Şedinţa publică din data de 03 decembrie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 78 din data de 20.09.2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) Cod procedură, s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A., vizând sentinţa penală nr. 128 din data de 29.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reţinut următoarele:
Contestaţia la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării şi chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei. Prin acest mijloc procesual se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia la executare se poate face doar în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, respectiv, atunci când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Cu privire la motivul invocat, Curtea a constatat că acesta nu este dat în speţă, întrucât nu se poate vorbi despre nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
În ceea ce priveşte termenul de "nelămurire", doctrina şi practica judiciară au statuat că acesta se referă, în cele mai multe situaţii, la redactarea greşită a dispozitivului hotărârii sau erori materiale.
Astfel, analizând criticile invocate de persoana condamnată A., instanţa a constatat că acestea nu se încadrează în temeiul de drept invocat, precum în niciunul din celelalte cazurile expres prevăzute de lege pentru promovarea acestui mijloc procesual de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării hotărârii.
Prin contestaţia la executare nu se poate reclama nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii penale definitive supuse atenţiei, ci, doar nelegalitatea ce s-a constatat prin punerea în executare a hotărârii.
Prin urmare, a apreciat că toate aspectele invocate de inculpat vizează legalitatea şi temeinicia hotărârii penale străine, precum şi aspecte privind hotărârea penală de recunoaştere care au fost invocate şi în calea de atac a a apelului fapt pentru care calea aleasă nu se circumscrie cerinţei textului de lege considerat ca fiind operant în speţă, respectiv nu constituie vreo nelămurire cu privire la hotărârea de condamnare care se execută sau vreo împiedicare la executare, astfel cum prevede art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţei penale, contestatorul A. a formulat contestaţie.
În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei penale nr. 78 din 20 septembrie 2024, având în vedere că cererea prin care a investit instanţa de judecată este întemeiată pe dispoziţiile art. 80 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. – Renunţarea la aplicarea pedepsei şi nu pe dispoziţiile art. 589 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
În acest sens, a apreciat că se impune admiterea cererii şi aplicarea dispoziţiilor art. 80 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. referitoare la renunţarea la aplicarea pedepsei penale, considerând că a fost condamnat fără a fi vinovat de comiterea faptelor reţinute.
Examinând contestaţia formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Prealabil, Înalta Curte constată că obiectul cauzei pendinte îl constituie cererea prin care contestatorul persoana condamnată A. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 80 C. pen., referitoare la renunţarea aplicării pedepsei cu privire la faptele pentru care a fost condamnat de autorităţile ungare şi recunoscute prin sentinţa penală nr. 128 din data de 29.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.
În acest context, Înalta Curte reaminteşte că procedura jurisdicţională a contestaţiei la executare este menită să rezolve situaţiile juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În cauza de faţă, Înalta Curte constată că autorităţile judiciare ungare au solicitat recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr. B.262/2022/2, pronunţate de Judecătoria Mosonmagyarovari, Ungaria, prin care cetăţeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare (851 zile), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 353 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) din Legea C/2012 C. pen. ungar, ce îşi găseşte corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de trafic de migranţi prev de art, 263 C. pen., solicitare care a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, şi soluţionat prin sentinţa penală nr. 128 din data de 29.11.2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37 din 07.02.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.
Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât, prin prezentul demers judiciar nu au fost relevate aspecte care să determine stingerea pedepsei şi nici nu au intervenit modificări în sensul micşorării cuantumului pedepsei ce se execută. În fapt, este repusă în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată recunoaşterea, prin sentinţa penală nr. 128 din data de 29.11.2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37 din 07.02.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, a pedepsei de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare aplicate de către autorităţile ungare şi a modalităţii de individualizare a pedepsei.
În raport de criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că, în procedura contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor referitoare la renunţarea aplicării pedepsei, astfel cum solicită contestatorul, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice, în condiţiile în care instanţa română a verificat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004.
Prin sentinţa pe care o pronunţă, instanţa învestită cu recunoaşterea şi punerea în executare a unei hotărâri străine nu analizează existenţa faptei şi a vinovăţiei inculpatului şi nici condiţiile de tragere la răspundere penală astfel cum sunt acestea reglementate de dreptul intern.
În consecinţă, se constată că, în mod corect, instanţa Curţii de Apel Suceava a concluzionat că nu există nicio modificare cu privire la situaţia juridică a condamnatului A., respectiv aplicarea dispoziţiilor referitoare la renunţarea aplicării pedepsei, având în vedere că, pe calea prezentei contestaţii la executare nu se poate modifica sentinţa penală nr. 128 din data de 29.11.2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37 din 07.02.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat cuantumul pedepsei a cărei executare a fost admisă a fi continuată în România, în raport cu sentinţei penale nr. B.262/2022/2, pronunţate de Judecătoria Mosonmagyarovari, Ungaria.
Înalta Curte reţine că prin intermediul contestaţiei la executare nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 78 din data de 20.09.2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 78 din data de 20.09.2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 decembrie 2024.