Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 iunie 2021, cu număr de dosar x/2021, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor (FGA), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004, să oblige pârâtul FGA la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciul cauzat prin respingerea cererii de plată înregistrate la FGA sub nr. x/19 ianuarie 2017 constând în:
- în principal, penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale incidente în materia asigurărilor, respectiv de 0,2%/zi de întârziere, potrivit Normei ASF nr. 23/2014, de la împlinirea a 30 de zile de la data depunerii cererii de plată şi până la data plăţii efective (până la data de 06 septembrie 2021 penalităţile sunt în cuantum de 64.593,61 RON);
- în subsidiar, dobânda legală penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
A solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1216 din 13 septembrie 2023, a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca inadmisibilă.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei de mai sus a declarat recurs reclamanta A. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţei şi trimiterea cauzei spre judecare pe fond primei instanţe.
În dezvoltarea recursului promovat, recurenta-reclamantă a arătat că prin respingerea acţiunii ca inadmisibilă prima instanţă a încălcat prevederile legale ce reglementează răspunderea patrimonială a autorităţii publice. Astfel, prezenta cerere de chemare în judecată tinde la angajarea răspunderii patrimoniale a FGA pentru respingerea prejudiciului produs A. prin respingerea în mod nelegal a cererii de plată a despăgubirilor şi lipsa A. de folosinţa sumelor de bani la care era îndreptăţită.
A susţinut recurenta că angajarea răspunderii patrimoniale a autorităţii este condiţionată de existenţa unui act administrativ nelegal cauzator de prejudicii, respectiv de refuzul Fondului de Garantare a Asiguraţilor de a da curs cererilor de plată a despăgubirilor formulate de A., aşa cum a fost el exprimat prin decizia nr. 16517/27.08.2018 şi reiterat prin decizia nr. 18140/227.08.2018.
Având în vedere considerentele Deciziei 29/2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a opinat că decizia nr. 16517/27.08.2018 este un act administrativ individual nelegal, iar prin invocarea excepţiei de nelegalitate, care ar fi trebuit admisă, prima instanţă a fost învestită cu verificarea pe cale incidentală a legalităţii Deciziei 16517.
Prin urmare, a apreciat că prima instanţă ar fi trebuit să procedeze la analizarea şi admiterea excepţiei de nelegalitate, fiind evident că şi condiţia existenţei actului administrativ nelegal - pentru angajarea răspunderii patrimoniale a FGA ar fi fost îndeplinită.
A mai arătat că refuzul de a da curs cererii de plată ce face obiectul cauzei a fost reiterat şi prin Decizia 18140/28.01.2019 emisă de pârât, care conţine în mod expres refuzul F.G.A. de a achita cele 270 de cereri de plată menţionate în anexa 2. În opinia recurentei la baza refuzului tuturor cererilor de plată sunt aceleaşi argumente ce ţin de interpretarea prevederilor Legii 213/2015 şi mai ales a noţiunilor de creanţă de asigurare, creditor de asigurare şi a modului de aplicare a plafonului de 450.000 RON pentru plata despăgubirilor.
Decizia nr. 18140/27.08.2018 emisă de pârât care a fost atacată şi desfiinţată ca nelegală prin decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 conţine în mod expres refuzul FGA de a achita cele 270 de cereri de plată.
Prin urmare, a apreciat recurenta-reclamantă faptul că nelegalitatea refuzului de a da curs cererii de plată a despăgubirilor este incontestabilă, iar prima instanţă putea să reţină îndeplinită această condiţie fie în baza soluţiei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cauza nr. x/2019 – anularea deciziei nr. 18140/28.01.2019, fie prin analizarea şi admiterea excepţiei de nelegalitate împotriva Deciziei nr. 16517/27.08.2018. Condiţionând admisibilitatea acţiunii strict de anularea Deciziei nr. 16517 printr-o hotărâre anterioară, în opinia recurentei prima instanţă a încălcat normele de drept material care stabilesc condiţiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a autorităţii publice.
Pentru toate aceste considerente, a apreciat că se impune admiterea cererii de recurs formulate în cauza de faţă, cu desfiinţarea sentinţei civile atacate.
Recursul nu fost motivat în drept. Totuşi, se constată că criticile formulate de recurentă pot fi încadrate în două categorii:
- unele critici privesc modalitatea de soluţionare a unei presupuse excepţii de nelegalitate a Deciziei nr. 16517/27.08.2018 emisă de pârâtă, neanalizată ca atare de prima instanţă;
- celelalte critici privesc soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă.
