Şedinţa publică din data de 05 decembrie 2024
Asupra cauzei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 41 din data de 12.03.2024, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Tribunalul Botoşani l-a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare.
În temeiul 67 alin. (2) din C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. şi D. ori de se apropia de acestea şi locuinţa lor din sat şi comuna Vorniceni, str. x, jud. Botoşani la o distanţă mai mică de 150 de metri, pe o durată de 3 (trei) ani, ce se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. şi D. ori de se apropia de acestea şi locuinţa lor din sat şi comuna Vorniceni, str. x, jud. Botoşani la o distanţă mai mică de 150 de metri, ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. şi art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi durata arestării preventive din prezenta cauză de la data de 15.04.2023 la zi.
În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestului preventiv luată faţă de inculpatul A. prin încheierea nr. 13/16.04.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Botoşani.
Executorie conform disp. art. 399 alin. (4) din C. proc. pen. în privinţa menţinerii măsurii arestului preventiv.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să se procedeze la prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilurilor genetice în sistemul Naţional de Date Genetice judiciare.
În baza art. 404 alin. (6) din C. proc. pen. s-a dispus înştiinţarea persoanei vătămate B. cu privire la eliberarea în orice mod sau evadarea condamnatului, conform cererii acesteia.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a lamei de cuţit cu lungimea de 13 cm, cu inscripţia "MASTERGRIP 27616", identificată pe covorul din bucătăria imobilului persoanei vătămate aflată în colet nr. 2 la Registrul mijloacelor materiale de probă al instanţei.
În temeiul art. 255 din C. proc. pen. s-a dispus restituirea bunurilor aflate în coletele nr. 3, 4, 5, 6 la Registrul mijloacelor materiale de probă al instanţei cu referire la dosar nr. x/2023 către persoana vătămată C. cu obligaţia să le păstreze până la pronunţarea unei soluţii definitive în procesul penal.
În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 1357 şi 1381 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de către părţile civile B. şi D. şi a fost obligat inculpatul A. să plătească acestora suma de câte 50.000 (cincizeci de mii) RON pentru fiecare, cu titlu de daune morale.
În baza art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Mavromati Botoşani şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei totale de 6459,7 RON cu titlu de daune materiale, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente începând cu data efectuării cheltuielilor şi până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani şi a fost obligat inculpatul la plata sumei totale de 465 RON cu titlu de daune materiale.
În baza art. 276 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă cererea părţilor civile B. şi D. şi a fost obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţial în cuantum de 1500 RON.
În temeiul art. 2502 din C. proc. pen., raportat la art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurator instituit prin Ordonanţa nr. 113/P/2023 din data de 07.06.2023 a Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani.
II. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 662 din data de 30 mai 2024, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 41 din 12.03.2024 a Tribunalului Botoşani.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant A. la plata către stat a sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
În temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani împotriva sentinţei penale nr. 41 din 12.03.2024 a Tribunalului Botoşani.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală sus menţionată, şi în rejudecare:
S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) din C. pen., de la 12 ani închisoare la 14 ani închisoare.
Conform art. 422 din C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus, în continuare, din pedeapsa principală de 14 ani închisoare aplicată inculpatului A. prin prezenta decizie, durata arestului preventiv a acestuia de la 12.03.2024 la zi.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judicioasă a întreg materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, aflat la dosarul cauzei, şi care nefiind contestat de către inculpat nu a mai fost readministrat în cursul cercetării judecătoreşti, apreciind că săvârşirea faptei reţinute în sarcina inculpatului A., pe care acesta a recunoscut-o, a fost dovedită în afara oricărui dubiu.
În documentaţia medico-legală au fost indicate leziunile suferite de persoanele vătămate ca urmare a acţiunilor agresive ale inculpatului, precizându-se şi modul de producere, dar şi caracterul tanatogenerator sau nu al acestora, respectiv persoana vătămată B. a prezentat "plăgi înjunghiate hemitorace stg., spaţiul V intercostal, linia mediană, glandă mamară stg., paramedian stg., regiune epigastrică cu hematom mediastinal şi mamar stg., pentru a căror vindecare au fost necesare 25-30 zile de îngrijiri medicale şi care nu au pus în primejdie viaţa persoanei vătămate, iar persoana vătămată D. a prezentat "plăgi înjunghiate cuţit, 1/3 distanţă braţ stâng. plagă excoriată cuţit – regiunea lombară stg.", ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale şi nu au pus în primejdie viaţa persoanei vătămate.
Este real că din conţinutul rapoartelor de constatare nr. 361/D2 din 08.05.2023 şi nr. 411/D2 din 23.05.2023 ale Serviciului de Medicină Legală Botoşani, a rezultat că leziunile suferite de persoanele vătămate nu au pus în primejie viaţa acestora şi au necesitat un anumit număr de zile de îngrijiri medicale, ceea ce ar putea conduce la ideea unei alte încadrări juridice decât cea dată faptei, însă ceea ce este important, nu este atât rezultatul concret al acţiunii agresorului, cât intenţia lui, directă sau indirectă, în raport cu viaţa victimei.
