Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2024
Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 205/F din 01 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (5), (6) şi art. 110 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Republica Federală Germania la data de 11.09.2024 (Amtsgericht Oberhausen – Judecătoria Oberhausen), pe numele persoanei solicitate A..
S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predare, conform declaraţiei acesteia din data de 01 noiembrie 2024.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Republica Federală Germania, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii, precum şi cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu, în vederea predării, începând cu data de 18 octombrie 2024 până la 24 octombrie 2024.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, la data de 19.10.2024 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2024, sesizarea nr. 29224/II-5/2024 formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Germania la data de 11.09.2024 împotriva persoanei solicitate A., cetăţean român, urmărit pentru săvârşirea a 4 infracţiuni de furt agravat de tip grup organizat prevăzute de art. 242 I, 243 I, 244 I, 244 a, 25 II, 53 din C. pen. german.
În cuprinsul sesizării s-a mai arătat că împotriva persoanei solicitate s-a luat măsura reţinerii pe o perioadă de 24 de ore, de la data de 18.10.2024, ora 17:10, până la data de 19.10.2024, ora 17:10, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 111/2024.
La termenul din 19.10.20242, instanţa a pus în discuţie cererea Ministerului Public de luare a măsurii arestării provizorii pe o perioadă de 15 zile faţă de persoana solicitată şi, prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată, a admis această cerere şi a dispus arestarea provizorie faţă de persoana solicitată A., pe o perioadă de 15 zile, începând cu 19.10.2024 până la data de 02.11.2024, inclusiv.
Totodată, constatând că la dosarul cauzei nu exista decât semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen cu privire la persoana solicitată, instanţa a acordat un termen pentru depunerea mandatului european de arestare tradus în limba română.
Prin decizia penală nr. 782/24.10.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2024, a fost admisă contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii/DL din 19.10.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2024, a fost desfiinţată, în parte, încheierea contestată şi rejudecând, a fost revocată măsura arestării provizorii dispusă faţă de persoana solicitată A..
În baza art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 211 şi următoarele din C. proc. pen., s-a dispus luarea faţă de persoana solicitată A. a măsurii controlului judiciar pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 24 octombrie 2024 până la data de 22 noiembrie 2022, inclusiv.
După depunerea mandatului european de arestare tradus în limba română la dosarul cauzei şi comunicarea lui către persoana solicitată, la termenul din 01.11.2022, s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A., care a arătat că nu are obiecţii privind identitatea, că nu este de acord să fie predat către autorităţile germane, că nu înţelege să renunţe la regula specialităţii, precum şi că, în eventualitatea în care va fi condamnat de către autorităţile germane, doreşte să execute pedeapsa pe teritoriul României.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 din acelaşi act normativ.
Astfel, din menţiunile cuprinse în actele emise de autorităţile germane (mandat european de arestare) rezultă că Judecătoria din Oberhausen a emis la data de 11.09.2024 un mandat european de arestare împotriva persoanei solicitate A., cetăţean român.
În sarcina persoanei solicitate s-a reţinut că, este urmărită internaţional pentru comiterea a 4 infracţiuni de furt agravat de tip grup organizat prevăzute de art. 242 I, 243 I, 244 I, 244 a, 25 II, 53 din C. pen. german, constând în aceea că, suspectul A. a format o bandă împreună cu co-suspecţii Buftea şi B., precum şi cu alţi complici neidentificaţi, în scopul de a fura produse cosmetice scumpe din mai multe filiale "C.", în grupuri de compoziţie variabilă, şi de a vinde ulterior aceste produse cosmetice cu profit pentru a-şi acoperi cheltuielile de trai. În acest context, au acţionat în baza unei împărţiri a sarcinilor.
De obicei, co-suspectul Buftea era cel care intra primul în filială şi lua bunurile de pe rafturi, urmat de suspectul A. sau alţi complici, care aveau asupra lor genţi termoizolante, special adaptate, în care aceştia introduceau articolele.
Ulterior, ieşeau din zona de intrare cu bunurile, fără a le plăti.
În continuare s-a arătat că s-a dovedit faptul că suspectul A. a fost implicat cel puţin în următoarele infracţiuni, anume la data de 28/08/2023 în Bocholt, Germania, bunuri furate în valoare de 943,45 EUR, la data de 04.09.2023 în Olsberg, Germania, bunuri furate în valoare de 1515,25 EUR, la data de 18/10/2023 în Olsberg, Germania, bunuri furate în valoare de 969,77 EUR, iar la data de 18/10/2023 în Lennestadt, Germania, bunuri furate în valoare de 1407, 27 EUR.
Curtea a reţinut că mandatul de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004. Totodată, a constatat că infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, descrise de autorităţile germane în mandatul european de arestare, se regăsesc menţionate la art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, dând loc la predare fără verificarea condiţiei dublei incriminări. În plus, faptele menţionate au echivalent în legea penală română, reprezentând infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 din C. pen. şi infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. e) din C. pen., ambele pedepsite cu închisoarea de cel puţin 3 ani.
Curtea a constatat că nu este incident niciun motiv de refuz al executării, dintre cele prevăzute la art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Împrejurările invocate de avocatul persoanei solicitate, în sensul că bunurile sustrase au fost aduse pe teritoriul României, iar potrivit legii române, prin locul săvârşirii faptei se are în vedere atât locul unde s-a comis fapta, cât şi locul unde s-a produs urmarea imediată a acesteia, nu se înscriu în rândul motivelor de refuz de executare a mandatului european de arestare.
