Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.06.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei nr. C21-822/19.05.2021 a Inspectorului – şef prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluţiei de clasare nr. 881/A/30.03.2021, pe care le consideră netemeinice şi nelegale.
La data de 19.10.2021 a depus întâmpinare pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
La data de 25.06.2021, reclamantul a depus cerere adiţională prin care a arătat că înţelege să formuleze contestaţie şi împotriva rezoluţiei nr. C21-815/24.05.2021 a Inspectorului – şef prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluţiei de clasare nr. 918/A/01.04.2021, solicitând desfiinţarea acestora şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.
Pârâta Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare faţă de completarea cererii de chemare în judecată, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 200 din 08 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 200 din 08 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 a exercitat calea de atac a recursului reclamantul A., solicitând admiterea recursului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în esenţă, recurentul-reclamant a reluat susţinerile formulate în faţa instanţei de fond, fără a formula critici la adresa hotărârii instanţei de fond.
4. Apărările formulate în recurs
Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca fiind temeinică şi legală a sentinţei recurate.
5. Răspunsul la întâmpinare
Recurentul-reclamant A. a depus precizări, la care a anexat înscrisuri.
6. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 26 martie 2024, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când Înalta Curte a reţinut cauza spre soluţionare asupra excepţiei nulităţii recursului invocată din oficiu.
Anterior fixării primului termen de judecată, recurentul – reclamant a formulat cerere de ajutor public judiciar, întemeiată pe dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 51/2008, sub forma asistenţei judiciare printr-un apărător din oficiu, respinsă prin încheierea din Camera de Consiliu din 14 mai 2024, ca nefondată.
Împotriva modului de soluţionare a cererii de ajutor public judiciar recurentul-reclamant A. a formulat cerere de reexaminare, aceasta formând obiectul dosarului asociat nr. x/2021, înregistrat pe rolul altui complet de judecată, respectiv completul nr. 2.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 25 septembrie 2024, instanţa legal învestită cu cererea de reexaminare, a respins cererea formulată de petentul-recurent A..
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părţii care formulează recurs obligaţia de a expune motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază calea extraordinară de atac şi dezvoltarea lor, sub sancţiunea nulităţii stipulate în alin. (3) al aceluiaşi text normativ.
De asemenea, prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidenţa aceleiaşi sancţiuni a nulităţii şi pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).
Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce preved că recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte arată că, pentru a se putea reţine îndeplinirea de către partea care promovează recursul a obligaţiei de motivare este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanţă, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.
Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât şi dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispoziţiilor normative aplicabile, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli apreciate de parte ca fiind săvârşite de instanţă în legătură cu astfel de dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Totodată, nu îndeplineşte cerinţa motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susţinerilor sau apărărilor formulate de parte în faţa instanţei de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentinţa recurată şi fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret şi direct, raţionamentul urmat de instanţa de fond pentru pronunţarea hotărârii atacate.
Aplicând astfel de considerente contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că prin calea de atac promovată recurentul-reclamant A. a evocat formal nelegalitatea hotărârii atacate fără ca susţinerile expuse să îndeplinească exigenţele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi care să vizeze sentinţa atacată în litigiul pendinte. În esenţă, prin aspectele evocate de recurent prin calea de atac exercitată se reiterează situaţia de fapt reclamată Inspecţiei Judiciare, cât şi instanţei de fond.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. şi să aducă argumente care să vizeze, în mod concret şi direct, soluţia recurată.
Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate, precum şi reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor evocate în faza procesuală a fondului sau critici care să privească maniera de apreciere a probelor, ori chestiuni ce nu au legătură cu obiectul cauzei echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligaţiei reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Întrucât recurentul, în cele 24 de pagini de motivare, nu a formulat critici punctuale privind chestiuni de drept care să poată face posibilă o încadrare a acestora în cadrul motivelor de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte va constata incidenţa, în cauză, a sancţiunii nulităţii recursului.
Pentru considerentele expuse, se reţine că recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 200 din 8 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motiv pentru care, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 200 din 8 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 396 raportat la art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 08 octombrie 2024.