Or, activitatea infracţională prin însăşi materialitatea sa dovedeşte că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă urmărind moartea persoanelor vătămate, ca rezultat posibil al acţiunilor sale. Rezoluţia în baza căruia a acţionat inculpatul este dovedită cu elementele exterioare ale faptelor sale: după o primă lovitură cu cuţitul în abdomen, inculpatul a continuat să o înjunghie pe B. în sânul stâng, iar în momentul în care i-a aplicat şi a treia lovitură sub sânul stâng, lama cuţitului s-a rupt; în continuare inculpatul s-a dus la D. şi a lovit-o cu ceea ce mai rămăsese din lama cuţitului la braţul stâng, apoi la umărul stâng şi hemitorace stâng.
Modul în care a acţionat, obiectul folosit la agresiune – un cuţit cu lama ascuţită şi tăioasă, zonele vitale vizate, intensitatea deosebită a loviturilor, constituie elemente suficiente pentru a reţine intenţia de a ucide.
Aşadar, instanţa de apel a menţionat că hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critici, fiind justă soluţia la care s-a oprit prima instanţă, respectiv la stabilirea existenţei faptei penale, la stabilirea vinovăţiei celui în cauză şi a împrejurării că răspunde din punct de vedere al legii penale, dar şi în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată de către instanţa de fond inculpatului A., aspect vizat atât de către apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani (care a solicitat majorarea acesteia) cât şi de calea de atac formulată de inculpatul apelant (care a solicitat reducerea acesteia ca urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante), Curtea a apreciat că aceasta nu a fost corect individualizată.
Astfel, având în atenţie prevederile art. 74 din C. pen. - în care sunt enumerate criteriile după care se stabileşte şi întinderea acesteia, respectiv în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului care se evaluează după criteriile menţionate la lit. a)-g) ale aceluiaşi text de lege, anume împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii (în timpul nopţii, după ce în prealabil le-a ameninţat cu moartea pe cele două persoane vătămate – mamă şi fiică; prin pătrunderea în locuinţa lor), precum şi mijloacele folosite (inculpatul a înjunghiat-o pe persoana vătămată B. de trei ori în zona toracică, cu un cuţit destinat utilizării în abatoare, cu lama extrem de tăioasă şi ascuţită, până când acesta s-a rupt, după care s-a îndreptat către cealaltă persoană vătămată B. pe care a lovit-o cu ce a rămas din lama cuţitului în zona braţului stâng, a umărului stâng şi a hemitoracelui stâng); starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (atingerea adusă relaţiilor sociale care ocrotesc un drept fundamental al omului, dreptul la viaţă); natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunilor (leziunile cauzate persoanelor vătămate descrise în actele medico-legale, ce au necesitat internare şi zile de îngrijiri medicale, necesare vindecării; consecinţele psihice ale faptei asupra celor două persoane vătămate care şi-au văzut efectiv ameninţată propria viaţă), motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit (pe fondul geloziei); natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul este recidivist postexecutoriu, fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 4 din 13.02.2017, în dosar nr. x/2017 al Judecătoriei Săveni, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, din executarea căreia a fost liberat condiţionat la 02.07.2019 cu un rest rămas de executat de 344 de zile, în cauză neintervenind reabilitarea); conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal (în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată inculpatul a recunoscut fapta comisă menţionând că regretă cele petrecute); nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială (în vârstă de 30 de ani la data comiterii faptelor, tatăl a 4 copii minori, necăsătorit, agricultor, studii 10 clase), Curtea a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea orientată la mijlocul intervalului de sancţionare stabilit în mod corect de către prima instanţă, ca urmare a reţinerii cauzei de atenuare - art. 20 din C. pen. şi a cauzei de agravare – art. 43 alin. (5) din C. pen., este singura în măsură să asigure realizarea concretă a scopurilor pedepsei şi reeducarea eficientă a celui în cauză, răspunzând astfel dezideratelor prevăzute de legiuitor în art. 74 din C. pen., precum şi scopului prevăzut de lege.
III. Împotriva hotărârii instanţei de apel, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.
Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23.08.2024, când s-a stabilit termen la data de 24 octombrie 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
Inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
În susţinerea cererii, a menţionat că fapta nu se încadrează la forma tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen., întrucât conform raportului de constatare medico – legală nr. 361/D2/08.05.2023 reiese că persoana vătămată D. a avut nevoie de 11-12 zile de îngrijiri medicale şi potrivit raportului de constatare medico-legală nr. x/23.05.2023 al Serviciului de Medicină Legală Botoşani persoana vătămată B. a avut nevoie de 25-30 zile de îngrijiri medicale, menţionându-se că nu a fost pusă în primejdie viaţa persoanelor vătămate.
Având în vedere că în cele două rapoarte s-a menţionat că nu a fost pusă în primejdie viaţa persoanelor vătămate, a considerat că fapta se încadrează la lovirea sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (1), (2) din C. pen., pentru această situaţie sunt prevăzute alte limite de pedeapsă.
