inculpaţii A. şi B. dispoziţiile referitoare la:
- condamnarea sub aspectul infracţiunii de comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 5 din C. pen. (3 acte materiale),
- obligarea inculpaţilor la plata sumei de 204.975,59 RON reprezentând accize şi TVA, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii, începând cu data scadentă (16.12.2020) şi până la data achitării integrale a prejudiciului,
- confiscarea de la cei doi inculpaţi a 15.500 de pachete ţigarete;
şi va dispune rejudecarea de către instanţa de apel, Curtea de Apel Bucureşti, în aceste limite.
Inculpatul A. va executa pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de contrabandă (faptă din 28.01.2021), prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea a art. 41 alin. (1) şi a art. 43 alin. (5) din C. pen. .
Inculpatul B. va executa pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de contrabandă (faptă din 28.01.2021), prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.
Va anula MEPI nr. 214/2023 şi MEPI nr. 215/2023, emise la data 15.02.2024 de Judecătoria Sectorul 5 Bucureşti şi va dispune emiterea unor noi mandate de executare a pedepsei închisorii pentru inculpaţii A. şi B., conform prezentei decizii.
Va menţine celelalte dispoziţii care nu contravin prezentei decizii.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii, a arestului la domiciliu şi a arestului preventiv din data de data de 09.02.2021 şi până la data de 17.06.2021, precum şi perioada executată în baza mandatului anulat de la 15.02.2024 la zi.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata reţinerii, a arestului la domiciliu şi a arestului preventiv din data de data de 09.02.2021 şi până la data de 21.05.2021, precum şi perioada executată în baza mandatului anulat de la 15.02.2024 la zi.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor în casaţie exercitate de recurenţii A. şi B., precum şi onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţi, în cuantum de 180 RON fiecare, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 182/A din data de 15 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează, în parte, decizia penală recurată în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi B. sub aspectul infracţiunii de comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 5 din C. pen. (3 acte materiale) şi, rejudecând în aceste limite:
Descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor A. şi B. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.
Înlătură cu privire la inculpaţii A. şi B. dispoziţiile referitoare la:
- condamnarea sub aspectul infracţiunii de comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 5 din C. pen. (3 acte materiale),
- obligarea inculpaţilor la plata sumei de 204.975,59 RON reprezentând accize şi TVA, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii, începând cu data scadentă (16.12.2020) şi până la data achitării integrale a prejudiciului,
- confiscarea de la cei doi inculpaţi a 15.500 de pachete ţigarete;
şi dispune rejudecarea de către instanţa de apel, Curtea de Apel Bucureşti, în aceste limite.
Inculpatul A. execută pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de contrabandă (faptă din 28.01.2021), prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea a art. 41 alin. (1) şi a art. 43 alin. (5) din C. pen. .
Inculpatul B. execută pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de contrabandă (faptă din 28.01.2021), prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.
Anulează MEPI nr. 214/2023 şi MEPI nr. 215/2023, emise la data 15.02.2024 de Judecătoria Sectorul 5 Bucureşti şi dispune emiterea unor noi mandate de executare a pedepsei închisorii pentru inculpaţii A. şi B., conform prezentei decizii.
Menţine celelalte dispoziţii care nu contravin prezentei decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii, a arestului la domiciliu şi a arestului preventiv din data de data de 09.02.2021 şi până la data de 17.06.2021, precum şi perioada executată în baza mandatului anulat de la 15.02.2024 la zi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata reţinerii, a arestului la domiciliu şi a arestului preventiv din data de data de 09.02.2021 şi până la data de 21.05.2021, precum şi perioada executată în baza mandatului anulat de la 15.02.2024 la zi.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor în casaţie exercitate de recurenţii A. şi B., rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţi, în cuantum de 180 RON fiecare, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2024.