Nici argumentul în sensul că urmează să achite prejudiciul şi să solicite o împăcare cu persoanele vătămate nu reprezintă un element care să poată fi luat în considerare în prezenta procedură, nefiind un motiv de refuz de executare a mandatului european de arestare.
Împotriva acestei sentinţe, persoana solicitată A. a formulat contestaţie, prin apărător ales, solicitând prin motivele scrise, admiterea contestaţiei, iar pe cale de consecinţă respingerea cererii parchetului de punere în executare a mandatului european de arestare, revocarea măsurii arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate.
A invocat existenţa în cauză a motivului facultativ de refuz a executării mandatului prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată a declarat că "bunurile sustrase de pe teritoriul Germaniei au fost aduse pe teritoriul României", potrivit procesului-verbal încheiat de Curtea de Apel Bucureşti la data de 01.11.2024 .
Astfel, urmările faptelor ce formează obiectul mandatului european de arestare s-au produs pe teritoriul României, iar potrivit art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., România constituie loc al săvârşirii faptelor, organele judiciare române având competenţa să judece faptele cercetate de autorităţile germane, întrucât competenţa după teritoriu este determinată printre altele şi de locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul potrivit art. 41 alin. (1) din C. proc. pen.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată contestaţia ca fiind nefondată, în considerarea celor ce succed:
Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Din economia dispoziţiilor art. 84 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.
Ca atare, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce constituie motive de refuz la predare.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, predarea şi arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de Judecătoria din Oberhausen la data de 11.09.2024 pentru comiterea a 4 infracţiuni de furt agravat de tip grup organizat prevăzute de art. 242 I, 243 I, 244 I, 244 a, 25 II, 53 din C. pen. german.
În fapt, în esenţă, s-a reţinut că suspectul A. a format o bandă împreună cu co-suspecţii Buftea şi B., precum şi cu alţi complici neidentificaţi, în scopul de a fura produse cosmetice scumpe din mai multe filiale "C.", în grupuri de compoziţie variabilă, şi de a vinde ulterior aceste produse cosmetice cu profit pentru a-şi acoperi cheltuielile de trai. În acest context, au acţionat în baza unei împărţiri a sarcinilor.
De obicei, co-suspectul Buftea era cel care intra primul în filială şi lua bunurile de pe rafturi, urmat de suspectul A. sau alţi complici, care aveau asupra lor genţi termoizolante, special adaptate, în care aceştia introduceau articolele.
Ulterior, ieşeau din zona de intrare cu bunurile, fără a le plăti.
S-a arătat că s-a dovedit faptul că suspectul A. a fost implicat cel puţin în următoarele infracţiuni, anume la data de 28/08/2023 în Bocholt, Germania, bunuri furate în valoare de 943,45 EUR, la data de 04.09.2023 în Olsberg, Germania, bunuri furate în valoare de 1515,25 EUR, la data de 18/10/2023 în Olsberg, Germania, bunuri furate în valoare de 969,77 EUR, iar la data de 18/10/2023 în Lennestadt, Germania, bunuri furate în valoare de 1407, 27 EUR.
Înalta Curte constată că faptele pentru care se solicită predarea şi fac obiectul mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Germania sunt cuprinse în cele enumerate de dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, infracţiunile enumerate la pct. 1-32, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puţin 3 ani dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării condiţiei dublei incriminări.
Deşi nu se impune verificarea acestei condiţii, Înalta Curte constată că faptele ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară din Germania corespund unor fapte incriminate şi de legea penală română, respectiv "constituirea unui grup infracţional organizat" prevăzut de art. 367 din C. pen. şi infracţiunea de "furt calificat" prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. e) din C. pen.
Prin urmare, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţe, constată că mandatul european de arestare emis de Judecătoria din Oberhausen la data de 11.09.2024 cuprinde toate informaţiile conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, inclusiv descrierea circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, informaţii suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condiţiilor imperative impuse de lege.
Totodată, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din aceeaşi lege.
În privinţa împrejurării că bunurile sustrase de persoana solicitată ar fi fost aduse în România, iar autorităţile judiciare române ar fi competente să efectueze cercetările în cauză, Înalta Curte constată că nu sunt fondate, nefiind incident motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004. Astfel, potrivit conţinutul mandatului european de arestare, faptele pentru care este cercetată persoana solicitată au fost comise pe teritoriul Germaniei, nefiind date că rezultatul infracţiunii s-ar fi produs pe teritoriul României. Totodată, Înalta Curte consideră că acest aspect nu prezintă relevanţă, în condiţiile în care, chiar dacă s-ar constata că rezultatul s-a produs pe teritoriul românesc, fiind un motiv facultativ de refuz nu ar fi oportună opoziţia la executarea mandatului european deoarece cauza este instrumentată de mai mult timp de autorităţile judiciare germane, sesizate cu comiterea mai multor infracţiuni.
În consecinţă, concluzionând că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că hotărârea atacată respectă exigenţele de legalitate şi temeinicie.
Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 205/F din data de 01 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 205/F din data de 01 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2024.