Prin încheierea din data de 24 octombrie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.
În susţinerea pct. 12 al art. 438 din C. proc. pen., inculpatul a arătat că fapta nu se încadrează la forma tentativei la infracţiunea de omor calificat, ci la lovirea sau alte violenţe, întrucât din raportul de constatare medico – legală nr. 361/D2/08.05.2023 reiese că persoana vătămată D. a avut nevoie de 11-12 zile de îngrijiri medicale şi potrivit raportului de constatare medico-legală nr. x/23.05.2023 al Serviciului de Medicină Legală Botoşani persoana vătămată B. a avut nevoie de 25-30 zile de îngrijiri medicale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.
Astfel, ca stare de fapt, instanţa de apel a reţinut că inculpatul A., la data de 14.04.2023, în jurul orei 22:00-22:30, a intrat în locuinţa persoanei vătămate B. şi, folosind un cuţit de bucătărie, cu inscripţia Master Grip 27616, cu lungimea lamei de 14 cm şi lăţimea lamei la bază de 2.2 cm, cu intenţia directă de a suprima viaţa persoanelor vătămate, a înjunghiat-o pe B. de mai multe ori cu un cuţit în partea anterioară stângă a corpului până când lama cuţitului s-a rupt şi în aceleaşi împrejurări, în cadrul conflictului, a tăiat-o cu ceea ce mai rămăsese din lama cuţitului pe D., de două ori la braţul stâng, provocându-i de asemenea şi zgârieturi în zona şoldului stâng şi în partea toracală stângă a corpului.
Inculpatul a fost condamnat pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) din C. pen.
Potrivit art. 188 din C. pen., omorul constă în uciderea unei persoane, acţiune care se realizează prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea persoanei.
Reglementând omorul calificat, art. 189 alin. (1) din C. pen. stipulează că acesta constă în omorul săvârşit în mai multe împrejurări expres enumerate, printre care şi asupra a două sau mai multor persoane (lit. f), pentru ca în alin. (2) al aceluiaşi text de lege să se prevadă că tentativa se pedepseşte. În conformitate cu dispoziţiile art. 32 din C. pen., tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executarea care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
Înalta Curte reţine că, esenţial pentru încadrarea juridică a faptei, după caz, în tentativă la omor ori loviri sau alte violenţe este stabilirea formei şi modalităţile vinovăţiei cu care s-a săvârşit fapta. În cazul infracţiunii de loviri sau alte violenţe infractorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în timp ce în cazul tentativei la infracţiunea de omor, acesta acţionează cu intenţia de ucidere, care poate fi directă sau indirectă după cum autorul prevăzând moartea victimei, a urmărit sau numai a acceptat producerea acestui rezultat. Prin urmare, în cazul tentativei la infracţiunea de omor, actele de punere în executare, întrerupte sau care nu şi-au produs efectul, trebuie să releve - prin natura lor şi împrejurările în care au fost comise - că infractorul a avut intenţia de a ucide, iar nu intenţia generală de a vătăma.
Astfel, există tentativă de omor, şi nu de loviri sau alte violenţe, ori de câte ori infractorul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional.
Anumite stări ale infractorului ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului nu au relevanţă în sine, întrucât intenţia de omor se deduce din modul în care a acţionat, iar nu din elemente exterioare.
Astfel, agresiunile care demonstrează intenţia de a ucide victima constituie tentative de omor, chiar dacă rănile provocate nu au necesitat decât un număr redus de zile de îngrijire şi nu au pus în pericol viaţa victimelor.
În acest sens, instanţa de apel a constatat că este real că din conţinutul rapoartelor de constatare nr. 361/D2 din 08.05.2023 şi nr. 411/D2 din 23.05.2023 ale Serviciului de Medicină Legală Botoşani, rezultă că leziunile suferite de persoanele vătămate nu au pus în primejie viaţa acestora şi au necesitat un anumit număr de zile de îngrijiri medicale, ceea ce ar putea conduce la ideea unei alte încadrări juridice decât cea dată faptei, însă ceea ce este important, nu este atât rezultatul concret al acţiunii agresorului, cât intenţia lui, directă sau indirectă, în raport cu viaţa victimei.
Or, activitatea infracţională prin însăşi materialitatea sa dovedeşte că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă urmărind moartea persoanelor vătămate, ca rezultat posibil al acţiunilor sale. Astfel, modul în care a acţionat, obiectul folosit la agresiune – un cuţit cu lama ascuţită şi tăioasă, zonele vitale vizate, intensitatea deosebită a loviturilor, constituie elemente suficiente pentru a reţine intenţia de a ucide.
În acest context, pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată de către instanţa de apel pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen. se încadrează în limitele prevăzute de lege.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul-inculpat A. împotriva deciziei nr. 662 din 30 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul-inculpat şi pentru intimatele-părţi civile D. şi B. în cuantum de 1080 de RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul-inculpat A. împotriva deciziei nr. 662 din 30 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul-inculpat şi pentru intimatele-părţi civile D. şi B. în cuantum de 1080 de RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 decembrie 2024.