Cum aceste critici pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va judeca recursul în aceste limite.
4. Apărările formulate în recurs
Intimatul – pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile pct. 5, alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi de temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe recursul ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.
7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată în cauză de recurenta-reclamantă A. S.A. este nefondată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Cu privire la critica recurentei referitoare la încălcarea de către prima instanţă a regulilor de procedură în legătură cu excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 16517/27.08.2018 emisă de pârâtă, Înalta Curte constată că din înscrisul de la dosar fond rezultă explicit că reclamanta recurentă a învederat Curţii de Apel Bucureşti că nu a înţeles să invoce o astfel de excepţie de nelegalitate. Or, potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor. Drept urmare, prima instanţă a procedat legal când a constatat, în preambulul sentinţei recurate, că nu este sesizată cu această excepţie, motiv pentru care critica recurentei va fi înlăturată ca neîntemeiată.
Cu privire la criticile referitoare la regulile de procedură care reglementează admisibilitatea acţiunii, se constată că şi acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a fost sesizată cu o acţiune în obligarea pârâtei Fondului de Garantare a Asiguraţilor (FGA) la plata de despăgubiri (în principal penalităţi de întârziere şi în subsidiar dobânda legală penalizatoare) pentru prejudiciul creat reclamantei A. S.A. (A.) prin refuzul pârâtei de plată a unei sume de bani pe care reclamanta considera că era îndreptăţită să o primească de la B. S.A., aflată în procedura falimentului, în temeiul dreptului de regres al asiguratorul de asigurare facultativă împotriva asiguratorului de răspundere civilă obligatorie şi al obligaţiei de garantare instituite de lege în sarcina FGA.
Prima instanţă, în baza probelor administrate, a reţinut că suma pretinsă de reclamanta A. a fost respinsă la plată de pârâtul FGA prin Decizia nr. 16517/27.08.2019, definitivă prin necontestarea ei în termenul legal. Interpretând dispoziţiile art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pe care a fost întemeiată acţiunea, prin raportare la Decizia nr. 22/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sa judece recursul în interesul legii (numită în continuare RIL nr. 22/2019), în particular a paragrafelor 77 şi 78 din această decizie RIL, a constatat că reclamanta nu a făcut dovada unui act administrativ vătămător, condiţie obligatorie de admisibilitate pentru a pretinde despăgubiri printr-o acţiune întemeiată pe acest text de lege, şi, drept urmare, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Soluţia instanţei de fond este legală.
Astfel, în primul rând, Înalta Curte reaminteşte că starea de fapt reţinută de prima instanţă în baza probelor administrate nu poate face obiectul recursului, care este limitat la chestiuni de legalitate. Aşa fiind, se va pleca de la faptul că suma pretinsă în cadrul prezentei acţiuni este cea care a făcut obiectul Decizia nr. 16517/27.08.2019 emisă de FGA, definitivă prin necontestarea ei în termenul legal. Or, această decizie atestă că reclamanta recurentă nu este îndreptăţită la suma pretinsă.
Aşadar, aşa cum bine a reţinut instanţa de fond, reclamanta recurentă nu a făcut dovada unui act administrativ nelegal, constatat ca atare de o instanţă judecătorească în cadrul unei acţiuni în anularea actului. În lipsa îndeplinirii acestei condiţii, cerută expres de dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi subliniată de paragraful 77 din RIL nr. 22/2019, acţiunea în despăgubiri cerută pe cale separată de acţiunea în anulare este într-adevăr inadmisibilă.
Recurenta pretinde că prejudiciul rezultă tocmai din refuzul de plată. Se înlătură însă această apărare deoarece legalitate acestui refuz, exprimat prin Decizia nr. 16517/27.08.2019 emisă de FGA, nu mai poate fi pusă în discuţie în prezentul litigiu deoarece s-ar încălca dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, forma în vigoare la data emiterii deciziei, coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, referitoare la termenul de contestare a deciziei (10 zile de la comunicare, la acea dată, 30 zile în prezent).
În concluzie, în raport de argumentaţia anterior expusă în motivare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs a reclamantei A. S.A. nefiind în măsură să conducă la casarea acesteia.
8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1216 din 13 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1216 din 13 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 396 raportat la art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 08 octombrie 2024.